Aceasta a trait in zilele lui Maximian imparatul (304-311), fiind fiica din parinti, de neam ales, care au logodit-o cu un oarecare sfetnic imparatesc, anume Elevsie. Si, vrand el sa faca nunta, Sfanta n-a primit, cautand sa scape de insotirea nuntii cu un pagan. Si zicea ea: "De nu te vei face mai intai eparh al cetatii acesteia, nu voi face nunta cu tine." Iar cand tanarul s-a facut eparh, i-a zis: "De nu te vei intoarce, din legea idolilor, la credinta in Hristos, nu primesc nunta cu tine." Deci, Elevsie, spuse tatalui ei toate. Si neputand tatal ei sa o intoarca de la credinta in Hristos, a dat-o in mainile eparhului, logodnicul ei, sa faca ce va voi. Si, stand eparhul la judecata si neizbutind sa o induplece, despuind-o a batut-o cu vine de bou crude si, spanzurand-o de cosite, a tinut-o pana ce s-a deslipit pielea de pe cap. Apoi i-a ars coastele si i-a patruns trupul cu fiare arse in foc si, legandu-i mainile, a aruncat-o in temnita. Si stand ea la rugaciune, i s-a aratat vrajmasul tuturor in chip de inger, indemnand-o sa jertfeasca la idoli si sa scape. Iar Sfanta l-a facut pe el de a spus singur, fara voie cine era.

    Deci, iarasi, aducand-o la eparhul si stand ea neschimbata in dragostea ce avea catre Hristos, au aruncat-o intr-un cuptor ars pana la rosu si, racindu-se in chip minunat, pe multi i-a adus la credinta lui Hristos. Deci, biruind toate muncile, Sfanta si-a primit sfarsitul prin sabie. Si, cand s-a logodit cu Elevsie a fost de saisprezece ani, iar cand s-a facut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea optsprezece ani.

    Un frate oarecare, lepadandu-se de cea proasta si lumeasca viata si impartindu-si toata averea la saraci, si-a tinut inca putina avere, ca sa-i fie lui de trebuinta si de vreo slujba, a mers la marele Antonie. Insa, dupa ce a aflat si a inteles staretul toate cele despre dansul, i-a zis lui: "Daca voiesti sa fii calugar, sa mergi acum in cutare sat si sa cumperi de acolo carne si sa o pui pe ea peste trupul tau, gol fiind, si asa sa vii aici, aducand-o." Deci, a facut fratele asa, iar cainii si pasarile, vazand carnea aceea, ii rupeau lui tot trupul, pana ce a venit la Sfantul. Iar, dupa ce a sosit inaintea staretului, Ava indata l-a intrebat pe el daca a facut precum i-a poruncit lui. Iar fratele acela si-a aratat tot trupul lui ciupit si muscat de pasari si de caini. Deci, a zis Sfantul Antonie: "Cei ce se leapada de viata cea proasta si lumeasca si vor sa mai aiba si sa pastreze averi si bani, asa vor fi rupti si ciupiti, luptandu-se cu dracii gandurilor."
 

    Povestit-a oarecare din parinti, ca era un dregator, care, trimis cu o sabie imparateasca, a gasit pe cale un mort, sarac, zacand gol. Si, facandu-i-se mila, a zis slugii sale: "Ia calul si mergi putin mai inainte." Iar acela, pogorandu-se, s-a desbracat de una din hainele sale si a pus-o peste acel mort si s-a dus. Apoi, dupa putin vreme, trimis fiind tot cu o solie si iesind afara din cetate, a cazut de pe cal si i s-a frant piciorul. Si, ducandu-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, si doctorii il cautau pe el. Iar, dupa ce au trecut cinci zile, i s-a inegrit piciorul lui. Si, aceasta vazand, doctorii au hotarat sa-i taie piciorul a doua zi, ca sa nu-i putrezeasca si trupul. De aceasta afland si dregatorul, foarte se intrista si plangea de acea primejdie; si de mahnire, nici nu putea sa doarma, ci si noaptea statea treaz.

    Deci, luminand candela, a vazut, la miezul noptii, ca un om se pogora pe fereastra cea de sus si a venit la dansul; si stand langa dansul, i-a zis: "De ce plangi, si de ce te necajesti?" Iar el a raspuns: "Cum sa nu plang, ca mi s-a frant piciorul si maine vin doctorii sa-l taie?" Iar el a zis: "Arata-mi piciorul tau." Si, aratandu-l, l-a uns cel ce s-a aratat si, i-a zis: "Scoala si umbla!" Iar dregatorul a zis: "Nu pot ca este frant!" Iar el a zis catre dansul: "Sprijineste-te de mine." Si, sprijinindu-se, s-a sculat si a mers sanatos. Apoi, a zis cel ce s-a aratat: "Iata, te-ai facut sanatos. Deci, culcandu-te, odihneste-te si nu te mai necaji." Apoi, si pentru milostenie i-a povestit cateva cuvinte, zicand ca a spus Domnul: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Si, cu mila este judecata, la cel ce a facut mila." Si altele ca acestea. Apoi a zis: "Mantuieste-te!" Si dregatorul a zis: "Te duci?" Zis-a lui acela: "Ce mai voiesti, daca te-ai vindecat?" Si, iarasi, a zis dregatorul: "Pentru Dumnezeu, spune cine esti?" Raspuns-a cel ce s-a aratat: "Cauta la mine." Si, dupa ce a privit, acela a zis: "Cunosti haina aceasta pe care o port?" Si iarasi dregatorul a zis: "Da, a mea este." Si iarasi a zis acela: "Eu sunt acela pe care l-ai vazut mort, aruncat in drum si mi-ai dat haina ta. Si m-a trimis Dumnezeu ca sa te vindec. Deci, multumeste totdeauna lui Dumnezeu." Si, acestea zicand, a iesit iarasi pe fereastra aceea, prin care a intrat.

    Si dregatorul nu a incetat, multumind lui Dumnezeu, sa dea din destul saracilor, din cele ce avea.