Aceasta mutare, dupa traditia Bisericii, pe scurt, s-a petrecut asa: Fiind ucis cu pietre de necredinciosi, cinstitul trup al Mucenicului Stefan a fost aruncat, spre hrana cainilor si fiarelor salbatice, stand neingropat doua zile si o noapte. In a doua noapte, Gamaliil, un mare invatator de lege, din Ierusalim, care pretuia invatatura lui Hristos a trimis slujitori sa ridice trupul Mucenicului, si l-a ingropat in satul sau Gafargamala, care se talcuieste satul lui Gamaliil. Multa vreme a tracut, multime nenumarata de alti Mucenici ai credintei crestine au udat cu sangele lor pamantul, pana in zilele marelui Constantin imparatul, cand, Biserica lui Hristos a scapat de cumplitele prigoniri. Intr-acele zile, s-au aflat, printr-o minune, si cinstitele moaste ale Sfantului Stefan, despre care nimeni nu mai stia unde se afla. Si cu multa cinste au fost aduse si asezate in Biserica Sfantului Sion, din Ierusalim. Peste catava vreme, un mare dregator din Constantinopol, numit Alexandru, si femeia sa Iuliana, au plecat la Ierusalim, spre inchinare la Sfintele Locuri, unde, vazand ei minunile Sfantului Stefan, au zidit in Sfanta cetate o biserica noua si frumoasa, pe care au inchinat-o Sfantului, intaiului Mucenic Stefan, apoi, mergand la patriarh, au dobandit invoire, sa se mute Sfintele moaste in biserica cea zidita de dansii. Deci, cand a simtit dregatorul imparatesc Alexandru, ca i se apropie sfarsitul, a rugat, cu limba de moarte, sa i se faca si lui loc, sa-si doarma somnul de veci, langa Sfintele moaste ale Mucenicului.

    Deci, voind femeia lui sa se intoarca acasa, in cetatea imparateasca, a tinut sa ia cu dansa si ramasitele pamantesti ale sotului ei. Si, capatand invoire, a desfacut mormintele, dar a luat, din greseala racla cu moastele Sfantului Stefan. Cand a ajuns la Constantinopol, si-a dat seama de greseala savarsita si a vestit pe imparat si pe patriarhul bisericii celei mari. Iar acestia, cu toti preotii din cetate si cu multime de credinciosi, au mers sa ia cu cinste, Sfintele moaste si le-au dus in palatul imparatesc; apoi, zidind imparatul o biserica cu hramul Intaiului Mucenic, a pus acolo moastele Sfantului, intru slava si lauda Domnului nostru Iisus Hristos. Dumnezeului nostru, slava!
 

    Graia Sfantul Ioan Milostivul: "De am fi cugetat cu intelegere la indelunga-rabdare a lui Dumnezeu, cea spre noi, apoi, nici la cer nu ne-am fi ridicat ochii nostri, ci, de-apururea cu chip smerit am umbla. Dar vreau sa va spun voua cum, dintru nefiinta, intru fiinta, ne-a facut pe noi Ziditorul, si cum ne-a aflat pe noi, rataciti fiind, prin greseala neascultarii, si, cu Sangele Sau, ne-a rascumparat din moarte. Si tot pamantul, si chiar cerul, spre slujirea noastra le-a randuit. Si iarasi, gresind noi, nu ne pierde, ci indelunga rabdarea Lui este neclintita, iar milostivirea Lui fara de rautate. Trece cu vederea si pe cei ce Il hulesc, de multe ori, pe El si ii mangaie, prin iubirea Sa de oameni, si slobozeste de sus ploaie, pentru viata noastra.

    De cate ori, pe talharii, ce merg sa ucida si sa fure, ii acopera si ii apara si nu ii da sa fie prinsi si sa fie osanditi. Si pe cati oameni care merg cu corabiile sa fure, nu ii ineaca in adancul marii, ci ii porunceste sa nu-i opreasca pe ei de la rautati. Cati se jura mincinos, pe Sfantul Lui Trup si Sange, iar El rabda indelung, nerasplatindu-le lor, aici, cu nici un rau. Cati ucid, la drumul mare si nu-i da pe ei fiarelor, ca sa-i rupa. Cati se duc sa sape, pe dedesupt, casele altora si nu-i lasa sa fie prinsi de caini sau de oameni. Iar altii, spurcati la cuvinte, dormind cu defranatele si inca petrecand in viata aceasta, cu inselaciune, pe toate le rabda indelung, asteptand intoarcerea lor spre El. Cu adevarat, nu voieste moartea pacatosului, ci la porunca Lui, le daruieste toata desfatarea si dulceata. Albinele, zburand prin vai si pe campii, cauta sa adune roadele, ca se ne indulceasca. Se sarguieste, prin caldura, sa coaca tot felul de poame, ca sa ne sature gura noastra si sa ne veseleasca inima. Drept aceea, fratilor, sa ne rusinam de Bunul Stapan Dumnezeu, Care atatea bunatati ne daruieste noua, si sa ne para rau de pacatele noastre si sa ne intoarcem la Hristos, Dumnezeul nostru, prin fapte bune." A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.