Acesta era din Mesopotamia, nascut la Nisibe, sirian de neam si din parinti crestini. A invatat carte la scoala siriaca, din Nisibe, iar cand persii au ocupat cetatea, scoala, pastrand limba siriaca, s-a mutat la Edesa, sub stapanire romana, pe la anul 360. A trait sub toti imparatii romani, incepand de la marele Constantin si pana la Valens (364-378).

    A fost hirotonit diacon de episcopul Iacob din Nisibe si i s-a incredintat noua scoala siriaca din Edeea, care, sub conducerea lui, a cunoscut o mare stralucire. Traditia spune ca Sfantul Efrem a luat parte, tanar diacon fiind, ca si Sfantul Atanasie din Alexandria, la Sinodul din Niceea, la anul 325. Tot din tradite stim ca, fiind poftit de Sfantul Vasilie, in Cezareea Capadochiei, acesta, ca un semn de pretuire, l-a sfintit preot.

    Fericitul Efrem era un poet, un cuvantator inflacarat, un aspru nevoitor si un om de rugaciune, iubitor de viata duhovniceasca. Prin poezia lui, el urmarea intarirea dreptei credinte in cei care o auzeau, contra ereziilor din vremea sa, caci imnele lui erau ca niste poeme cantate sau citite in adunari, cu intrebari si raspunsuri, pe care le insotea cu cantari din harfa. Si atat s-a facut de vestit prin aceasta fapta buna, incat le-a folosit tuturor si a fost numit "harfa Duhului Sfant."

    A cantat cu mare stralucire credinta, dragostea de frati, rugaciunea, si, mai ales, pocainta. Parti din scrierile lui se afla si in rugaciunile Bisericii noastre, precum rugaciunea: "Doamne si Stapanul vietii mele." Si asa, scriind multe carti si pe multi invatandu-i si fiindu-le de folos, la adanci batraneti ajungand, Sfantul Efrem s-a mutat catre Domnul.
 
 

    Lasandu-si o data patria, la porunca lui Dumnezeu, ca si dumnezeiescul Avraam, fericitul Efrem a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru cinstirea sfintelor moaste ce erau acolo, iar, pe de alta, pentru intalnirea cu vreun barbat dintre cei cuvantatori, ca sa ia pilda de viata de la dansul. Acest lucru il cerea si de la Dumnezeu, zicand deseori : "Doamne Iisuse Hristoase, Stapan al tuturor, invredniceste-ma ca, intrind in cetatea Edesa, sa ma intalnesc cu un barbat care va fi puternic sa-mi graiasca cele spre folosul sufletului." Si, astfel rugandu-se, a ajuns la portile cetatii.

    Deci, calatorind asa cu mintea treaza, il intampina o femeie si aceasta era o desfranata. Si lucrarea lui Dumnezeu era aceasta, ca pe cele bune, de multe ori El le lucreaza prin cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, intalnind, astfel, pe acea desfranata, sta uimit, oarecum, cautand catre dansa si era mahnit, ca nu i s-a implinit cererea, dupa rugaciune, ci cu totul dimpotriva. Iar ea, vazandu-l astfel, privea la dansul cu ochii necuviosi. Si fiindca multa vreme se priveau unul pe altul astfel, vrand el sa o rusineze si la sfiala a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te rusinezi, femeie, privind cu ochii tinta la mine ?" Iar femeia zise: "Dar mie asa mi se cade de a privi la tine, ca dintru tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cade a te uita nu la noi, ci in pamant, din care ai si fost luat." Acestea auzindu-le, Efrem a multumit, femeii, pentru folosul ce avea, si lui Dumnezeu cu fierbinteala ii inalta multumire, care si prin cele fara de nadejde poate face lucruri bune.

