Se cuvine, fratilor, sa stim ca astazi este inainte-praznuirea Adormirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, Maica dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, sa ne adunam toti in biserica, la rugaciuni. Ca astazi Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, fara sa cunoasca stricaciunea si cu trupul proslavit, a fost dusa de ingeri la vesnicile lacasuri, la viata ei cea cereasca. Se bucura, deci, ingerii in ceruri si oamenii se veselesc pe pamant, iar heruvimul cu sabia de vapaie s-a departat de la usa Raiului si toata firea tresalta ca Maica Domnului, intaind in ceruri, primeste pe toti care cinstesc, cu dreapta credinta preasfanta adormirea ei. Nimeni, dar, din noi, iubitilor, sa nu se leneveasca sa laude pe Nascatoarea de Dumnezeu, ca, nu cumva, din rautate si lenevirea aceasta, sa fie lipsit de darul ei. Ci, sa ne incingem mijlocul nostru cu infranarea si sa lepadam de la noi toate patimile noastre cele rele: mania, desfranarea, furtul, satiul, betia si celelate toate, care se impotrivesc socotintei celei sanatoase. Iar, in locul acestora, sa primim credinta, nadejdea si dragostea, ca acestea sunt implinirea Legii si a Proorocilor si, prin acestea, fii ai lui Dumnezeu sa ne numim si sa fim mostenitori ai Imparatiei. Si, toate cele ce vom cere, le vom lua de la El, intru acest veac si in cel ce va sa fie, ca niste pazitori ai poruncilor Lui.

    Acesta a fost unul din cei doisprezece Prooroci mici, din Biblie, nascut in tinutul Moreset, si a trait sub domnia lui Iotam, Ahaz si Ezechia, regii din Iuda cu 721 de ani inainte de Mantuitorul Hristos, si deci, el este altul decat Proorocul Miheia, fiul lui Imla, care a trait cu un veac inainte, sub domnia regelui Ahab. Ca si proorocul Amos, Miheia a fost un om de la tara. Nu stim nimic din viata lui, nici cum a fost chemat de Dumnezeu la slujirea de prooroc, dar, de la el ne-a ramas o carte, in sapte capitole, care se afla in Biblia Vechiului Testament. Cuvintele sale infrunta faradelegile celor bogati si puternici si nedreptatile facute de ei celor saraci, si vesteste, pedeapsa pe care Dumnezeu le-o pregateste. Dumnezeu asteapta de la ei altceva, fapte de dreptate si iubire de oameni. Dumnezeu va veni si va judeca lumea, pedeapsa lor e hotarata.

    Proorocul vesteste si o mare nadejde, o innoire a lumii si nasterea in Betleemul Iudeii a marelui Rege al pacii, asa cum s-a si implinit.

    Deci, a trimis Dumnezeu moarte copilului vaduvei, tragand pe Ilie ca sa porunceasca dezlegare legaturilor, iar vaduva, cand a vazut moartea fiului ei, venind cu lacrimi la Prooroc, i-a zis lui: "Vai mie, Proorocul al lui Dumnezeu, ravnitorule, mai mult decat toti, ai adus aceasta durere si plangere nevindecata sufletului meu. De ce mai traiesc pe pamant, eu ticaloasa, daca pe fiul meu, pe care il aveam l-ai dat mortii ? Am cunoscut, ca, din pricina ta, a murit fiul meu. Mai inainte de a veni tu aici, era sanatos fiul meu. Caci in foamete cumplita si in sete neasemanata, pe care tu le-ai adus asupra pamatului, am trait, iar acum, dupa ce ai venit tu la mine, datator de hrana aratandu-te, te-ai facut pierzator al fiului meu unul-nascut si, scapand de foame, lesin de bocete. Si, socotind ca te voi avea ajutor, te-ai facut vanzator. Impreuna locuitor primindu-te pe tine, am fost lipsita de fiul meu. Hranindu-ne pe noi, in foamete, pe el l-ai dat mortii. Ai hranit si ai omorat pe unul nascut fiul meu; m-ai lipsit pe mine de nadejdea mea. Pe ochiul batranetelor mele, pe care il aveam. L-ai stins cu moartea. Mangaierea mea, pe care o aveam, venind tu, am pierdut-o. La intalnirea ta, am fost lipsita de copilul meu. Ca ce folos imi este mie, avand faina si untdelemn si saturarea de bucate, dupa ce fiul meu a murit ? Mai de folos imi era mie ca, impreuna cu toti, sa pier, decat, satula, sa ma lipsesc de fiul meu. Ca cine va manca acestea, pe care mi le-ai dat ? Ce castig imi este mie, sa am hrana, spre saturare, dupa ce am fost lipsita de slava unuia-nascut fiului meu ? Pier tanguindu-ma, si suspin pentru el. O, de nu te-as mai fi vazut pe tine, nici n-as mai fi auzit vorbirea ta".

