Acesta a trait in vremea imparatului Iulian Apostatul, cel lepadat de credinta, iar Satornin era dregator al cetatii Ancira (Ancara de astazi). Sfantul Vasile era preot in Ancira, propovaduind acolo, fara odihna, cuvantul lui Hristos si stand strajer neadormit al dreptei credinte, in calea tuturor ratacirilor, caci, doua mari primejdii pandeau pe crestinii, din vremea aceea: pe de o parte, ratacirea urmasilor lui Arie, care aveau, alaturi de ei, pe insusi imparatul Constantin, fiul marelui Constantin (337-361), iar, pe de alta parte, paganii, care, cu sprijinul imparatului Iulian (361-363), urmareau intoarcerea crestinilor la paganatate si idolatrie. Drept aceea, avea obicei acest sfant preot Vasile ca, in fiecare zi, dadea ocol cetatii, invatand, fara frica, pe toti, calea cea dreapta a mantuirii.

    Deci, sub cuvant ca tulbura cetatea, potrivnicii Sfantului l-au prins si l-au adus inaintea dregatorului Satornin, om rau la suflet, care prigonea fara mila si osandea la moarte pe cei neinduplecati. Si-l indemna dregatorul sa se lepede de Hristos, ingrozindu-l cu chinurile ce ii stau inainte. Iar Vasile marturisea ca doreste, mai degraba, sa moara stapan pe credinta libera a cugetului sau, decat sa vietuiasca rob, incatusat in ratacirea inchinarii la idolii cei multi si neputinciosi. La acest raspuns, indata, a poruncit Satomin de l-au spanzurat pe Vasile de un lemn, l-au batut de moarte, i-au strujit tot trupul, apoi, plin de rani si sangerand, l-au aruncat intr-o temnita umeda si intunecoasa.

    Peste cateva zile, trecand pe acolo imparatul Iulian, cel lepadat de credinta, inaintea lui a fost adus si preotul Vasile, dar nimic nu l-a putut clinti din credinta sa. Deci, imparatul l-a dat pe el in seama lui Flaventiu comitele, capetenia garzii sale, ca sa-i scoata curele de piele de pe trup, ceea ce s-a facut indata. Si scotandu-i multe curele de piele si aruncand pe cele dinapoi, inainte, si, pe cele dinainte, inapoi, incat ii spanzurau pe umeri, Sfantul s-a intarit in inima sa si, rupand o curea din pielea trupului sau, a aruncat-o in obrazul lui Iulian. Deci, a poruncit imparatul sa-l arda cu tepuse de fier, inrosite in foc, si i-au gaurit pantecele si spatele si toate incheieturile si asa, in acele chinuri grozave, Sfantul Vasile preotul si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, neincetat laudand si preamarind pe Hristos.
 

    Pana ce suntem vii, sa ne gandim, deci, fratilor, cata frica va veni peste noi, in ziua Judecatii, cand vom sta tristi, pentru faptele cele rele, pe care le-am facut in viata aceasta: desertaciuni si prostii, cantece si jocuri si alte multe rautati, care nu se cuvin crestinilor a le face. Sa nu zicem aceasta o, fratilor, nici sa nu ne ingamfam: "De ar fi poruncit Dumnezeu sa nu mancam si nici sa bem, nici sa nu ne veselim, apoi, pentru ce a facut El toate acestea pe pamant ?" Ascultati si eu va voi spune voua. Ilie Proorocul, oare, n-a avut el paine si vin si indestulare omeneasca ? Dar, toate lasandu-le, s-a dus in munte si, dupa nevointa cea de patruzeci de zile, s-a putut sui cu trupul la cer. Si alt Prooroc, Daniil, oare, nu avea el, la casa lui, langa imparatul fiind, cu dregatoria cea mare, mult aur, si toata podoaba imparateasca si margaritare si pietre scumpe nepretuite ? Si, pe toate acestea lasandu-le, a marturisit pe Dumnezeu si si-a castigat lui viata vesnica. Iar, cand l-au aruncat in groapa, leii ii lingeau picioarele lui si l-a scos pe el Duhul Sfant de acolo.

    Iar voi, oameni nepriceputi, spre cine nadajduiti, de nu va temeti de Dumnezeu, ci, in ingamfare si mandrie umbland, sufletul vostru rau il pierdeti cu zgarcenia. Pentru ce nu va miluiti pe voi singuri, o, nepriceputilor oameni ? Sa nu va inselati, zicand: "Acum sa traim bine, ca maine vom putrezi si pamantul, in pamant se va duce". Iar eu aceasta iti zic tie: "Daca ai prietesug cu pamantul, atunci, iti pierzi si averea si sufletul tau". Sa intelegem, fratilor, ca, daca cineva aici este intristat, pentru sufletul sau, acela, acolo, cu cereasca slava, va fi proslavit. O, fratilor, infranati-va de prea mult satiu si de betie si astupati-va urechile la auzul cuvintelor de rusine si opriti-va mainile de la jefuire. Si picioarele noastre sa le facem sa alerge spre biserica si sa fim milostivi si darnici la saraci si, cu pocainta, sa strigam, cazand catre Domnul Dumnezeu, caci ati auzit de ocara Rastignirii, pe care a rabdat-o Facatorul, de la robii Sai. Iar noi, oamenii, spre lucruri bune suntem facuti si pentru ce sa nu rabdam infruntari ?

