Nașterea Cea după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos - Crăciunul

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,răsarit-a lumii lumina cunoștiintei.  Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.

Stihuri:  Privește, iubitorule de înțelepciune,  Ce lucrează Domnul pentru tine  Se naște din Fecioară, mai presus de fire,  Spre a noastră a tuturor înnoire  Că alt mai mare lucru nou făptura n-a văzut  Că Fecioara Maria pe Dumnezeu L-a născut.

    Vazand iubitorul de oameni Dumnezeu ca neamul omenesc este asuprit de diavolul, S-a milostmt si a trimis pe Arhistrategul Sau Gavriil sa zica celei de Dumnezeu Nascatoare: "Bucura-te cea plina de dar, cu tine este Domnul". Si cand Maria Fecioara a zis ingerului: "Iata, roaba Domnului sunt, faca-se mie dupa cuvantul tau", indata Domnul nostru Iisus Hristos, adica Cel facut om, Fiul si Cuvantul cel vesnic al lui Dumnezeu, S-a zamislit in cinstitul si preacuratul ei pantece, prin puterea Duhului Sfant. Iar daca s-au implinit noua luni de la zamislirea ei, a iesit porunca de la cezarul August sa se inscrie toata lumea, fiecare in cetatea sa de nastere. Deci, a plecat si Iosif, ocrotitorul Domnului, dimpreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu ca sa se inscrie in Betleem, amandoi fiind din casa si din neamul lui David. Si era vremea sa nasca Fecioara si, nefiind salas, din pricina multimii oamenilor veniti sa se inscrie, au intrat intr-o pestera saraca. Si acolo, Fecioara a nascut, fara de stricaciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos si L-a infasat ca pe un prunc si L-a pus in ieslea dobitoacelor, pe Ziditorul tuturor, Cel ce venise sa ne mantuiasca pe toti de pacatele noastre.
 

    Se afla, pe vremea lui Moise, in pamantul chaldeenilor, un oarecare vrajitor cu numele Valaam si proorocind multe, a spus si aceasta: "Stea din Iacov va rasari si va zdrobi stapaniile lui Moab". Deci, avand ceilalti vrajitori de dupa el asemenea proorocie, o spuneau, ca pe o predanie, la toti inteleptii si imparatii lor si asa a ajuns ea pana la acesti trei magi din vremea Evangheliei. Si ei luau seama cand avea sa se vada asemenea stea. Deci, vazand ei, ca niste cititori in stele ca Steaua lui Hristos nu-si facea, drumul, precum celelalte stele, de la rasarit catre apus, ci de la miazazi catre miazanoapte, au cunoscut ca aceasta inseamna nasterea unui mare imparat. Si, urmand steaua, au aflat pe Hristos Domnul si, cazand, I s-au inchinat Lui si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna si asa, cu porunca ingerului, s-au intors in tara lor, neabatandu-se pe la Irod.

    Ca Irod intaiul, fiind de alt neam, imparat in Israel, era tare iubitor de stapanire si mult se temea de pierderea imparatiei sale si de Mesia, Cel fagaduit, prin Prooroci, imparat al iudeilor. Iar cei trei crai, cand au venit si au intrat in Ierusalim, intrebau cu indrazneala despre imparatul ce se nascuse, aratand ca, prin stea, erau povatuiti sa vina acolo. Atunci Irod, trezindu-se si nedumirindu-se, a chemat pe carturari si i-a intrebat: "Unde zice Scriptura ca se va naste Hristos?" Iar ei i-au spus: "In Betleemul Iudeii". Deci, a chemat pe crai si, cu viclesug, le-a zis lor: "Mergand, cercetati despre prunc si, daca il veti afla, instiintati-ma si pe mine, ca si eu, mergand, sa ma inchin lui". Iar aceasta a zis-o Irod, ca sa afle unde este pruncul si sa-l ucida. Si Irod, vazand ca magii s-au intors in tara lor, nesocotindu-l, s-a maniat si a poruncit a se ucida toti pruncii din Betleem si din toate hotarele lui precum Evanghelistul arata, vrand a ucide si pe Pruncul, Cel ce toate le tine. Dar s-a inselat, luptandu-se cu Dumnezeu si cu cele proorocite despre Dansul, ca, trimis fiind inger de la Dumnezeu, Iosif, Pruncul si Maria, mama Lui au scapat din mana lui Irod si au fugit in Egipt. Iar in tirania lui, Irod s-a facut ucigasul a paisprezece mii de prunci nevinovati, omorati de el pentru Hristos. Si de aceasta tiranie a lui a aflat toata lumea, toata imparatia Romei; pana si cronografii greci, in scrierile lor, au aratat aceasta. Iar August Cezarul, cand a auzit ca Irod a ucis pe prunci si impreuna cu ei si pe fiul sau, a zis: "Mai bine este sa fie cineva porc al lui Irod, decat fecior al lui". Caci idumeu fiind, Irod, pe porci nu-i manca, nici nu-i ucidea.
 

