La locul ce se cheama Herotop, aproape de cetatea Colose, in Frigia, a fost din darul lui Dumnezeu, pe vremea Sfintilor Apostoli, un izvor de apa facator de minuni, dintru care multe tamaduiri primeau bolnavii, ca la scaldatoarea Siloamului, iar deasupra izvorului era o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Despre inceputurile acestui izvor, o foarte veche traditie spune ca, in vremea cand intunericul multimii idolilor stapanea lumea si cand singurul Dumnezeu adevarat, cu lumina cunostintei Sale, a vrut sa lumineze toata lumea si pe oamenii cei rataciti sa-i povatuiasca la calea cea adevarata, atunci au fost trimisi Sfintii Apostoli Ioan Teologul si Filip, unul in Efes, iar altul in Ierapole, sa propovaduiasca si in acele parti Evanghelia Domnului Hristos. Deci, aducand cetatile lor la sfanta credinta, inainte de a se duce la propovaduire in alte cetati, stand ei la Herotop, au proorocit ca peste tot locul acesta va straluci darul Sfantul Arhanghel Mihail, prin minunile ce se vor face acolo. Si, indata dupa plecarea Sfintilor Apostoli, a izvorat la locul acela, apa facatoare de minuni, dupa proorocirea lor. Si incepura a veni la locul acela multi credinciosi si necredinciosi pentru minunile ce se faceau, care ca niste trambite chemau la sine, cu mare glas. Si se tamaduiau neputintele oamenilor, primind sanatate, si multi se botezau in numele Sfintei Treimi.

    Intre cei veniti a fost si un pagan din Laodiceea, a carui fiica era muta din nastere, chemat fiind printr-o stralucitoare vedenie de noapte, de Arhanghelul insusi. Si, dezlegandu-se limba fiicei sale, paganul in semn de multumire a zidit deasupra izvorului aceluia o prea frumoasa biserica, cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, cu toata buna podoaba infrumusetand-o, iar el s-a botezat in sfanta credinta.

    Fapte ca aceste umpleau de pizma pe paganii inchinatori la idoli, din Colose, care chibzuiau ce ar putea face ca sa stavileasca navala celor credinciosi la aceasta biserica. Si ura lor se intrepta impotriva cinstitului slujitor al bisericii de acolo, preotul Arhip, un om cu viata sfanta, care inca din copilarie se afla in slujba acelei biserici si care acum era un minunat propovaduitor al dreptei credinte, aducand pe multi la Hristos. Drept aceea, in repetate randuri dusmanii credintei au incercat sa-l piarda, dar acesta s-a izbavit cu paza Arhanghelului. Deci, fiind cuprinsi de pizma pentru minunile ce se faceau la biserica Arhanghelului, paganii au pus la cale, in cele din urma, sa abata asupra bisericii raul care curgea pe aproape, ca sa inece biserica si sa piarda si pe Arhip, barbatul cel cinstit de acolo. S-a aratat insa dumnezeiescul Arhistrateg insusi si, poruncind lui Arhip sa se imbarbateze, a lovit cu un toiag piatra cea mare pe care se sprijinea altarul bisericii, deschizand o prapastie fara fund. Si facand cale apei printr-insa a izbavit astfel de la pieire si biserica sa si pe slujitorul ei. Si de atunci s-a numit locul acela "Hones", adica "mistuire", ca acolo de la minunea lucrarii Sfantului Arhanghel, apele se mistuie in piatra, fara sfarsit, veacuri de-a randul. Dumnezeului nostru slava!
 

    Acest sfant si cuvios, Parintele nostru David, a fost mai inainte talhar, in pustie vietuind, multe rautati facand si pe multi ucigandu-i, ca sa zic asa cum nimeni altul acest fel de rau n-a facut. Ca avea sub sine insotitori, mai multi de treizeci, si cu dansii facea talharii. Iar o data, sezand cu dansii in munte, s-a gandit la viata sa si, temandu-se foarte de Dumnezeu, ca a facut atatea rautati, a lasat pe toti cei ce fusesera cu dansul si s-a dus la o manastire si, batand la poarta, a iesit portarul si i-a zis lui: "Ce voiesti?" Iar David i-a zis lui: "Vreau sa fiu calugar". Deci, mergand portarul, a spus egumenului de dansul. Si, venind egumenul, l-a vazut pe dansul ca este om batran si i-a zis lui: "Nu vei putea rabda, de vreme ce fratii au multa osteneala si mare infranare, iar tu esti acum cu alte obiceiuri si poruncile manastirii nu le vei putea pazi". Iar el se ruga, zicand: "Le voi face, numai primiti-ma pe mine". Iar egumenul se lepada, zicand: "Tu nu vei putea".