    Deci, trecand multa vreme, iar cetatea Edesei avand pe dumnezeiescul Efrem, o femeie desfranata, ce locuia aproape de dansul, s-a facut unealta de rautate a vicleanului. Si, intamplandu-se ca fericitul Efrem fierbea niste bucate, acea femeie deschise fereastra si, aplecandu-se cu nerusinare si obraznicie, cautand la Cuviosul, ii zise: "Binecuvanteaza parinte." Iar el, cu blandetea cea cuviincioasa, ii zise: "Domnul sa te binecuvanteze." Si, cu ras necuvios, aceasta a zis iarasi: "Dar ce lipseste bucatelor tale ?" Iar el a zis: "Trei pietre si putin lut, ca fereastra aceasta sa se astupe." Iar ea cu obraznicie a zis: "Pentru ca te-am cinstit, aceasta te-a adus pe tine la mandrie ? Eu voiam a dormi impreuna cu tine si tu de la inceput ma desnadajduiesti ?" Dar, precum, aceea avea graiuri satanicesti, tot asa si el, cu mult mai vartos, n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicesti, ca a zis: "De voiesti impreuna cu mine sa dormi, apoi trebuie sa mergi unde iti voi spune eu." Iar ea, daca a auzit cuvantul, a si intrebat de locul unde voieste a dormi."Nu in alt loc, a zis el, decat chiar in mijlocul cetatii, voi dormi cu tine." Iar ea a zis: "Dar nu ai sfiala si rusine de barbatii ce ne vor vedea dormind in mijiocul cetatii ?" Atunci Sfantul a zis indata: "Daca ochii oamenilor i-ai judecat ca sunt puternici a rusina sufletul si a-l opri de la fapta rea, dar, oare, de ochii lui Dumnezeu, care vad toate cate se lucreaza intru ascuns si intru aratare, nu ne vom teme si nu ne vom inspaimanta, cu atat de vartos ?" Acestea destul au fost ca sa induplece pe desfranata a se departa de vicleana pofta catre dansul si sa se caiasca de cele mai dinainte fapte rele ale ei. Si indata, apropiindu-se si cazand la pamant, cerea iertare de neinfranata ei pornire. Si, facand adevarata pocainta, a luat povatuitor si dascal pe Sfantul Efrem, in calea cea catre mantuire.

    Iar el, gata fiind spre o slujire ca aceasta, a sfatuit-o a nu mai merge in urma gandurilor inimii celei rele, apoi s-a ingrijit sa o duca intr-o manastire de femei, spre a face fapte bune. Si, astfel, fericitul Efrem, intalnindu-se cu doua femei desfranate, cu ajutor dumnezeiesc, a primit folos de la amandoua.

    Fratilor, vreau sa fac povestire despre dumnezeiescul Vasilie si despre Efrem Sirul, macar ca, pe unele le stiti si pe altele le-ati auzit.

    Efrem fericitul si pururea pomenitul, pe cand era in pustie, instiintandu-se despre lucrurile cele minunate ale parintelui nostru Vasilie, pe de o parte, vazandu-le din luminarea Duhului Sfant, iar, de alta parte, cunoscandu-le din dragoste si din intrebare, se ruga lui Dumnezeu cu osardie, ca sa-i descopere lui in ce fel este marele Vasilie. Si in vis, a vazut un stalp de foc, al carui cap ajungand la cer, auzea un glas, zicandu-i: "Efrem, Efrem, in ce chip vezi acest stalp de foc, in acest fel este Vasilie." Deci, indata, cuviosul Efrem, luand cu sine talmaci, de vreme ce nu stia greceste, a mers in Cesareea, la praznicul Aratarii Domnului la Iordan si, privind in taina de departe, a vazut pe Sfantul Vasilie mergand la biserica cu multa slava, imbracat in haine luminoase si clerul ce era imprejurul lui, tot asa, in vesminte luminoase. Si, intorcandu-se catre talmaciul care-l insotea, Efrem i-a zis: "Mi se pare ca in zadar ne-am ostenit, frate, pentru ca acesta, fiind intr-o asemenea stare, nu este precum l-am vazut." Si, intrand in biserica, a stat intr-un colt, la loc ascuns, si zicea singur, intru sine, graind: "Noi, in pustie, suferind greutatea zilei si zaduful, nimic n-am sporit, iar acesta, fiind intru atata cinste omeneasca, este stalp de foc. Ma minunez."

    Asa gandind el, s-a instiintat despre dansul, prin Duhul Sfant, Marele Vasilie, care a trimis la dansul pe arhidiaconul sau, zicandu-i: "Sa mergi la usa bisericii, cea dinspre apus, ca vei afla acolo un monah, stand in coltul bisericii, dimpreuna cu un altul, cu barba scurta si mic de stat, si vei zice lui: Vino si sa intri in altar, ca te cheama arhiepiscopul." Iar arhidiaconul, cu multa osteneala impingand poporul, a ajuns unde statea Cuviosul Efrem si i-a zis: "Parinte blagosloveste, sa mergi si sa intri in altar, ca te chema arhiepiscopul."

