Acestia au trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian (284-305), rudenii si impreuna ostasi cu Sfantul Teodor Tiron, iar cu neamul in Pontul Capadochiei, Eutropiu si Cleonic erau frati intre ei, iar Vasilisc era nepot Sfantului Teodor. Si, fiind ei crestini cu credinta, inca si propovaduitori ai credintei, au fost prinsi, impreuna cu Sfantul Teodor, si au ramas in temnita multa vreme, dupa mucenicia lui.
Deci, venind din Amasia Capadochiei un alt dregator, Asclepiodot cu numele, acesta a luat seama celor inchisi in temnita de multi ani. Si, chemati fiind, cei trei tineri ostasi crestini, s-au infatisat inaintea dregatorului, marturisindu-si credinta lor in Hristos si bucuria de a patimi pentru El, batjocorind idolii si pe cei ce se inchina lor. Deci, dovedindu-se zadarnice toate incercarile dregatorului de a-i atrage cu vorba buna si cu fagaduinta inaltelor dregatorii, Asclepiodot a data porunca aspra, sa fie supusi la grele chinuri. Drept aceea, Eutropiu, socotit dascalul vrajitoriei, pentru puterea cu care apara credinta, a fost mai intai batut peste gura si peste tot trupul, pana la desfacerea carnii de pe oase, apoi au turnat, peste ei, galeti de smoala topita si, din nou, au fost aruncati in temnita.
Fiind dusi, apoi in capistea Artemidei ca, in fata poporului, sa aduca jertfa idolilor, idolul a cazut la pamant si s-a sfaramat in bucati, la rugaciunea lor catre Dumnezeu. Deci, fiind invinuiti de vrajitorie, Eutropiu si Cleonic si-au primit sfarsitul, prin rastignire pe cruce, asemenea Mantuitorului. Cat despre Vasilisc, care se ruga sa fie si el rastignit, o data cu prietenii sai, Asclepiodot, nevoind sa-i dea aceasta mangaiere, l-a aruncat in temnita si, abia mai tarziu, s-a mutat la Domnul, taindu-i-se capul cu sabia.
Ne-a spus noua Ioan, pastorul oilor lui Hristos: "Am mers, zicea, la ava Nicolae sihastrul si l-am aflat pe el sezand in pestera. Deci, venise la dansul un oarecare mirean si ne-a vorbit noua parintele Nicolae despre mantuirea sufletului. Iar, dupa aceasta, el a zis mireanului: Spune-ne noua vreun cuvant de folos. A raspuns mireanul: Ce am eu, oare, a va spune voua de folos, parinte, om mirean fiind eu? Eu, care nici mie insumi, nu-mi pot fi de folos? Zis-a lui staretul: Ceea ce ai, aceea sa spui! Atunci, a zis mireanul: Cu rugaciunile tale, parinte, am douazeci si doi de ani. Si, afara de sambata si Duminica, soarele nu m-a vazut pe mine mancand. Si am fost si argat in sat, la un om bogat, nemilostiv si lacom; si, slujind la dansul cincisprezece ani, lucrand ziua si noaptea, n-a voit sa-mi dea simbria mea pe nici un an, ci toata vremea ma necajea mult. Iar eu am zis in sinea mea: Teodor, de vei rabda la omul acesta, apoi, in locul simbriei si unor scarbe ca acestea, Imparatia Cerurilor iti vor mijloci ele. Si mi-am pazit si trupul meu curat fata de femei, pana in ziua de astazi."
Deci, acestea auzindu-le, mult ne-am folosit.
Daca cineva s-ar apropia de tine, in taina, zicandu-ti: "Sa dam cuvant intre noi, ca sa avem unul fata de altul dragoste si unire, ca orice ti-as zice tie, tu sa ma asculti fara de nici o impotrivire; apoi, dupa juramantul acesta, de va voi acela sa te razvrateasca la pacat, sa nu te pleci lui, chiar de ti-ar aduce ca marturie marimea juramantului, chiar de s-ar intinde jos, rugandu-te spre lepadarea poruncii lui Dumnezeu; sa nu cauti la fata oamenilor, impotriva sufletului tau. Ca stie diavolul nu numai aceasta sa le faca, ci, si din Scriptura sa aduca dovezi, si stie si neputinta trupului sa o puna inainte si alte multe sa nascoceasca, ca pe om, calcator de poruncile lui Dumnezeu, sa-l faca, si sa aiba, cu ce sa se laude impotriva lui. Dar noi, luand invatatura din sarguinta si din osteneala lui, ne vom arata tari in socotirea evlaviei.
