Fericita si pururea pomenita Xenia a fost din slavita cetate a Romei, fiica de neam cinstit, tatal ei fiind senator al imparatiei, binecredincios si ravnitor. Deci, ajungand ea la varsta nuntii si toate cele de nunta gatite fiind, ea a fugit de acasa cu alte doua femei tinere, credincioasele ei slujnice, dorind impreuna toate, a se face mirese Mirelui celui nestricacios, lui Hristos Domnul, prin vesnica feciorie si intelepciune, dar aceasta dorire Xenia tainuind-o inaintea parintilor ei, fiind singura lor fiica.

    Si luand ea putin aur si imbracaminte barbateasca, s-a urcat impreuna cu slujnicele sale in corabie si facand calatoria pe mare si strabatand multe locuri, a sosit la insula numita Cos, unde si-a luat chipul ei femeiesc si, intalnind acolo pe omul lui Dumnezeu, preotul si egumenul Pavel, venind de la Locurile Sfinte, l-a rugat sa le fie lor indrumator duhovnicesc.

    Deci, indemnate fiind de dumnezeiescul Pavel, au venit in cetatea Milasa si, facand acolo, din aurul ce avea, o bisericuta, cu hramul Sfantului Mucenic Stefan, si chilii, impreuna cu alte cateva fecioare au intemeiat o mica manastire. Si atata ravna si nevointa a aratat fericita aceasta Xenia in rabdarea si parasirea simtirii poftelor lumesti, incat pilda s-a facut pe sine, a petrecerii ceresti in trup omenesc.

    Drept aceea, si semn de sus a primit pentru buna petrecere a vietii sale. Ca, indata dupa moartea ei, intru amiaza fiind si soarele luminand pamantul, s-a ivit pe cer o cruce din stele luminoase, cuprinsa intr-un tarc de stele, semn care se parea a fi ca o cununa data fericitei de la Dumnezeu, proslavind ostenelile si ravna dragostei sale prentru Hristos, de vreme ce, dupa ingroparea trupului ei in pamant, semnul acela n-a mai fost vazut.

    Si s-au descoperit atunci si cele despre Sfanta, spunandu-le pe patul de moarte, una din slujnicele ei, din ce tara si din ce neam se trage fericita, precum si numele ei cel de la parinti, Evsevia, ca vrand a nu fi cunoscuta, si-a pus ea numele de Xenia, care insemneaza "Cea straina". Si asa, cu sarguitoare osteneala, a lucrarii si a gandirii s-a mutat fericita la Hristos, mult doritul ei Mire. Dumnezeului nostru, slava !

    Zis-a Domnul: "Faceti-va prieteni cu bogatiile nedrepte, ca sa intrati in casele cele vesnice." Si zicand asa: "din bogatiile nedrepte", a aratat ca, adica, indreptarea ta sa se faca in vremea de acum. Ceea ce, adica, rau ai castigat, sa imparti bine. Adunata-i din nedreptate, acum caindu-te sa risipesti cele adunate. Ca nu aceasta este fapta buna, ca sa dai, din acelea, o parte, ci, a se lipsi de toate acelea, este lucru bun. De vreme ce, cea mai grea faradelege este ca, adica, de la unul a apuca si altuia a da. Iar de faci milostenie din nedreptate, apoi sa miluiesti pe aceia pe care i-ai asuprit. Ca nu acela ce miluieste pe multi este milostiv, ci acela ce nici pe unul nu asupreste, nici ii face nedreptate, pentru ca cei ce nu se departeaza de la nedreptati si aduc daruri lui Dumnezeu, aceia neprimiti sunt. Caci scris este: "Jertfele celor fara de lege, urate sunt lui Dumnezeu." Mai bine este a nu castiga o avere ca aceea, decat a o da lui Dumnezeu cu fatarnicie.