    Iar Efrem, prin talmaci, intelegand cuvantul arhiepiscopului, a raspuns celui ce-l chema: "Ai gresit frate, pentru ca noi smtem oameni straini si nu ne stie arhiepiscopul." Si s-a dus arhidiaconul ca sa spuna Vasile acestea. In acea vreme Sfantul Vasilie tocmai citea sfintele carti catre popor. Si a vazut Cuviosul Efrem o limba de foc graind prin gura lui Vasilie. Dupa aceea, Vasilie iarasi a zis arhidiaconului: "Mergi si spune acelui monah strain: Cinstite Efrem, vino si intra in Sfantul altar, ca te cheama arhiepiscopul." Si, mergand, arhidiaconul i-a spus, precum i s-a poruncit lui si s-a mirat de aceasta Cuviosul Efrem si a proslavit pe Dumnezeu. Si, facand metanie a zis: "Cu adevarat mare este Vasilie, cu adevarat stalp de foc este Vasilie, cu adevarat Duhul Sfant vorbeste prin gura lui ! Si a rugat pe arhidiacon ca sa vesteasca arhiepiscopului, ca dupa savarsirea sfintei slujbe, la loc deosebit, vrea sa i se inchine si sa-l sarute pe el. Deci, savarsindu-se sfanta slujba, a intrat Sfantul Vasilie in incaperea pentru paza vaselor si, chemand pe Cuviosul Efrem, i-a dat lui, intru Domnul, sarutare si i-a zis: "Bine ai venit parinte, cel ce ai inmultit ucenicii lui Hristos in pustie si ai gonit dracii, cu puterea lui Hristos. Pentru ce ai indurat atata osteneala, ca sa vezi un om pacatos ? Sa-ti dea tie plata Domnul, pentru osteneala ta." Iar Efrem, prin talmaci, raspunzand lui Vasilie, i-a spus cele ce in inima lui erau pregatite. Si s-a impartasit cu Preacuratele Taine, din sfintele maini ale lui Vasilie.

    Dupa aceasta, ospatandu-se ei, a zis Cuviosul Efrem catre Sfantul Vasilie: "Parinte preacinstite, un dar cer de la sfintia ta, sa-mi dai, si aceasta, prin lucrarea Duhului Sfant, sa mi se daruiasca mie." Iar marele Vasilie i-a zis lui: "Spune cele ce-ti sunt trebuincioase, ca mult iti sunt dator, pentru osteneala ce ti-ai dat, cu atata cale pana la mine." Si i-a zis lui cinstitui Efrem: "Stiu, parinte, ca toate cate vei cere de la Dumnezeu, iti da tie. Deci, vreau ca sa te rogi bunatatii Lui, sa-mi dea mie sa vorbesc greceste." Iar el a raspuns: "Mai presus de puterea mea iti este cererea, dar, de vreme ce, cu buna nadejde ceri, cinstite Parinte Povatuitorule al pustiei, sa mergem in biserica Domnului, si sa ne rugam catre Domnul, Care puternic este sa asculte rugaciunea ta, pentru ca scris este: "Voia celor ce se tem de El va face si rugaciunea lor va auzi si-i va mantui pe ei." Si, fiind la vreme cuviincioasa, au facut rugaciune indelung in biserica. Apoi, a zis marele Vasilie: "Pentru ce, cinstite parinte, nu primesti sfintire de preot, vrednic fiind ?" Raspuns-a lui prin talmaci: "Fiindca pacatos sunt, stapane." Raspuns-a lui Sfantul Vasilie: "O, de as avea eu numai pacatele tale !" Si i-a zis lui: "Sa facem metanie." Si ingenunchind ei la pamant, si-a pus marele arhiereu mana sa pe capul Cuviosului Efrem si a zis cu mare glas rugaciunea cea de hirotonie preoteasca. Apoi, a zis catre Cuviosul: "Porunceste acum ca sa ne ridicam de la pamant." Si s-a limpezit limba lui Efrem si a zis in limba greceasca: "Mantuieste, miluieste, ridica-ne si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu darul Tau." Si s-a implinit Scriptura: "Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gangavilor." Deci au proslavit toti pe Dumnezeu, Cel ce-a limpezit limba lui Efrem in vorba greceasca. Apoi a petrecut Cuviosul Efrem trei zile la Sfantul Vasilie, veselindu-se duhovniceste. Si asa, arhiepiscopul sfintindu-l pe el ca preot, iar pe talmaciul lui, diacon, i-a slobozit pe ei cu pace, slavind pe Dumnezeu, de cele ce au vazut si au auzit, precum li se spusese lor. Dumnezeului nostru, slava ! Amin.