Aceasta fecioara, Pelaghia, era din Tarsul Ciliciei si a trait pe vremea imparatului Diocletian, fiind fiica a unei femei vaduve, pagana cu credinta, dar de bun neam. Si era Pelaghia minunata, la frumusete, inteleapta si plina de frica lui Dumnezeu, incat insusi fiul imparatului se logodise cu dansa.

    Deci, auzind ea, de la crestini, despre Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezand in El si primind cu ravna si bucurie, de la o slujnica a ei, crestina in ascuns, lumina cea noua si datatoare de viata a Evangheliei lui Hristos. Deci, avand ea un vis minunat, ca un episcop, ce boteza, s-a invoit, de la mama sa, sa mearga sa vada pe o doica a ei, dar s-a dus, in ascuns, la episcopul crestinilor si marturisind credinta ei, prin taina Sfantului Botez s-a crestinat. Si staruia in rugaciune si in fapte bune, cautand sa fie de folos fratilor ei in credinta, in vreme de prigoana pentru crestinii de atunci. Iar mirelui sau ii trimise veste ca nu mai voieste sa-i fie sotie si ca si-a inchinat viata intreaga Mirelui ceresc, pe Care nu-L va mai parasi nicioadata.

    De aceasta instiintandu-se, fiul imparatului, fiind in multa intristare, din multa dragoste ce avea pentru ea, si-a pus singur capat zilelor, omorandu-se cu sabia. Iar Diocletian, tatal sau, trimitand ostasi, au adus pe fecioara si, neputand sa o intoarca de la credinta in Hristos, a poruncit sa aprinda un bou de arama si s-o arunce in el. Si asa Sfanta Pelaghia si-a luat sfarsitul si cununa marturisirii, in ziua de 4 mai. Dumnezeului nostru slava!
 

    A venit odata un indracit la Schit si s-au facut rugaciuni pentru dansul la biserica si nu iesea demonul, ca era aspru. Si au zis clericii: "Ce sa facem demonului acestuia? Nimeni nu poate sa-l scoata, in afara de ava Visarion. Si de-l vom ruga pe el pentru aceasta, nici la biserica nu vine. Deci, aceasta sa facem: iata, cand va veni dimineata, mai inainte de toti, la biserica, sa-l facem pe cel ce patimeste sa stea in locul lui si, cand va intra, sa-l rugam si sa-i zicem lui: "Desteapta si pe acest frate, ava." Si au facut asa.

    Si venind batranul dimineata, au stat ei la rugaciune si i-au zis lui: "Desteapta si pe fratele." Si i-a zis lui batranul: Scoala-te si iesi afara." Si indata a iesit demonul dintr-insul si s-a tamaduit omul din ceasul acela.

    Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Teodor Studitul, ca prin vointa si cu sarguinta sa lucram pentru mantuirea noastra.

    Fratilor si parintilor, este vreme pentru tot lucrul, dupa cuvantul cel scris, iar vreme pentru a lucra la mantuirea noastra este pururea. Ca zice Apostolul: "Totdeauna, bucurati-va, neincetat, rugati-va, intru toate multumiti". Ca prin aceste trei fapte bune se hotaraste si se cuprinde mantuirea noastra. Ca si totdeauna a ne bucura este facator de dreptate. Iar rugaciunea neincetata nu da loc diavolului impotriva noastra. Si a multumi totdeauna, este dovada luminata a dragostei celei catre Dumnezeu. Deci, punand randuiala in cele trei parti, ne facem placuti Domnului. Si, deci, sa nu ne imputinam cu sufletul nicidecum, nici sa slabim, prin trandavie, la slujbe, in cantarile de psalmi si la lucrul mainilor noastre, ci, cu toata indelunga-rabdare sa le savarsim, ca niste iconomi ai darului lui Dumnezeu, cel de multe feluri. Au nu vedem pe ostasi, cum se duc, impreuna cu imparatul, cu toata sarguinta? si catre ce? Si unde? La razboaie, la injunghieri, la moarte. Si ei se duc, adica pentru slava aceasta de acum, vremelnica, si pentru o bogatie care trece; si se duc la aceasta cu osardie. Iar noi, chemati fiind la Imparatia Cerurilor, la viata cea vesnica, la bucuria cea negraita, oare, nu cu toata sarguinta si trezvia si nu cu trandavie si slabiciune, ne vom infatisa, pe noi insine, ca niste buni ostasi ai lui Hristos, inaintea lui Dumnezeu?

    Cititi cartea pe care o am si o tin in maini si vedeti si cunoasteti vitejiile Sfintilor Parinti, cele scrise in ea. Cata sarguinta era la dansii, cat de mare infierbantarea duhului, cat de mari le erau nevointele! Si acum, pentru aceasta, i-a proslavit pe dansii bunul Dumnezeu, lucrand prin ei semne si minuni. Acolo au stralucit, nu numai cei ce au fost dintru inceput buni si neinvatati la rautate, ci, si cei ce s-au abatut de la bine si intru cumplite pacate au cazut, dar, au folosit pocainta cea preabuna. Ca zice Apostolul: "Desteapta-te, cela ce dormi si te scoala din morti si iti va straluci tie Hristos."

    Nu stii ca bunatatea lui Dumnezeu te aduce pe tine la pocainta, si ca, dupa impietrirea ta si dupa inima ta cea nepocaita, iti aduni tie urgie, pentru ziua urgiei si a descoperirii si a dreptei Judecati a lui Dumnezeu, Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui? Vezi, defaimatorule, si infricoseaza-te de ingrozire si scoala-te din somnul defaimarii si al neluarii in seama. Ca si moartea soseste fara de veste. Iata, a trecut dincolo si fratele Candid, cu evlavie, si, mai inainte de el, altul, si, dupa aceasta, altul va urma, ca nimeni nu ramane aici, ci, toti, vom trece dincolo. Insa, fericit este acela ce bine a vietuit, ca a castigat viata vesnica, prin sarguinta si prin osardie, a agonisit pe cele mai bune si mai inalte.

    Ci, de vreme ce viata este ca un targ, inca deschis si adunat, iar locul cel de schimburi si de cumparaturi, pentru Imparatia Cerurilor, ne sta inainte, veniti va rog, fratilor si parintilor, toti sa priveghem, toti sa ne trezim, toti sa castigam cele dumnezeiesti si nestricacioase. Ca, impreuna cu toti fratii nostri, mostenitori sa ne facem ai Imparatiei Cerurilor, in Iisus Hristos, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava si stapanirea, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.