Acest Sfant Prooroc Zaharia era preot din Legea Veche, la Templul din Ierusalim, pe cand impartatea Cezar August, la Roma, iar in Tara Sfanta domnea Irod cel Mare, intre anul 1 si anul 14, pe vremea nasterii Domnului Hristos. Si Zaharia preotul avea femeie pe Elisabeta, una din fiicele lui Aaron. Si marturiseste despre ei Cartea Sfanta ca: "Erau amandoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului", ca in toate faptele bune se aflau. N-aveau insa copii, pentru ca "Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor" (Luca 1, 6-7).
Deci, intrand preotul Zaharia oarecand in Templu sa cadeasca, a vazut pe ingerul lui Dumnezeu stand de-a dreapta altarului de tamaiere, vestindu-i ca Elisabeta va naste la batranete un fiu, pe Ioan Inaintemergatorul, proorocire care s-a si adeverit. Iar dupa nasterea lui Ioan, in luna a sasea, s-a auzit ca Irod, imparatul iudeilor, va sa ucida pe toti pruncii din Betleem si din imprejurimi, pentru a ucide pe Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, atunci si Ioan Inaintemergatorul nascandu-se, se temea Elisabeta, maica lui Ioan, pentru viata pruncului.
O veche traditie ne spune ca, de teama,
Elisabeta s-a ascuns, dimpreuna cu copilul, intr-o pestera de cealalta
parte a Iordanului. Drept aceea ostasii, cautand pruncul, nu l-au aflat.
Deci, a poruncit Irod ostasilor ca, in locul copilului, pe tatal sau, preotul
Zaharia sa-l junghie. Si, ducandu-se ei la Templu, am junghiat pe batranul
preot "intre Templu si altar", stropind, cu sangele sau, altarul Domnului.
Si asa s-a mutat din viata aceasta dreptul Zaharia, iar copilul scapand
de urgie, crestea si se intarea in Duhul Sfant, ramanand in pustie pana
la ceasul aratarii sale in Israel (Luca,1,80).
Intru aceasta zi, cuvant despre un tanar ce a ferecat o cruce a unui patrician.
A fost un oarecare tanar istet, stiind a fereca din aur tot felul de podoabe. Si acestuia i-a poruncit un patrician sa-i faca o cruce si sa o fereasca cu pietre scumpe, ca sa o dea pe ea la biserica. Si, dandu-i lui aurul, l-a slobozit. Iar tanarul a cugetat, zicand: "Mare lucru este, cu adevarat, mantuirea patricianului, de vreme ce atata aur a cheltuit la lucrul Domnului". Si a zis: "Deci, pentru ce n-as adauga si eu aur la crucea aceasta, ca sa iau plata? Ca sa-mi socoteasca si mie Hristos, ca pe cei doi bani ai vaduvei aceleia?" Si gandind asa, si-a adaugat aurul sau, zece galbeni. Iar dupa ce a facut crucea, a adus-o patricianului, vrand sa puna intr-insa pietrele cele scumpe. Si a inceput senatorul a cumpani crucea si a descoperit in cruce mai mult decat aurul sau. Si a zis tanarului: "De ce ai facut aceasta inselaciune, ca ai amestecat aurul cu ceva, vrand sa ascunzi pentru tine o parte din aurul meu?"
Atunci tanarul i-a spus lui tot adevarul si a zis: "Insusi Stiutorul de inimi, Acela, stie ca nu l-am adaugat. Ca asa mi-am zis: O, cat bine a facut patricianul sufletului sau de a adus atata avere lui Hristos Dumnezeu! Si am zis: Voi adauga si eu aurul meu, ca sa iau plata cu dansul, ca sa primeasca, adica, si de la mine Hristos, cum a primit cei doi bani ai vaduvei".