    Iar, pentru cei ce nu fac milostenie la saraci, zice Proorocul: "Cela ce-si astupa urechile sale, ca sa nu auda pe saraci, si el insusi, oarecand va striga si nu-l va auzi nimenea." Drept aceea, se cade a pune in minte mila si judecata, adica, sa castigam dupa dreptate si sa impartim milostenie, dupa cum este scris, ca prin aceasta sa ne apropiem de Dumnezeu. Deci, intru aceasta, sa se cerceteze cu dinadinsul fiecare pe sine si sa se socoteasca: oare, dintru ale sale osteneli are bogatia din care voieste sa aduca daruri lui Dumnezeu, ori, poate a facut sila celor neputinciosi, sau a jefuit pe cei de sub stapanirea lui ? Ca, macar de esti si stapanitor, sa nu faci sila, nici sa jefuiesti, ci, de ti se va intampla tie si sa ai stapanire, sa arati, mai ales, dreptatea ta. Iar, de vei lua de la saraci si vei da la alti saraci, apoi mai bine este tie sa nu jefuiesti cele straine, nici sa faci cu ele milostenie, ca sa nu-ti faci jertfa ta urata, apucand a o aduce din nedreptate ? Ci, cu ceea ce voiesti sa miluiesti pe alt sarac, mai bine sa-l miluiesti pe acela caruia i-ai facut nedreptate. Ca Dumnezeu nu primeste jafuri si apucaturi. Pentru ca milostenie din nedreptate nu se face, nici din blestem nu vine binecuvantare, nici din lacrimi, veselie. Drept aceea, rogu-va pe voi, in tot locul sa va socotiti si sa va paziti pe voi si sa va siliti a face poruncile Domnului, ca sa aflati odihna sufletelor voastre.

    Ascultati ce graieste Scriptura despre Iov, cata avere avea, cirezi de boi si oi si camile si toata cealalta avere pe care Dumnezeu o incredintase lui Iov, pe toata a ars-o focul. Si Iov n-a zis un cuvant de razvratire, ci, Domnul a dat, Domnul a luat. Asculta si vezi, el atat de multe pierzand, n-a defaimat, ci, cand le-a primit, a laudat pe Dumnezeu, iar cand s-au luat de la dansul, nu s-a jelit. Iar oamenii, cei de acum, cand primesc si iau, nici nu-si aduc aminte de Acela ce le-a dat lor, iar cand le pierd si se pagubesc, atunci incep a defaima pe Facatorul, numarandu-si vredniciile lor. De au dat vreo masura de grau, sau o paine la saraci, de au aprins o lumanare la biserica, sau de au adus spre jertfa un ied, apoi le pomenesc si zic: "Am facut aceste fapte bune de ce, dar, au venit asupra noastra aceste rautati ?" Insa, se cade nu numai sa nu pomenesti acele mici fapte bune, ci, mai vartos, sa-ti aduci aminte de cele mai de seama porunci ale Legii, pe care nu le-ai facut. Ai aprins, adica, o lumanare in biserica, bine; dar iata a intrat in biserica si saracul, suspinand cu lacrimi din pricina ta, si ti-a stins stralucirea lumanarii tale. Sau ai dat cutarui sarac o paine, ceea ce si eu adeveresc, dar adu-ti aminte ca turmele oilor tale au mancat toata seceratura saracului. Drept aceea, asupresti mult si faci putine bunatati. Apuci mult si dai putine.

    De voiesti sa nu fii invinuit, apoi nu napastui pe cel sarac, nici pe semenul tau. Pe cei scapatati nu-i nedreptati, pe vaduve nu le asupri, pe sarac nu-l trece cu vederea, de la vecini sa nu-ti intorci fata, pe prieteni sa nu-i inseli, pe cei batrani sa nu-i manii, pe parinti sa-i cinstesti, de biserica sa nu te desparti, de desfranare sa te departezi, de iubirea de arginti sa te pazesti. Iubirea fata de frati sa nu o uiti, vatamarea rautatii sa o gonesti din inima ta si dragostea sa ti-o sadesti in inima. De iubirea de straini sa nu te lepezi, si de la adevar sa nu te departezi. De clevetiri sa fugi departe, smerenia sa o iubesti, de sfada sa te ingretosezi. Acestea toale sa le pazesti si nu te va cuprinde pe tine raul si, macar de ar si navali, dar tu sa nu hulesti. Acestea toate le-a facut Iov, sluga Domnului, cand au navalit asupra lui relele acelea, iar el n-a defaimat, ci a laudat pe Dumnezeu, zicand: "Fie numele Domnului binecuvantat in veci." Deci, de ar fi cineva bolnav sau din bogatie ar cadea, si de l-ar primi cu rabdarea acestuia, apoi si cununii aceluia vrednic va fi, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava ! Amin.