    Apropiati-va fratilor, si ascultati cu intelegere, ca vreau sa va arat si sa va spun puterea si cinstea zilei de astazi, intru care s-a facut cercetarea si innoirea neamului omenesc.

    Traim in aceasta zi sfanta, fapta cea mai adanca a lumii; ascuns in pruncul Iisus, Dumnezeu se face om, ca pe oameni sa-i indumnezeiasca. Ca din inceput, omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dar de ce fapta aceasta de cercetare a omului, din partea lui Dumnezeu? Noi nu uitam, fratilor, ca viata noastra, viata fiecarui om dintre noi, inchide o sfasietoare taina. Neascultarea de Dumnezeu a stramosului Adam si inselaciunea cea din inceput a diavolului, ne-au prins pe toti in lantul pacatului, a stricaciunii, a ratacirii, a dobitociei. Si asa, prin invidia diavolului si prin neinfranarea fiecaruia din noi si a tuturor laolalta, am cazut din slava lui Dumnezeu si ne-am lipsit, impreuna cu Adam, de hrana cea sfanta a Raiului, si in stricaciune si in viata lovita de moarte ne nastem toti pe lume. Si aceasta ne-a fost deajuns.

    Ci, dupa ce ne-a vazut pe noi vrajmasul, goliti de slava lui Dumnezeu, a inceput cu si mai mari inselaciuni sa surpe pe oameni, vrand sa ne instraineze cu totul de Dumnezeu, prin razboaie, prin furtisaguri, prin desfranari, prin inchinari la idoli; si gandul lui este, ca la urma, sa ajunga sa ne faca pe toti, adevarati vrajmasi ai lui Dumnezeu.

    Dar, preamilostivul Domnul nostru n-a mai putut suferi ca sa ne vada pe noi cazuti, in atata prapastie de rele si de nenorociri. Si n-a uitat ca fapturile mainilor Lui suntem, ci, plecand cerurile, S-a pogorat pentru cercetarea noastra. Si ce a facut? La plinirea vremii, Domnul nostru Dumnezeu s-a ascuns intr-un trup de prunc, in pantecele Maicii Domnului, adica in trup omenesc S-a imbracat, vrand, ca din acest trup, ca un soare ascuns dupa un nor, sa lumineze si sa indumnezeiasca pe om, cu a Sa lumina, cu a Sa dumnezeire. Si cu scutece se infasa Cela ce infasura rotundul pamantului cu nori. Si in ieslea dobitoacelor S-a culcat, Cela ce se odihneste pe umerii heruvimilor de-a pururea, ca sa ne scape pe noi de viata cea dobitoceasca. Si, iata, Cel nevazut, ca Dumnezeu, S-a facut vazut, ascuns in trup de om. Cel nepipait, S-a facut pipait; Fiul lui Dumnezeu, Se face fiu omului. Fara sa se schimbe ca Dumnezeu, om cu trupul Se face, desavarsit Dumnezeu si om desavarsit. Ba inca si trupul fiecaruia din noi il face trup din trupul Lui, si os din oasele Lui. Imprumuta de la noi trupul nostru omenesc si ne aduce, in schimb, impartasire din viata firii Lui de Dumnezeu.

