Acesti doisprezece Sfinti Mucenici au patimit pentru Hristos in Cezareea Palestinei, pe vremea imparatiei lui Maximilian - Galeriu (305-311).

    Cel dintii cu randuiala era Sfantul Pamfil, care era de neam din Beirut, barbat vestit si preot al cetatii. Acesta invatase multa carte, si, parasind averea si casa parinteasca, s-a facut ucenic lui Pieriu, care urma lui Origen, la marea scoala din Alexandria. Acest Pamfil a infiintat in Cezareea Paleslinei o mare biblioteca, de peste trei mii de carti, pe care a daruit-o bisericii de acolo. A intemeiat, tot acolo, si o scoala, in care se invata duhovniceasca filosofie a Sfintei Scripturi, pe care a copiat-o de mai multe ori si pe care a raspandit-o in dar. Vestit invatat fiind, era totodata impodobit si cu viata imbunatatita. Si, asezandu-se in Cezareea, macar ca se bucura de multa pretuire intre oameni, el si-a impartit averea la saraci si traia in fapte bune, in smerenie si in infranare, propovaduind Evanghelia si aducand pe multi la dreapta credinta.

    Faima credintei si intelepciunii sale ajungand pretutindeni, si-a atras mania lui Urban, carmuitorul Palestinei, care-l inchise si-l chinui in temnita, vreme de doi ani, iar dupa moartea lui Urban, prigonirea continua sub dregatorul Firmilian. Si in temnita unde se afla Sfantul Pamfil se mai gaseau inchisi si alti crestini vrednici de lauda: Valent, diaconul din Ierusalim, batran intelept si ascutit la minte, care stia pe de rost Sfanta Scriptura si, Pavel din Ianina Palestinei, cel Fierbinte cu duhul, care suferise, mai inainte arderea focului pentru credinta. Toti trei, indurand chinurile, nu incetau a marturisi pe Hristos.

    Deci, au trecut, in vremea aceea, prin Cezareea, cinci tineri din Egipt, in drum spre tara lor. Si, marturisind ei ca sunt crestini, indata au fost aruncati in aceeasi temnita si au fost pusi la chinuri, cu Sfintii Pamfil, Valent si Pavel. Nici unul din ei nu s-a clintit de la dreapta credinta. Iar numele lor erau: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil si Daniil.

    Si fiind osanditi la moarte si popor mult adunandu-se la vestea osandirii lor s-au ridicat glasuri din popor care strigau impotriva prigonitorilor. Deci, au fost prinsi atunci: Porfirie, un tanar de 18 ani, care fusese slujitor Sfantului Pamfil, Seleucus, care avusese inalta dregatorie in oaste si, sclavul Teodul, chiar dintre casnicii dregatorului. Si au fost ucisi, la porunca dregatorului Firmilian, cu infricosatoare moarte: unii, arsi de vii, altii, junghiati si rastigniti, iar altii, prin taierea capului.

    Iar un oarecare Iulian, care inca nu se botezase, dar ravnea sa se numere cu crestinii, om in trecere prin Cezareea si cautand o unealta, fiind prins pe inserate ca saruta trupurile Sfintilor omorati, a fost osandit sa fie ucis si el, prin ardere de viu, implinind astfel ceata celor doisprezece.

    Si asa, cei doisprezece Prooroci si Apostoli, am stat cu Proorocii si cu Apostolii, inaintea lui Hristos Domnul, in cereasca imparatie, incununati cu cununile biruintei. Dumnezeului nostru slava!
 

    Era un mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la ava Pimen. S-au mai intamplat la batran si alti frati cerand de la dansul sa auda vreun cuvant. Si zicea batranul mireanului celui credincios: "Graieste fratilor vreun cuvant". Iar el se ruga, zicand: "Iarta-ma, ava, eu, ca sa ma invat, am venit". Si, silit fiind de batran, a zis: "Eu sunt mirean, vanzand si negutatorand verdeturi; dezleg si fac legaturile mai mici, cumpar cu putin si vand cu mult. Insa, din Scriptura, nu stiu sa spun. Dar o pilda vreau, totusi, sa zic:

    Un om a zis prietenului sau: fiindca am pofta sa vad pe imparat, vino cu mine. Si i-a zis lui prietenul: Vin cu tine, pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten al lui: Vino tu sa ma duci la imparat. Iar acela i-a raspuns: te duc pana la palatul imparatului.

    Si a zis si celui de al treilea prieten: Vino cu mine la imparat. Iar el a zis: Eu vin si te duc la palat si graiesc si te infatisez la imparat." Si il intrebau pe el: "Care este puterea pildei ?"

    Si, raspunzand, le-a zis lor: "Cel dintai prieten este nevointa, care povatuieste pana la drum. Cel de al doilea prieten este curatenia, care ajunge pana la cer. Iar prietenul al treilea este milostenia, care conduce pana la Imparatul Dumnezeu, cu indrazneala." Si, asa fratii, folosindu-se, s-au dus. Dumnezeului nostru, slava !