Sfantul Porfirie a fost din Tesalonic, din Macedonia, si a fost crescut in dreapta credinta si in viata cea dupa Evanghelie. Pe cand implinea 25 de ani, si-a lasat patria si s-a dus in Egipt si, intrand in pustia Schitului, s-a facut monah si a trait vreme de cinci ani in post si rugaciune, dupa randuiala  monahilor. A mers, apoi, la Ierusalim, sa se inchine Sfintelor locuri, unde a intalnit pe Marcu, un calugar smerit din Asia Mica, si acesta, din prieten i s-a facut ucenic al sau.

    Cazand bolnav si aducandu-si aminte ca lasase in Tesalonic multa avere, pe care n-o impartise la saraci, Sfantul Porfirie a trimis acolo pe Marcu. Facand cum i se poruncise, acesta a impartit saracilor o mare parte din avere si, vazand lucrurile de pret, a adus dascalului sau multi galbeni, pe care acesta i-a impartit cu mana sa la saraci, neoprind pentru sine nimic. Iar pentru traiul sau, a invatat meseria de a face corturi, socotind, ca si Apostolul Pavel, ca cine nu lucreaza sa nu manance. Si lumina pe multi cu cuvantul sau si invataturile sale.

    Deci, auzind Iraclie, episcopul Ierusalimului, de numele bun pe care-l avea invatatura si viata Sfantului Porfirie, l-a chemat si l-a sfintit preot, incredintandu-i paza Crucii Domnului, pentru care Sfantul avea o mare evlavie. Si, prin aceasta ascultare, Sfantul s-a si tamaduit.

    Si era pe vremea imparatului Arcadie si a imparatesei Eudoxia (395-408), cand a murit episcopul din Gaza. Si, atat Ieraclie, episcopul Ierusalimului, cat si Ioan, mitropolitul din Cezareea Palestinei, luand in seama cererea clerului si a poporului, au hotarat si au trimis acolo pe Sfantul Porfirie, sfintindu-l episcop de Gaza. Si era Gaza, pe vremea aceea, o cetate plina de pagani si de maretie si bogate temple idolesti, iar crestinii erau saraci si putini la numar. Si paganii necontenit unelteau prigoniri impotriva crestinilor si a episcopului lor. Cu ajutor de la Sfantul Ioan Gura de Aur si de la imparatul, Sfantul episcop a izbutit sa mai linisteasca pe paganii din Gaza si, cu daruri bogate de la imparateasa Eudoxia, in locul celei mai mare templu pagan din cetate, a inaltat o frumoasa biserica.

    Si, asa, cu mangaierea de a vedea crescand an de an numarul dreptcredinciosilor si micsorandu-se multimea paganilor, Sfantul episcop din Gaza s-a mutat la Domnul, la 26 februarie din anul 420 in varsta de 67 de ani, dupa 25 de ani de pastorire, iar viata lui a scris-o ucenicul sau, Marcu preotul.
 

    De vreme ce unii, crezand in vise, au ratacit de la calea cea dreapta, pentru aceasta, dar, va aducem aminte ca nu se cuvine a crede in vise, ca ele trec ca vantul si nu sunt adevarate, ci niste ganduri ratacite, de cele mai multe ori, asemanari si naluciri ale vicleanului diavol, spre inselarea noastra. Drept aceea, si spre caderi ii duc pe oameni. Pentru acestia a si zis mai inainte, Apostolul Iuda, ruda Domnului: "Oamenii acestia vad vise si prin ele isi pangaresc si trupul lor si nesocotesc orice stapanire" (Iuda, 1, 8). Iar Ecleziastul zice: Sa nu crezi in vis, ca sa nu se manie Domnul asupra ta, pentru ca visele inseala pe cei fara de minte. Ca precum este cel ce goneste vantul, ori vrea sa-si prinda umbra sa, asa este si cel ce crede in vise." Ca ce adevar este in minciuna? Si de la diavolul ce poti scoate curat?" (Isus Sirah, 34, 1-6). De nu vor fi trimise de la Cel Preainalt, ca sa te cerceteze, sa nu dai inima ta pe ele. Ca pe multi i-au inselat visele si au cazut cei ce au crezut in ele.

    Chiar de s-ar arata cuiva, ca lumina sau ca foc, nicidecum sa nu crezi, ca diavolul cu acelea inseala. Ca zice Pavel: "Si ca inger al luminii se inchipuie el." Deci, bine este ca, mai inainte de somn, sa ne rugam spre gonirea vrajmasului.