    Parintilor si fratilor, maicilor si surorilor, sa nu graim acest cuvant. Iata, noi ne-am trecut anii si nu putem sa plecam genunchii nostri la metanii. O, batranilor, voua va sunt gata raspunsurile, deci, sa nu va leneviti de mantuirea voastra. O, fratilor tineri, o, surorilor, sa nu va slabiti, zicand: "Tineri suntem acum, sa mancam si sa bem si sa ne veselim, iar maine dimineata ne vom pocai". O, fratilor, nu stiti, oare, ca, precum soarele usuca roua, asa si tineretea voastra se slabeste, prin faptele cele rele ? O, omule, cand dormi, oare simti pe talharul ce vine la casa ta ? Asa, nici aceasta nu o stii: cand, adica, va veni ingerul si-ti va rapi sufletul si nepregatit fiind, vei incepe, atunci, fara de nici un folos, a te cai. Deci, pana ce avem vreme, fratilor, sa vietium cu fapte bune, facand poruncile lui Dumnezeu, ca Imparatia Cereasca sa o primim.

    Un barbat egiptean, anume Serapion, cu porecla Sidonie, fiindca, niciodata, alta haina nu purta, decat un "Sindon", adica o haina, care asa se numeste, la toata fapta buna iscusindu-se desavarsit, cu neagoniseala pe mai toti i-a intrecut. Pentru care, nici in chilie nu a putut sa se linisteasca, ca sa nu se instraineze cu mintea, sau sa aiba ceva al sau. Ci, umbland, asa isi petrecea viata, nimic altceva neavand decat numai sindonul, pe care il purta. Acest barbat, printr-un pustnic cunoscut, s-a vandut pe sine, intr-o cetate, la un mascarici elin, pentru douazeci de galbeni, pe care ii pastra la el. Deci, el slujea mascariciului si femeii lui si casei acestora, cu silinta mare si cu indemanare, nimic alta nemancand, decat paine si apa si hranindu-si mintea, neincetat, cu citirea Sfintelor Scripturi.

    Deci, petrecand cu dansii vreme indelungata, iar, cand era timpul, vorbindu-le de crestinatate, intai, pe mascarici l-a lamurit, apoi, pe femeie, dupa aceea, si toata casa lui. Si, fiind botezati, au incetat sa mai joace in piata orasului. Deci, dupa ce a venit la viata cea placuta lui Dumnezeu, Serapion era rugat mult, de catre stapan, care ii zicea lui: "Vino, frate, sa te eliberam, fiindca tu, din robie, ne-ai slobozit pe noi". Atunci le-a zis: "Fiindca a lucrat Dumnezeul meu si voi impreuna ati lucrat si s-au mantuit, prin sine, sufletele voastre, de acum, va voi descoperi voua taina. Eu, fiind pustnic liber, de neam egiptean, si facandu-mi-se mila de voi, care petreceati cu multa ratacire, m-am vandut pe mine rob voua, ca voi, slobozindu-va din mari pacate, sa va mantuiti. Deci, de vreme ce, ceea ce a voit, a facut Dumnezeu, ma voi duce, ca si altora sa le ajut". Acestea zicand, le-a dat aurul lor. Iar ei nu voiau sa-l ia si il indemnau pe el sa dea saracilor aurul, si ziceau: "Arvuna de mantuire ni s-a facut noua". Iar el le-a zis: "Voi dati-l, fiindca al vostru si este, ca eu bani straini nu daruiesc saracilor".

    Iar ei, luand aurul, il rugau pe el, zicand sa ramana cu dansii, incredintandu-l: "Te vom socoti ca pe un parinte si stapan al sufletelor noastre, de acum inainte". Iar, dupa ce l-au rugat mult si n-au putut sa-l plece, il pofteau, macar in fiecare an sa-i cerceteze pe dansii. Deci, luandu-si ziua buna de la dansii, s-a dus acolo in Lacedemonia si, afland pe un oarecare din cei dintai ai cetatii, ca este maniheu cu credinta, impreuna cu toata casa lui, iar ca celalalt este barbat imbunatatit si evlavios, la acesta, iarasi, printr-un alt om, s-a vandut pe sine. Si vreme de doi ani departandu-l pe dansul de ratacire si toata casa lui, i-a adus la dreapta credinta.

    Apoi, lasandu-i si pe acestia, inconjura lumea, facand bine oamenilor, pe cat putea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.