    Atunci a zis catre egumen: "Sa stii, parinte, ca eu sunt David, mai marele talharilor. Drept iti spun tie ca pentru aceasta am venit la voi, ca sa-mi plang pacatele mele. Iar de nu voiti sa ma primiti, apoi cu juramant va spun ca ma voi duce la lucrul meu cel dintai si voi aduce impreuna cu mine pe talharii pe care ii am si pe toti va voi ucide si voi risipi manastirea voastra". Deci, auzind aceasta, egumenul l-a luat pe el in manastire si l-a tuns pe el si i-a dat chipul ingeresc.

    Si a inceput a se nevoi cu infranarea si a se tine pe sine cu smerenie si pe toti pe cei din manastire, saptezeci de calugari i-a ajuns si totdeauna pe toti acestia ii invata si tuturor spre sporire le era. Iar odata, sezand el in chilie, i-a stat inainte Gavriil Arhanghelul, zicandu-i lui: "Davide, te-a iertat pe tine Domnul de pacatele tale, si acum vei face minuni". Iar David a raspuns catre inger: "Nu pot sa cred aceasta, ca m-a iertat pe mine de acele multe pacate ale mele, in atat de putina vreme, ca sunt pacate grele si mai multe decat nisipul marii". Iar ingerul i-a zis lui: "Eu si pe Zaharia preotul nu l-am crutat, cand nu ma credea pe mine ca va avea un fiu si i-am legat limba lui spre certare, ca sa creada cele graite de mine, iar pe tine oare te voi cruta? Sa fii dar de acum fara grai!" Iar David s-a inchinat si a grait catre inger, zicand: "Cand, adica, in talharie eram si necuvioase lucruri faceam si mult sange varsam, atunci nu mi-ai legat limba, nici nu m-ai omorat pe mine, iar acum, cand vreau sa slujesc Domnului si sa-I aduc lauda, acum limba mea o legi, ca sa nu graiesc?" Deci, i-a zis lui ingerul: "Sa graiesti, cand pe Dumnezeu vei slavi si te vei ruga Lui, dupa randuiala, iar, afara de aceea, sa taci!"

    Iar, mai pe urma, David multe minuni, cu puterea lui Dumnezeu, a savarsit, pe orbi a luminat, pe schiopi a umbla i-a facut, indraciti a vindecat si canta in biserica la rugaciune, iar alt cuvant nu-l putea grai. Iar cel ce mi-a spus mie, acela a zis: "Eu l-am auzit pe dansul si l-am vazut si ne-a fost tuturor de folos".
 

    Povestit-a oarecare din parinti ca in Tesalonic era o manastire de fecioare. Iar una dintr-insele, prin lucrarea celui de obste vrajmas, iesind din manastire, a cazut in desfranare. Apoi, cu ajutorul iubitorului de oameni Dumnezeu, caindu-se, s-a intors la obstea ei si, cazand inaintea portii, s-a sfarsit. Si s-a descoperit unuia din Sfinti moartea ei. Si a vazut pe Sfintii ingeri venind sa-i ia sufletul, iar pe draci venind pe urma. Si s-a facut vorba intre dansii. Sfintii ingeri ziceau ca in pocainta a venit, iar diavolii impotriva graiau, zicand ca lor le slujeste de multa vreme. Si, cum s-a pocait, ca nici n-a ajuns sa intre in obste? Si au zis ingerii ca Dumnezeu de cand a vazut pasii ei plecati spre manastire, a primit pocainta ei, ca pe pocainta ea era stapana, prin telul pe care l-a pus, iar Stapanul vietii este Domnul tuturor.

    Deci, intru acestea rusinandu-se, diavolii s-au departat. Iar cel ce a vazut descoperirea, a povestit-o celor de fata. Zis-a ava Amonie: "De va voi omul, de dimineata pana seara ajunge la masura dumnezeiasca". Dumnezeului nostru slava!