    Inca sunt si alte vise, precum zice Iov: "Intai, adica, graieste Domnul, dar omul nu ia aminte si atunci El vorbeste in vis, in vedeniile noptii, si-l cutremura cu aratarile sale." (Iov, 33, 14-16). Ci noi, nu se cuvine sa le credem, macar si aratare dumnezeiasca de ni se va trimite noua, pentru ca, in loc de soare, sa primim fum, ca mare este primejdia inselarii. Sunt si multe povestiri, despre cei ce s-au inselat cu visele si cumplit au pierit, ci numai una aici o spun, spre intarirea cititorilor.

    Era un oarecare mare sihastru si traia in pustie si se inchisese intr-o pestera, care, cu multa lui infranare, cu postul si cu privegherea intru rugaciuni si cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, intrecea si covarsea pe multi. Dar, nepazindu-se si socotind inselaciunea vicleanului diavol, a fost batjocorit de vrajmasul si in cumplita alunecare a cazut. Ca, amagindu-l, vrajmasul ii arata lui in vis, feluri de feluri de vedenii si aratari si cele ce vedea el in vis se izbandeau aievea, pana s-a increzut de-a binelea in vise. Si, dupa ce s-a increzut el bine, intr-o noapte, i-a aratat lui diavolul in vis, ca tot neamul si soborul crestinesc, cu Apostolii si cu Mucenicii se afla la un loc intunecat si de osanda si lipsit de orice bine, plin de toata rusinea si murdaria si de aceea toti erau mahniti si scarbiti. Iar in fata lor, neamul evreiesc cu Moise si proorocii, se afla intr-un loc luminat, linistit, plin de frumusete si de toata mangaierea, desfatarea si veselia. Si-l sfatuia pe el inselatorul, zicand: "Iata, acum, vezi si neamul vostru crestinesc, in ce loc si in ce chip se afla, si vezi si neamul evreiesc. Deci, de vei vrea sa fii insotit si impartasit fericirii neamului evreiesc, te sfatuiesc sa mergi si sa primesti taierea-imprejur si legea si credinta evreiasca." Iar el, fiind foarte intarit in visele sale, a facut asa cum l-a sfatuit vrajmasul in vis. Si, iesind din pestera, lasand pustia si viata sihastreasca, a iesit in lume;  si se implinisera saizeci de ani de cand nu iesise din pustie. Si, mergand la scoala si soborul evreiesc, le-a spus lor cum a vazut el, in vis, neamul crestinesc, la loc intunecat si de osanda, iar neamul evreiesc, la loc minunat, plin de frumusete si de bucurie. Si s-au bucurat mult toti evreii, auzind acestea, si l-au indemnat sa primeasca legea lor. Iar el, cu mare bucurie, a primit taierea imprejur pe trupul sau si toata legea lor; si asa l-a biruit vrajmasul.

    Aceasta i s-a intamplat lui, ca n-a castigat dreapta socoteala si s-a deprins, din tineretile lui, numai voii si sfatului gandurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun si folositor al parintilor si al fratilor, niciodata nu l-a cercat. Drept aceea, fratilor, sa nu credem in vise, nici in naluciri, pentru ca zice Domnul: "Privegheati ca nu stiti in ce ceas va veni furul. De ar fi stiut stapanul casei ceasul venirii, ar fi privegheat si n-ar fi lasat sa-i sape casa lui."  Sa ne rugam, dar, Stapanului Hristos, Dumnezeului nostru, sa ne izbaveasca pe noi de duhurile cele potrivnice.
 

    Voiesti, oare, sa te falesti cu toata bogatia bunurilor tale, sau cu cetatea in care te afli sa te maresti, sau cu frumusetea ta trupeasca sa te ingamfezi, ori cu cinstea pe care o primesti de la toti? Ci, ia aminte la tine, ca pamant esti si in pamant vei merge. Ca viata ta, ca iarba se vestejeste si ca o floare care cade. Cauta la cei mai dinainte, care au fost imbracati in aceasta slava. Unde sunt cei ce au tinut dregatoriile cele mari, cei ce au stapanit cetati? Unde sunt cei carora le placeau sa auda cuvinte, cei ce puneau la cale tocmeli; unde sunt dregatorii cei puternici, cei care cresteau cai frumosi si laudati? Unde sunt domnitorii cei mari povatuitorii de osti si tirani? Unde sunt imparatii cei mari? Au nu sunt toti tarana au nu sunt toti praf? Au n-a ramas pomenirea lor in cele cateva oase? Pleaca-te si priveste in mormant; putea-vei, oare, sa alegi, care este sluga, sau care este stapanul? Care-i saracul si care-i bogatul? Care-i judecatorul, sau care-i puternicul frate al imparatului? Care-i cel tare, sau care-i cel slab? Care-i cel frumos sau cel urat? Nu te opri la cele trecatoare.