    Si se vedea vaduva, graind acestea cu tanguire si lacrimand la picioarele lui Ilie. Dar Ilie, ravnitorul spre bine, dupa ce a auzit-o, s-a sarguit spre rugaciune, mahnindu-se cu sufletul; si, stand, ruga pe Dumnezeu, zicand: "Dezleaga, Stapane, legaturile mortii de la fiul vaduvei; si-l inviaza pe el". Iar Preamilostivul Dumnezeu a zis, prin cuvant catre dansul: "Dezleaga si tu cerul, pe care, cu limba ta, l-ai legat; si, atunci, prin cuvant, voi dezlega si Eu legaturile mortii, pe care, cu intelepciune, pentru tine, le-am adus asupra-i. Cauta si vezi Ilie, cata multime de batrani si de tineri, de prunci si de maici au pierit, cauta si vezi lacrimile lumii intregi, cum cad, plangand si cerand ploaie. Tu, vazand o singura femeie lacrimand, pentru fiul ei, ti se pare ca esti milostiv, dar toata lumea, tanguindu-se, lacrimeaza, ca toata piere, si vazand-o, tu o treci cu vederea. Stiu ca, ravnind pentru Mine, ai adus asupra ei certare. Stiu, Ilie, ca nu este altul asemena tie". Atunci a zis Ilie catre Stapanul sau: "Da viata copilului si dezleaga cerul, numai izbaveste-ma de lacrimile vaduvei; ca sa nu ma mai intristeze, plangand". Si, inviind copilul si luandu-l pe el, Ilie l-a dat mamei sale. Iar vaduva, luandu-si pe fiul ei, a zis, cu bucurie mare, catre Ilie: "Acum te-am cunoscut ca esti, cu adevarat, omul lui Dumnezeu si grai adevarat este in gura ta". Atunci a zis Dumnezeu catre Ilie: "Mergi si spune lui Ahab, ca voi da, si Eu, ploaie pe pamant". Si, venind catre Ahab, Ilie a zis catre el: "Domnul va da ploaie pe pamantul Sau". Si, adunand tot poporul lui Israel, au fost injunghiati preotii cei ce jertfeau lui Baal. Si, intorcandu-i pe toti, sa creada in Dumnezeul cel viu, Ilie s-a inaltat, in car de foc, spre cer, intru cutremur mare, lasandu-si cojocul asupra lui Elisei. Iar Dumnezeului nostru sa-I fie, de la noi, slava si cinste in vecii vecilor! Amin.
 