Deci, se cadea, mai intai, sa nu te juri nicidecum, pentru porunca Mantuitorului nostru Dumnezeu. Si acum te-ai prins cu cuvantul; nu fi nebagator de seama, ca ai venit in mainile celor rai, pentru prietenul tau. Sa nu dai somn ochilor tai, nici odihna genelor tale, ca sa scapi, ca o caprioara din curse si ca o pasare din lat. Cu toate acestea, nu cobori cu mintea, nici nu te tulbura, ca este indreptare, daca vei avea, de acum, pe Domnul inaintea ochilor.
Deci, ia aminte la tine insuti: Nu esti vinovat de juramant, daca te vei departa pe tine de la rau, ca Insusi Cel ce a propovaduit Evanghelia in lume, pentru covarsitoarea Lui iubire de oameni, Insusi Domnul, a poruncit oamenilor sa se pocaiasca si sa se departeze de la tot pacatul. Vezi, dar, ca nu cumva, vrand a savarsi dulcetile noastre, sa punem pricina juramantul, ca unii care n-am putea sa ne mai descurcam pe noi insine, din mrejele vrajmasului. Dumnezeu nu se batjocoreste si celor ce voiesc a se mantui, le intinde mana. Deci, abate-te de la rau si fa bine si intru aceasta ai pazit cuvantul celui ce a zis: "De la toata calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca sa pazesc cuvintele Tale" (Ps. 118, 101). Iar de vrei ca mai desavarsit sa te incredintez pe tine, ca nu esti vinovat de cuvantul dat, daca vei fugi de cele rele si vei face cele bune si te vei departa pe tine de toti oamenii, care umbla fara de randuiala, asculta pilda, sau, ca sa zic mai bine, iata o asemanare: Un om oarecare avea un fiu, iar fiul iubea mult pe tatal sau, intru toate. Dar, un altul, biruindu-se de invidie pentru sporirea tanarului sau prieten, apropiindu-se in taina, ia-s pus lui: Jura-te mie, pe tatal tau, ca ceea ce-ti voi zice, aceea vei face si vei pazi fara de nici o impotrivire. Iar el, nefacand bine, s-a jurat. Iar, dupa aceasta, a zis catre dansul: Ducandu-te acum, ocaraste pe tatal tau si raneste-l pe el cu cutitul si sa nu te mai rusinezi de fata lui si toate cate-ti va porunci el sa nu le faci, tu sa le faci fiindca te-ai jurat mie si nu vei putea sa nu asculti de cele zise de mine.
Si acum te intreb: Oare va suferi fiul o nebunie ca aceasta sau, mai bine-zis, asemenea paganie, si nu va defaima sfatuirea lui cea fara de lege, din dragoste fata de parintele sau? Socotesc ca va raspunde si-i va zice: Te vad pe tine ca nu esti om cu adevarat, ci vrajmas tatalui meu si sufletul meu pizmuitor. Dar, nu ma vei insela pe mine, ca sarpele pe Eva, cu viclenia, nici nu ma vei inlantui pe mine in paganatate, cu rautatea ta cea mult impletita, si nu ma va invinui pe mine tatal, ca nu ma plec paganatatii tale. Deci, defaimez sfatuirea ta cea fara de lege, pentru dragostea tatalui meu si pentru mantuirea sufletului meu, iar urechile mele le pecetluiesc cu semnul crucii, ca sa nu mai intre veninul cuvintelor tale, in auzul meu, si chiar de intalnirea cu tine voi fugi, pentru viclenia cea din tine.
Ne porunceste noua insusi Apostolul sa ne ferim de tot fratele, care umbla fara randuiala, ca Dumnezeu nu Se cinsteste cu fapte rebele. Deci, nu te aduna, iubite, cu barbati pacatosi, ca sa nu intarati pe Tatal tau, Cel din Ceruri, lucrand cele potrivnice poruncilor Lui si ramanand fara raspuns in ziua Judecatii, ca prin calcarea poruncilor Sfintei Evanghelii, superi pe Dumnezeu.
Ia aminte la tine insuti si invata sfarsitul cuvantului Proorocului, care zice: "Juratu-m-am si m-am hotarat sa pazesc judecatile dreptatii Tale" (Ps. 118, 106). Si iarasi zice: "Nedreptatea am urat si am dispretuit, iar legea Ta am iubit" (Ps. 118, 163). Si intru aceasta mila a lui Dumnezeu, vei scapa de mari ispite si primejdii, iar, peste cel viclean, vor veni cele scrise. Intoarce-se-va durerea lui la capul lui, iar peste crestetul lui se va pogora nedreptatea lui.
Drept aceea, castiga-ti dragostea si unirea, nu prin juraminte si momeli, ci prin asezarea sufletului, dupa legea lui Dumnezeu, caci, intru aceasta, nimic nedrept sau silit nu intra. Si va fi cu tine darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava si puterea in veci. Amin.