    Si asa, ascunzandu-si dumnezeirea, cu trupul Sau de om, se pogoara El in cautarea noastra. Si, afland oaia cea pierduta, adica toata omeneasca framantatura, o ia pe umerii Sai si la Tatal ceresc o duce si, facand pace cu El, ne da iarasi intrare libera la Izvorul cel dumnezeiesc al vietii celei fara de moarte si ne plamadeste din nou, cu har dumnezeiesc, biata noastra fire de oameni, firea noastra, care ajunsese pierduta in lume cea fara de nadejde a mortii, a stricaciunii, a patimilor si a dobitociei pacatului.

    Ca puteri de viata sfanta si dumnezeiasca ne da, in adevar, Domnul Hristos, Omul-Dumnezeu, prin cuvantul Lui, prin moartea Lui pe cruce si prin Invierea Lui, prin trupul si sangele Lui din Sfanta Impartasanie; intr-un cuvant, prin toata aceasta milostiva, atotcuprinzatoare si tainica pogorare de haruri a venirii Lui in lumea noastra. Cu adevaral. asa cum spun Sfintii Parinti: la Craciun, Dumnezeu S-a facut prunc de om, ca pe om sa-l faca Dumnezeu.

    Deci, ce vom rasplati Domnului pentru toata aceasta covarsitoare binefacere dumnezeiasca, pentru toata aceasta milostiva cercetare, pentru tot acest pogoramant dumnezeiesc de neinchipuit?

    Raspunsul credintei este ca datori suntem, mai intai, sa nu uitam fapta aceasta a lui Dumnezeu si sa-I fim mullumitori pentru ea, simtind ca nevrednici suntem de atata mila, de atata bunatate. Pe pardoseala pesterii din Betleem, la locul unde S-a nascut Mantuitorul si a fost culcat in iesle, sta scris: "Aici s-a nascut Iisus Hristos, Dumnezeu, Care S-a facut om, pentru mantuirea lumii". Cu ochii gandului tinta la locul acela al pesterii din Betleem, sa lasam, fratilor, si noi acum simtirea inimilor noastre sa dea glas cantarii ei de preamarire si de multumitoare inchinaciune lui Dumnezeu, pentru venirea Lui la noi in trup omenesc, venirea cea plina de daruri, pe care o praznuim astazi, glasul cantarii de taina, cutremuratoare si adanca, pe care impreuna cu Biserica, o canta astazi toata crestinatatea din lume.

    "Taina straina vad astazi si preamarita, Cer se face pestera, scaun de Heruvimi, Fecioara; ieslea, salasluire intru care S-a culcat Cel neincaput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, laudandu-L, II marim".

    Cu adevarat, fiecare din noi putem zice: "Iti multumesc, Doamne, ca Te-ai gandit si la mine si la mantuirea mea si a fiecaruia din noi, in ziua cand Te-ai nascut prunc si Te-ai facut om, in pestera din Betleem".

    Si cu dreptate, la bucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat si puterile ceresti, zicandu-le: "Bucurati-va impreuna cu Mine, ca am aflat si am adus acasa, oaia cea pierduta".

    Dar, oricand ne vom gandi cu adevarat la toate aceste tainice daruri, cate a facut Dumnezeu pentru noi, cu neputinta este sa nu ne indemnam spre dragostea lui Dumnezeu si cu neputinta este sa nu ne straduim si noi, ca sa facem poruncile Aceluia, Care ne-a dat viata si atat de mult ne poarta de grija. Drept aceea, datori suntem, fratilor, sa cinstim pogorarea lui Dumnezeu la noi si prin pazirea de-a pururea a poruncilor Lui, ca poruncile Lui sunt cai de tainica impartasire din viata Lui cea dumnezeiasca si fara de moarte. Deci, cu dragoste, unul pe altul sa cinstim, si, precum Insusi Domnul a scris in Legea Sa, asa sa facem, ca a zis: "Sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu fi desfranat, sa nu graiesti minciuni, sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, pe aproapele nu numai pe cel de bun neam cu tine, ci pe tot omul in nevoie din lume, pentru care a venit Dumnezeu la noi si S-a facut om".

