Acesti Sfinti au fost din pamantul Persiei, pe vremea imparatiei lui Saporie cel Mare (310-379), cel care a ridicat prigoana impotriva crestinilor. In vremea aceea, intre oamenii care slujeau la curte erau in taina si crestini. Dintre Sfintii pomeniti astazi erau Achindin, Pigasie si Anempodist, oameni mai de frunte si intariti in credinta.
        Deci, au fost parati acestia trei la imparatul, nu numai ca ei cred in Cel Rastignit, dar si ca, in ascuns, pe multi altii ii vatama cu aceeasi invatatura. Drept aceea, prigonitorii spargand usile casei, unde erau adunati Sfintii, la rugaciune, i-au prins si, legandu-i i-au adus in fata imparatului. Si, marturisind credinta, au fost dati la chinuri. Au fost batuti cu toiege ghimpoase, spanzurati si arsi pe coaste cu faclii aprinse si i-au intins pe paturi de fier arse in foc. Ci Sfintii, prin rugaciune, au surpat jos pe un idol de seama al persilor. Au fost bagati apoi in caldari cu smoala si cu plumb topit in clocot si aruncati in mare. Si din toate, ramanand nevatamati, Sfintii au adus la credinta si pe alti curteni, de seama, ca Aftonie si Elpidifor, acesta fiind cel dintai din sfatul imparatului, cat, proslavind ei pe Hristos, li s-au taiat capetele, impreuna cu alti sapte mii, in frunte cu maica imparatului insusi.
        Asemenea Achindin, Pigasie si Anempodist, fiind aruncati intr-o groapa cu fiare si ramanand nevatamati, au fost inchisi intr-un cuptor ars in foc si asa si-au luat sfarsitul nevointei lor.

        Un oarecare calugar, anume Serapion, locuia in pustie. Iar odata, a venit in cetate pentru o trebuinta si, vazand o desfranata, i-a zis: "Sa nu primesti pe nimeni, ca eu voi veni la tine deseara". Iar ea i-a ingaduit lui ca-l astepta. Apoi, dupa ce a venit, i-a zis: "Asteapta-ma pe mine putin, ca am o lege pe care trebuie s-o implinesc". Iar ea i-a zis: "Savarseste-o, parinte". Deci, stand ei in camera a inceput a citi Psaltirea, de la psalmul cel dintai si pana la sfarsitul psalmilor celor o suta cincizeci si, la fiecare psalm facea cate trei inchinaciuni. Iar ea statea, tremurand, in spatele lui. Dar el cu dinadinsul se ruga pentru dansa, ca sa se mantuiasca si, l-a ascultat pe el Dumnezeu. Iar, spre ziua, a cazut desfranata la picioarele lui, rugandu-se si zicand: "Ai mila parinte, sa ma duci pe mine unde stii, ca sa ma mantuiesc. Ca pentru aceasta te-a trimis pe tine Domnul la mine".
        Deci, a luat-o pe ea si a dat-o la o manastire de maici si a zis el catre egumena: "Primeste pe sora aceasta si sa nu pui asupra ei canon, ci pe cat va voi ea si sa nu o superi pe dansa". Iar ea petrecand acolo, dupa putine zile, a zis: "Sunt pacatoasa, si voi sa mananc o data pe zi". Mai apoi, iarasi a zis: "O data la doua zile voi sa mananc, de vreme ce mult am pacatuit, si printr-o fereastra dati-mi mie sa mananc. Si lucru de mana dati-mi sa lucrez". Si asa, pocaindu-se, a placut Domnului si mantuindu-se, a adormit in Domnul.

        Voiesc sa va aduc aminte, voua, fratilor putin, si despre mincinosi. Ca va vad pe voi ca nu va prea sarguiti a va pazi limbile voastre si cu lesnire mult suntem tarati de ele. Trebuinta este, dar, de multa trezvie, ca sa nu fim furati de minciuna. Ca, mintind, nimeni nu se face partas lui Dumnezeu si strain de El este mincinosul. Ca scris este: "Toata minciuna de la diavolul este". Si, iarasi: "Mincinos este si tata al minciunii". Pe diavolul, asadar, il numeste mincinos. Iar adevarul este Dumnezeu, ca Insusi zice: "Eu sunt Calea Adevarul si Viata". Deci, vedeti de cine ne despartim. Si vedeti de cine ne lipim cu minciunile: aratat este ca, de cel viclean, de voim, dar, sa ne mantuim cu adevarat, suntem datori sa iubim adevarul, cu toata puterea si cu toata sarguinta si sa ne pazim de toata minciuna, ca nimic sa nu ne desparta pe noi de adevar si de viata.
        Sunt insa trei osebiri si feluri de minciuna. Este minciuna de gand, este cel ce minte cu cuvantul, este inca si cela ce si cu viata lui minte. Cela ce minte, din gandul sau este cel ce primeste pareri. De vede pe cineva graind cu fratele sau, gandeste si zice: "De mine graiesc". Iar de vor lasa vorba, iarasi gandeste: "Pentru mine au lasat vorba". Si toate le minte cu gandul. Inca si la clevetiri gandeste, de bataie, de osandire, de a face razboi. Ca nu poate pomul rau sa faca roade bune. Iar daca voiesti cu adevarat a te indrepta pe tine, pune incepatura de pocainta si nu te tulbura. Dumnezeului nostru slava, acum si puterea si in vecii vecilor! Amin.