Emilian, marturisitorul lui Hristos, a trait sub imparatia lui Leon Armeanul, luptatorul impotriva icoanelor, fiind episcop al Cizicului. Si, de multe ori, a fost silit sa se lepede de cinstirea Sfintelor icoane, dar nu s-a supus, ci petrecea, neclintit, pe cararea Sfintilor Parinti. Pentru aceea, a suferit multe chinuri si suparari de la eretici, dar pe toate le rabda, bucurandu-se. El avea nadejde ca, pentru necazurile cele vremelnice, va dobandi bunatatile vele vesnice. Si, asa, prin patimiri si prin rele chinuri fiind stramtorat, a raposat intru Domnul, in surghiun, si s-a incununat cu cununa marturisirii.
 

    Sfantul Miron s-a nascut si a crescut in insula Creta. La inceput a avut femeie si lucra pamantul, mancandu-si painea din sudoarea fetei sale, si pe altii hranind, pentru ca, din roadele cele ce ii cresteau, impartea saracilor si binecuvantate de Dumnezeu se faceau ostenelile lui. Caci, cat da din roade, pe atat se inmulteau ele, ca era milostiv mai mult decat ceilalti oameni. A aflat, odata, in aria sa, pe niste talhari furand, care-si umplusera sacii lor cu grau si nu puteau sa-i ridice de la pamant, iar el, in loc sa-i bata, sau sa le faca vreun rau, venind, le-a ridicat lor sarcinile si, cu mainile sale, le-a pus pe umerii lor, poruncindu-le sa nu spuna la nimeni lucrul acesta.

    Pentru viata sa imbunatatita, a fost pus preot al sfintei Biserici a lui Dumnezeu si invata popoarele sfanta credinta si le intarea spre nevointele cele mucenicesti, fiind prigonire, atunci de la paganul imparat Decius. Iar, pierind Decius si prigonirea incetand, Miron a fost ridicat la scaunul de episcop. Si cinstea pomenirea Sfintilor Mucenici, celor ce au patimit pentru Hristos, in vremea prigoanei si multe semne si minuni facea. A oprit, odata, curgerea unui rau, apoi, poruncind raului, iarasi, a inceput sa curga in calea sa, si, indata, a curs raul cu mare pornire si s-a indreptat la curgerea lui cea mai dinainte. Acest mare placut al lui Dumnezeu, facand si alte minuni si petrecand toata viata sa cu iubire de Dumnezeu si cu mila de oameni, s-a mutat la Domnul, avand varsta de o suta de ani.
 

    Cu adevarat, mare om si cinstit este barbatul milostiv, pentru ca milostenia, atunci este adevarata, cand cineva o face cu dragoste si de bunavoie, nesocotind ca da, ci, ca primeste dar, ca si cum ar dobandi, iar nu ca pagubind. Pentru ca mai de folos este a nu face binele, decat, facandu-l, sa incepi a te intrista. De ce te instristezi, omule? Au, doar, nu astepti rasplatirea de la Dumnezeu, sau voiesti aici rasplatirile? Pentru ce ai parasit milostenia? Cu milostenia se curatesc pacatele, iar nu cu negustoria. Pentru ca multi si-au luat plata aici, insa pe cei ce au luat-o aici, nu-i fericeste Scriptura, fiindca s-au lipsit de platile cele de acolo. Ca Hristos va rasplati acolo, ca si celor ce au patimit pentru El pana la sange. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.