    Inca, datori suntem sa pazim si alte porunci ale Lui, pe cei flamanzi sa-i hranim, pe cei straini sa-i primim, pe cei goi sa-i imbracam; pe oamenii lui Dumnezeu in cinste sa-i avem, pentru ca aceia privegheaza si se roaga pentru sufletele noastre; de Biserica sa nu ne instrainam si acolo sa ne curatim de pacate si sa ne trezim la bine. Si asa, cu buna stiinta, sa ne apropiem de trupul si sangele Domnului, neavand spre nimeni vrajba, iubindu-ne nu cu fatarnicie, ci din inima, cinstindu-ne unul pe altul, ca sa fim fiii Celui Preainalt, partasii vietii dumnezeiesti a lui Hristos-Domnul si mostenitori Imparatiei ceresti. Ca, pentru a innoi viata oamenilor din lume, a venit la noi, chemandu-ne pe toti Hristos, adevaratul Fiu al lui Dumnezeu; Dumnezeu adevarat si Om adevarat. A lui sa fie slava in Treime, Celui de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin.
 

    Iata, acum, cei ce voiti a va apropia de Sfintele Taine cele infricosatoare, sa cunoasteti, fratilor, cu toata priceperea, cat de mare este sfintenia Tainelor, cu care voiti sa va impartasiti. Ca, iata, cu frica se cutremura puterile ingeresti, heruvimii si serafimii si toate cetele, cu teama se inspaimanta, inaltand duhovniceasca noastra jertfa de pe pamant, sus la ceruri. Iata pe preoti, purtand chipul ingerilor, stau inaintea Mesei acesteia infricosatoare, dar inaintea lor se afla, de fata pe Sfantul prestol, Trupul si Sangele Fiului lui Dumnezeu. Ca El de buna voie, luand trupul si sangele nostru, cand S-a facut om pe pamant, tot de buna voie a poruncit El sa ne si impartasim cu trupul si Sangele Lui.

    Insa, pentru ca El stie neputinta neamului nostru, ca nu poate, adica, nimeni sa manance carne sangerata, nici sa bea sange, pentru aceasta a randuit ca sfantul Lui Trup si scumpul lui Sange sa fie sub chipul prescurii si a vinului, peste care Sfanta Taina a prefacerii darurilor, se savarseste, asa cum, la nunta din Cana Galileii, tot El a prefacut apa in vin.

    Deci, sa nu indraznim, fratilor, cand unul pe altul ne defaimam, sa ne apropiem de Sfintele Taine, ca de lucru obisnuit, necuratindu-ne de pacatele cele din stiinta, ci sa ne apropiem luminandu-ne cu curatia si impodobindu-ne cu trezvia, intrecandu-ne in dragoste unul pe altul. Pentru ca nu om este Acela, Care face acestea, ci Dumnezeu cu mana Sa cea nevazuta si cu infricosatoarea Sa Taina, si impacandu-Se cu noi, partasi ne face vietii Lui dumnezeiesti si Imparatiei Sale. Ca cei ce cu nebagare de seama, adica, necuratindu-se, la sfanta Spovada si defaimandu-se unul pe altul, se apropie sa primeasca Trupul Domnului, nefiind vrednici nici sa-l vada macar, aceia se fac, precum s-a facut si Iuda mai inainte, apoi cad in cumplite boli si vrednici de chinuri se fac.

    Drept aceea, rogu-va si va indemn pe voi, fratilor, sa nu ne facem, prin nebagare de seama si prin nesocotinta, potrivnici lui Dumnezeu. Ci ziua si noaptea sa invatam a ne curati, ca si aici, in viata aceasta, bine sa petrecem, iar la infricosatoarea Judecata, de-a dreapta scaunului lui Dumnezeu sa ne aratam. Intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia se cade slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.