Acesta a fost in zilele imparatului Maximin si a ajuns episcop al Alexandriei, dupa moartea lui Teona (300). A pastorit cu intelepciune si curaj Biserica, pe vremea prigoanei lui Diocletian si a urmasilor lui. Istoricul Eusebiu il numeste dascal minunat al credintei crestine si podoaba dumnezeiasca a episcopilor.
        In niste vremi ca acelea pline de groaza, el a intarit pe multi din cei slabi si fricosi, iar in cele din urma a fost izgonit si el pentru Hristos. Si umbla prin Fenicia si Palestina, intarind pe crestini, prin scrisori, si cerand darul Duhului Sfant pentru dansii.
        O traditie a Bisericii spune ca Dumnezeu i-a descoperit Sfantului Petru, intr-o vedenie, tot raul pe care Arie avea sa-l aduca in Biserica lui Hristos. Ca a vazut pe Domnul, in chip de copil ca de doisprezece ani, stralucind mai mult ca soarele, purtand o haina rupta, din cap pana in picioare. Deci, intrebandu-L pentru ce-I este rupta haina, a aflat de la El ca Arie este cel care I-a rupt-o, Domnul aratand prin semnul acesta, ruptura pe care a facut-o intre Tatal si Fiul, nemarturisindu-l pe Hristos de o fiinta cu Tatal. Si Domnul a incheiat: "Sa nu-l faci pe el urmasul tau!"
        Deci, instiintandu-se pagantul imparat Maximin ca, pentru invatatura lui Petru, multi se intorc de la idoli la Hristos, a trimis ostasi sa-l prinda si l-au inchis in temnita. Dar, vazand darzenia poporului credincios, a venit imparatul insusi in Alexandria si a poruncit sa se taie capul Sfantului Petru. Si asa, acest Sfant s-a savarsit, dupa porunca imparatului, castigand cununa cea nevestejita a chinuirii pentru Hristos.
 

        Pafnutie monahul, alegandu-si viata pustniceasca, niciodata nu gusta vin. Iar, umbland el odata prin pustie, a aflat niste talhari si acestia beau vin. Insa, l-a cunoscut pe el vataful talharilor si stia ca nu bea vin. Dar, vazandu-l pe el slabit de multe osteneli, i-a umplut un pahar de vin, iar in cealalta mana a luat sabia si a zis staretului: "De nu-l vei bea, apoi te voi ucide pe tine". Deci, cunoscand staretul cu duhul ca prin aceasta il va castiga pe el pentru Dumnezeu, luand paharul l-a baut. Iar vataful de talhari i-a zis: "Iarta-ma, parinte, ca te-am suparat pe tine". Si i-a zis staretul: "Cred ca Dumnezeu, pentru acest pahar, va face mila cu tine si in veacul de acum si in cel ce va sa fie". Si, umilindu-se talharul, a grait batranului: "Cred in Dumnezeu si de acum nu voi mai face strambatate niciodata, nici nu voi jefui, nici nu voi mai ucide, ci voi merge impreuna cu tine si ma voi pocai de pacatele mele". Deci, lasand pe tovarasii sai, a mers cu staretul si si-a mantuit sufletul sau, vietuind in pocainta.
 

        Si iarasi tu, o preote, pastorule al oilor lui Hristos si statatorule inainte al infricosatei Lui Mese, cel ce inalti rugaciunile la Dumnezeu pentru toti cei ce sunt in locasul si in Biserica aceasta si te rogi pentru unirea credinciosilor, sa te pazesti de betie, ca ea iti spurca rugaciunile tale. Sa nu inlocuiesti cuvintele sfinte cu cele proaste omenesti, stiind ca esti vorbitor cu Dumnezeu. Trupul tau sa-l pazesti curat, stiind ca esti mijlocitor catre Dumnezeu pentru fratii tai. Sa ai lina pasirea picioarelor tale, de vreme ce stai la loc sfant. Pazeste-ti mainile tale de toate necuratiile, de vreme ce, cu acelea amandoua, ridici Trupul lui Hristos. Sa primesti smerenia si sa te socotesti pe tine nimic, ca, strigand tu catre Dumnezeu, sa caute spre tine, ca spre cei smeriti cauta Domnul. Sa ai curata limba ta de osardirea a tot omul, de vreme ce cu limba slavesti pe Dumnezeu laolalta cu ingerii. Retrage-te adeseori de la tulburarea cu poporul, ca mintea ta, fiind netulburata sa inalte rugaciune curata catre Dumnezeu. Milostiv sa fii catre cei saraci, ca cel milostiv va afla mila de la Dumnezeu. Cand te apropii de Sfantul Pristol, sa-ti scoti incaltamintea grijilor lumesti si necuratele ganduri din inima ta, ca locul unde stai sfant este. La sfintele rugaciuni, adu-ti aminte de fratii tai, pana la cel mai din urma dintre ei. Sa nu amesteci rugaciunile, nici sa nu canti pe glasuri multe la cantare, ca acelea gonesc smerenia. Sa citesti cu ravna fratilor tai vietile si invataturile Sfintilor Parinti, nu cu inalta cugetare si dascaleste, ci smerindu-te pe tine si cu inteles, insa toate cu porunca mai marelui tau, si nu ca la sine, ca sa nu cazi in cursa indraznelii.
        Sa nu-ti saturi peste masura pantecele tau, ca nu cu infocare trupeasca si cu aburii mancarii sa gonesti pe Duhul Sfant, Care se pogoara asupra Darurilor. Cand stai la Sfantul Prestol sa nu te uiti deseori inapoi, ci ochii sa ti-i ridici numai spre Cel ce locuieste in ceruri. Sa ai pace si inchinaciune si cu cel mai de pe urma, cerand de la toti binecuvantare si rugaciune, ca stand, inaintea altarului, sa-ti ridici fara osandire mainile. Inca o data, iarasi, iti zic tie, o, slujitorule al lui Hristos, pazeste-te de bautura, ca esti serafim cu trup si nu ti se cade tie sa te dai la bautura. Inca, te mai pazeste de iubirea de avere, de mandrie, de osandire, de iubirea de slava, de manie si de desfranatele ganduri. Ca toate acestea sunt straine de randuiala ingereasca si tu slujesti Trupului lui Hristos, primind slujirea ingerilor si amestecandu-te cu dansii. Ca se zice: "Acum puterile ceresti nevazut impreuna cu noi slujesc". Drept aceea, preotule, sa fii priceput, sa intelegi ce esti si ce slujesti. Si, cunoscand aceasta, sa slujesti Domnului cu frica si cu dragoste, toate naravurile cele de gluma sa le lepezi. Ca, dupa ce ai primit slujba ingereasca, si aceasta pazind-o cu frica, cu dragoste si cu
evalvie, sa ajungi a locui in ceruri, impreuna cu ingerii, in veci nesfarsiti, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.