Acesti Mucenici ai lui Hristos au patimit pe vremea lui Maximian imparatul si a dregatorului imparatesc Evtolmie, trimis, din Nicomidia, cu porunca de a prinde si ucide pe toti, care s-ar dovedi ca se inchina  lui Hristos. Acolo, in Nicomidia, Evtolmie, a gasit atat de multi credinciosi ai Domnului Hristos, incat s-a inspaimantat. Ca se afla pe atunci, in imparateasca cetate Nicomidia, un ucenic al lui Hristos, Agatonic, care intorcea pe multi de la paganatatea idoleasca, si-i aducea la Hristos. Pana si carmuitorul imparatesc al acestor tinuturi avea langa el, ca duhovnic al sau, pe Agatonic si se inchina cu multa evlavie lui Hristos.

    Multa vreme s-a framantat dregatorul Evtolmie, vazand ca insusi carmuitorul se afla printre crestini, dar, in cele din urma, s-a hotarat sa-l prinda, atat pe carmuitor, cat si pe duhovnicul sau Agatonic, si, de asemenea si pe alti crestini, printre care se aflau Teoprepie, Achindin si Severian. Cu totii au fost aruncati in temnita. Mergand, apoi, in tinuturile Pontului, pentru uciderea crestinilor, Evtolmie a calatorit cu corabia si a ajuns la locul care se numea Carpin. Acolo, a aflat pe Zotic cu ucenicii lui, marturisind pe Hristos. Deci, i-a osandit pe ucenici la moarte pe cruce, iar, pe Zotic, luandu-l cu sine, s-a intors in Nicomidia. Acolo l-a legat alaturi de Agatonic si de ceilalti crestini, intre care erau Teoprepie, Achindin si Severian si i-a dus in Tracia, unde venea si imparatul, ca, acolo, sa judece pe Sfinti.

    Deci, dupa oarecare timp, au fost scosi din temnita si au fost batuti cumplit si au pornit, apoi, la drum. Dar calea fiind lunga si grea, crestinii care aveau rani si erau slabiti de suferinta, si-au dat duhul pe drum, primind lovituri de moarte. Asa au fost Sfintii Zotic, Teoprepie, Achindin si Severian, care au marturisit pe Hristos cu indrazneala. Cu mare greutate a ajuns Sfantul Agatonic si carmuitorul, impreuna cu ceilalti crestini, in Silivria, unde se afla imparatul. Iar acesta, vazand ca nici un chin nu poate indupleca pe crestini sa se lepede de Hristos, a dat judecata de moarte, sa li se taie capetele, pentru Hristos, Domnul nostru. Si asa s-au invrednicit a primi cununa muceniciei.
 

    A fost, in muntele Eleonului, un staret sihastru, foarte nevoitor si se lupta cu el dracul desfranarii. Iar, intr-o zi, dracul a navalit asupra lui foarte tare. Deci, a inceput staretul a se tangui si a zice dracului: "Pana cand ma vei chinui pe mine? Ai imbatranit impreuna cu mine". Apoi, i s-a aratat lui dracul, la vederea ochilor, si a zis batranului: "Jura-te mie, batrane, ca nu vei spune nimanui ceea ce vreau sa-ti spun tie, si, dupa aceea, nu ma voi mai lupta cu tine". Si i s-a jurat lui staretul, zicand: "Nimanui nu voi spune, asa ma jur pe Cel ce locuieste intru Inaltime, ca nu voi spune nimanui, orice imi vei spune mie". Deci, a zis lui dracul: "Sa nu te inchini la aceasta icoana si, apoi, nu ma voi mai lupta cu tine". Dar, icoana era a Preasfintei, Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioara Maria, care a nascut pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si a zis sihastrul catre dracul: "Departeaza-te de la mine, ca sa nu mai vad". Si, indata a pierit dracul.

    Iar, a doua zi, a mers sihastrul la Teodor Sicheotul si i-a spus lui toate cele ce i se intamplasera. Deci, a zis staretul catre sihastru: "Cu totul ai fost batjocorit, de vreme ce te-ai jurat dracului si este bine ca ai marturisit. Ca, mai bine ti-ar fi fost tie sa fi intrat in vreo cetate si sa nu fi lasat nici o desfranata, decat sa te lepezi de cinstirea icoanei Domnului nostru Iisus Hristos si a Preacuratei Maicii Lui". Apoi, intarindu-l pe el si intemeindu-l cu mai multe cuvinte, s-a dus la locul sau. Iar dracul s-a aratat, iarasi, sihastrului si i-a zis lui: "Oare, cum te-ai jurat mie, ca nu vei spune nimanui si, iata, ai spus calugarului aceluia? Dar, sa stii ca vei fi judecat in ziua judecatii, ca un calcator de juramant". Si, raspunzand, sihastrul i-a zis lui: "Stiu ca m-am jurat, insa, Stapanului si Facatorului meu m-am jurat, iar, pe tine, ticalosule, nu te voi asculta". Si a fugit dracul rusinat de la el. Dupa aceea, s-a usurat staretul de razboi, si, cealalta vreme a vietii, placandu-I lui Dumnezeu s-a mutat la Domnul. Dumnezeului nostru, slava!