    Drept aceea, aducandu-ti aminte de firea ta, sa nu te inalti niciodata, ca tot trupul omenesc este putrejune si slava lui, ca o floare ce se trece, vestejindu-se. Ca, iata, ca o haina se invecheste trupul si ca de niste molii se mananca.

    Ci, ia seama ca sufletul si trupul sunt ca un frate cu o sora. Sa nu vietuiasca, deci, sufletul tau, fara de trup, nici trupul tau, fara de suflet. Socoteste ca se cuvine a imparti averile pe jumatate, pe cat trupului, pe atat si sufletului. Iar pacatul omenesc  este asemenea cu o haina nespalata; ca asa este si pacatul negru. Si, daca nu te cureti de el, apoi tot mai mult se innegreste. Sa ne pocaim deci, ca sa luam de la Dumnezeu iertare.
 

    Un frate sedea singur, in manastirea Monidriilor si se ruga pururea cu aceasta rugaciune catre Dumnezeu: "Doamne, n-am teama de Tine. Pentru aceasta, trimite-mi sageata de fulger sau alt semn sau boala sau drac, ca, macar asa, sufletul meu cel impietrit sa vie intru frica." Apoi, rugandu-se iarasi, zicea: "Stiu ca multe am gresit Tie, Stapane, si nenumarate sunt greselile mele, incat nu indraznesc nici sa zic sa ma ierti, ci, de se poate, pentru indurarile Tale, iarta-ma, iar de nu se poate, pedepseste-ma aici si nu ma pedepsi acolo. Iar daca si aceasta este nu neputinta, plateste-mi aici cu o parte din osanda, si-mi fa acolo osanda mai usoara. Incepe, aici, de acum, a ma pedepsi, insa cu mila si nu cu mania Ta, Stapane."

    Deci, asa rugandu-se el un an intreg si acestea cu lacrimi fierbinti, din tot sufletul, cerand si cu post in priveghere si in alte grele patimiri, trupul si sufletul cheltuindu-l si zdrobindu-l, intr-o zi, sezand el jos si plangand dupa obicei si tare tanguindu-se, din multa intristare, i-a venit lui somn si a adormit. Si, iata, sta de fata Hristos, zicandu-i cu glas bland: "Ce ai omule? Ce plangi asa?" Iar fratele, cunoscandu-l pe El, Cine este, a raspuns inspaimantat: "Am gresit Doamne." A zis lui Cel ce S-a aratat: "Scoala-te." Iar el a zis: "Nu pot, Stapane, de nu-mi vei da mana." Iar Acela, intinzand mana si apucandu-l pe el, l-a sculat. Si acesta, sculandu-se, foarte tare plangea. I-a zis lui, iarasi, Cel ce S-a aratat, cu glas lin si bland: "Si acum de ce plangi? Ce te mahneste?" Raspuns-a fratele: "Nu voiesti Doamne ca sa plang si sa ma mahnesc, eu, care cu atatea Te-am intristat; eu, care am dobandit atatea bunatati de la Tine?" Iar Acela, intinzandu-Si iarasi mana Sa, a pus-o pe capul fratelui si i-a zis lui: "De acum nu te mai intrista Ca de vreme ce tu te-ai intristat pentru Mine, Eu nu ma voi intrista asupra ta. Ca asa cum sangele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult iti voi da tie iertare, tie si la tot sufletul, care se intoarce la Mine curat si cinstit."

    Deci, fratele, viindu-si intru sine dintru acel vis, si-a aflat inima sa plina de toata bucuria si s-a incredintat ca Dumnezeu a facut mila cu dansul. Si a petrecut totdeauna, multumind Domnului, cu multa smerenie. Si, intru aceeasi marturisire si lauda, s-a dus catre Domnul. Aceluia este slava, acum si purureas in vecii vecilor! Amin.