    Ne spunea noua un oarecare parinte, zicand: "Doi negustori din acelasi loc, aveau dragoste mare intre ei. Insa, unul din ei era foarte bogat, iar celalat, mai putin. Deci, cel dintai avea o femeie foarte frumoasa si inteleapta, precum se va arata mai jos. Si, murindu-i barbatul, a ramas vaduva. Iar negustorul celalalt, vazand frumusetea si intelepciunea ei, poftea sa o ia pe ea ca sotie pentru dansul. Se rusina insa a-i zice el, ca nu cumva sa nu primeasca si avea, totdeauna, gand rau impotriva ei. Deci ea fiind inteleapta, a cunoscut ce vrea sa faca el si i-a zis: Frate Simion te vad tulburat de ganduri, dar sa-mi spui mie, fara de nici o indoiala, cele ce poftesti, si, de va fi cu putinta, iti voi spune tie. Iar el, mai intai, se rusina sa-i spuna lucrul acela. Dar, mai pe urma, i l-a spus. Si o ruga pe ea, sa primeasca sa-i fie lui sotie. Iar ea i-a raspuns lui: Daca vei face cele ce-ti voi porunci tie, voi face si eu voia ta. Iar el i-a zis ei: orice-mi vei porunci mie, indata voi face. Deci, i-a zis lui: Sa mergi la casa ta si sa nu gusti nimic, pana ce te voi chema. Iar el, cu bucurie, a fagaduit sa faca aceasta, insa nu-i daduse lui o zi hotarata, cand il va chema. Deci, a trecut intaia, a doua si a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, rabda, cu tarie, acestea toate facandu-se dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu. Deci, intru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame si nu putea, de slabiciune, sa vina pe picioarele sale. Insa, sprijinit fiind pe cineva, a venit. Iar, ea gatise masa, asemenea si pat si i-a zis lui: "Iata masa" iata si patul, ce poruncesti, mai intai, sa faci ? Atunci i-a zis ei: Miluieste-ma si-mi da, mai intai, sa mananc ca pier. Apoi, i-a zis lui: iata, daca ai flamanzit, m-ai uitat si pe mine si toate poftele le-ai uitat si nu poftesti decat numai sa te saturi de paine. Deci, cand iti vor veni tie aceste ganduri, sa primesti acest fel de doctorie a postului si te vei izbavi de tot gandul viclean si rau. Inca, sa ma crezi pe mine, frate, ca, dupa moartea barbatului meu, nici cu tine nici cu altul nu ma voi insoti, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece in curatenie.

    Atunci s-a umilit omul acela si s-a minunat de curatia ei si de mintea ei cea intreaga. Si i-a zis ei: De vreme ce a binevoit Dumnezeu sa ma mantuiasca pe mine, prin intelepciunea ta, acum ce ma sfatuiesti sa fac ? Iar ea, cunoscandu-si tineretea si frumusetea ei, ca nu cumva si ea sa patimeasca unele de acest fel, i-a zis lui: Socotesc ca nu iubesti pe nimeni, dupa Dumnezeu, ca pe mine, precum si eu, cu adevarat, dupa Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca stapanului nostru. Care zice: De voieste cineva sa vina dupa Mine si nu-si va uri pe tatal sau si pe maica sa, pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa-mi fie Mie ucenic. Deci, de te vei voi, eu te sfatuiesc sa ne indepartam unul de altul, pentru Dumnezeu, ca sa-ti socoteasca si tie Domnul ca te-ai lepadat de femeia ta, pentru El. Si mie, asemenea, sa mi se socoteasca ca m-am lepadat de barbatului meu. Si, iata ca este o manastire in partile noastre. Si, daca doresti, cu adevarat, sa te lepezi de lume, mergand acolo, leapada-te. Si vei placea lui Dumnezeu, cu adevarat.

    Deci, el, indata si-a impartit bogatia sa la saraci, si s-a dus in manastirea aceea, si a petrecut acolo pana la moartea sa, si a fost calugar iscusit. Asemenea si acea fericita femeie, cea intreaga la minte, s-a dus la o manastire de fecioare si, placand lui Dumnezeu, s-a mutat la vesnica viata". Iar acestea toate ni le-a spus noua parintele Simeon si am proslavit pe Dumnezeu, a Caruia este slava, acum si pururerea si in vecii vecilor! Amin.