Deci, patricianul s-a minunat mult
de aceasta si a zis: "O, fiule, oare, asa ai cugetat, ca sa faci acest
bun lucru?" I-a zis lui tanarul: "Adevarat, stapane, precum ti-am spus
tie". Iar patricianul iarasi a zis tanarului: "De vreme ce asa ai cugetat
si toata fapta buna ta avere ai dat-o lui Dumnezeu, voind sa ai parte cu
mine, iata, din ziua de astazi, fiu al meu te voi face pe tine si mostenitor
a toata averea". Insa de aceasta se cade si noi a proslavi pe Dumnezeu,
Cela ce da rasplatire si acum, in viata de aici, si in veacul ce va sa
vie, celor ce aduc la Dansul daruri cu dreptate agonisite. Si asa, vietuind
cu dragoste in lume, mantuire si-a castigat.
Intru aceasta zi, cuvant pentru pocainta.
Intr-o
cetate a fost un episcop care, dupa reaua mestesugire a diavolului, a cazut
in desfranare. Deci, intr-una din zile, facandu-se adunare in Biserica,
nestiind nimeni de pacatul lui, dupa ce s-a adunat tot poporul, s-a marturisit
singur inaintea tuturor, zicand: "Eu in desfranare am cazut". Si, intrand,
si-a pus omoforul sau pe altar, zicand: "De acum eu nu mai pot sa va fiu
voua episcop". Si a strigat tot poporul cu plangere, graind: "Pacatul tau
asupra noastra sa fie, parinte, numai tu sa ne fii la episcopie". Si dupa
multa rugaminte, le-a zis lor: "De voiti sa raman la episcopie, sa faceti
ceea ce va voi spune". Si a poruncit sa incuie usile cele de pe laturi.
Si s-a aruncat pe sine langa o singura usa cu fata in jos si a zis catre
popor: "Sa nu aiba parte de Dumnezeu acela care, iesind, nu ma va calca
pe mine cu picioarele!" Si au facut dupa cuvantul lui. Iar cand si cel
mai de pe urma iesea, a venit din cer glas, graind: "Pentru smerenia lui
cea multa, am iertat lui pacatul". Si, aceasta auzind, tot poporul a proslavit
pe Dumnezeu.
Intru aceasta zi, cuvant al lui Zaharia Proorocul, catre bogatii cei nemilostivi (7,9-14).
Asa graieste Domnul, Atottiitorul: "Faceti dreptate adevarata si purtati-va cu mila si cu bunatate fiecare fata de aproapele sau. Nu napastuiti pe vaduva, pe orfan, pe strain si pe cel sarman, si nimeni sa nu puna la cale faradelegi in inima lui impotriva fratelui sau.
Dar voi n-ati voit sa luati aminte, ci ati intors spatele cu indraratnicie si v-ati astupat urechile ca sa nu auda. Si inima voastra ati facut-o potrivnica sa nu asculte legea Mea. Jefuiti casele vaduvelor, asupriti pe cei saraci. Si v-ati invartosat inima ca diamantul, ca sa nu asculte legea si cuvintele pe care vi le-am trimis prin Duhul Meu, prin graiurile proorocilor de alta data. Deci, cand vor striga catre Mine, Eu nu-i voi auzi, asa cum strigand Eu, ei nu m-au auzit, zice Domnul Savaot.
Si voi trimite asupra voastra sabia
maniei si va voi duce pe voi ca intr-un vifor si mai voi imprastia printre
toate popoarele pe care nu le cunoasteti. Si va voi da pe voi in robie,
si va voi inchide pe voi, ca pe Iehonia, in casa plangerii. Si cu manie
mare Ma voi porni asupra voastra si tara cea placuta o voi da intru pustiire
cu multa varsare de sange, necunoscand frate pe frate. Ca legea Mea ati
defaimat si Biserica Mea ati spurcat-o. Si nimeni nu va fi miluit, de nu
va veti pocai si de nu va veti curati cu milostenia". Dumnezeului nostru
slava!