Toti acestia au grait in zilele imparatului Diocletian si ale lui Timotei, dregatorul Campaniei, din Italia. Sfantul Ianuarie s-a nascut in Neapole si era episcop de Nola, cand Diocletian a aprins focul prigoanei impotriva crestinilor. Deci, la Putiole au fost inchisi multi credinciosi, printre care si diaconii Soson, Proclu, precum si doi mireni, Eutihie si Acution, care au marturisit dreapta credinta, cu mult curaj. Sfantul episcop iubea mult pe Soson si avea mare incredere in el, pentru intelepciunea si sfintenia sa si, adesea, se impartea bucuros din lumina invataturilor lui.

    A mers, deci, episcopul la Putiole sa vada pe cei inchisi, ducandu-le cele de trebuinta. De aceasta auzind, dregatorul Timotei a dat porunca sa fie prins si fericitul Ianuarie si sa fie purtat in lanturi, pana la locul de chinuire. In drum, au venit sa-l vada, Faust diaconul, dimpreuna cu Dezideriu citetul, si au fost prins si ei, impreuna cu episcopul lor.

    Dupa multe chinuri, din porunca imparateasca, toti acesti crestini si episcopul lor au fost osanditi sa fie dati la fiare, in circ, locul de petrecere al paganilor. Si fiarele i-au crutat, neatingandu-se de ei.

    Socotind ca numai prin vrajitorie crestinii scapa de la aceasta crunta moarte, s-a dat porunca sa li se taie tuturor capetele. Si asa, a primit Sfantul Ianuarie, impreuna cu ceilalti crestini, cununa muceniciei pentru Hristos.
 

    Pe cand imparatea Antoniu la Roma (138-161), iar in Perga Pamfiliei (Asia-Mica) stapanea Teodot dregatorul, s-a facut alegere de tineri pentru tagma ostaseasca. Printre acesti tineri frumosi si voinici la trup a fost si tanarul Teodor din Perga Pamfiliei. Deci, infatisandu-se inaintea dregatorului, acesta i-a dat porunca sa se inchine si sa aduca jertfa idolilor, dovedind astfel credinta lui catre imparat. Tanarul, insa a raspuns, marturisind, pe fata, ca el este crestin si nu se inchina decat lui Hristos Dumnezeu.

    Atunci, a poruncit dregatorul sa-l bata pe el si la multe si infricosatoare chinuri l-a supus, pe care tanarul Teodor le-a indurat cu mult curaj, minunand pe toti cei de fata, cu puterea credintei lui. Iar din pricina multei salbaticii si a marii rautati a chinuitorilor, precum si din pricina marii credinte a mucenicului, Hristos a facut minuni prin el, ca a ramas viu si nevatamat din aceste chinuri de moarte.

    Deci, a chemat dregatorul pe un slujitor idolesc, care era de fata, si l-a intrebat: "Cum iti este numele?" Raspuns-a acela: "Dioscor imi este numele meu." Zis-a catre dansul dregatorul: "Ce fel de vraji fac crestinii, de intra cu indrazneala in foc si raman nearsi?" Raspuns-a Dioscor: "Crestinii nu sunt vrajitori, ci numele lui Hristos este asa de puternic, incat, oriunde este chemat, acolo toate maestriile vrajitoresti se strica si dracii se cutremura. Pana azi am fost slujitor idolesc, asemenea tie, in credinta paganeasca, dar, vazand acum pe fericitul Teodor, nebiruit de chinurile tale si nears de foc, am cunoscut puterea lui Hristos, si m-am intarit in credinta in El si voiesc astazi sa ma fac ostas al Lui, impreuna cu Teodor. "Zis-a catre dansul dregatorul: "Daca asa graiesti, Dioscor, atunci intra in foc, ca si Teodor." Deci, l-au dezbracat pe Dioscor si el, intrand in cuptorul cel aprins, a strigat: "Multumesc Tie, Doamne Iisuse, Dumnezeul lui Teodor, ca ma randuiesti si pe mine cu robii Tai; primeste cu pace sufletul meu." Si, acestea zicand, si-a dat duhul si a luat in ceasul acela cununa muceniciei, ca si talharul de pe cruce, Raiul.

    Cat despre Teodor, fiind el aruncat in temnita si iarasi scos in alte chinuri, Dumnezeu i-a ingaduit o mare mangaiere, sa vada pe mama sa Filipa, care statuse in robie timp indelungat si care scapase chiar atunci ca prin minune, si acum, venise sa-l vada si sa-i dea curaj, sa indure toate chinurile pana la capat, pentru Hristos. Si, fiind indemnata de stapanitorii cetatii, sa induplece pe fiul sau sa se inchine idolilor si sa-si crute viata, indurerata mama a raspuns ca fiul ei va indura toate chinurile, dar nu se va lepada de credinta sa, chiar de ar fi rastignit pe cruce.

    Si a fost rastignit pe cruce, cu adevarat, Sfantul Teodor si, dupa trei zile de suferinte, si-a dat duhul, iar mamei sale i s-a taiat capul, invrednicindu-se amandoi a suferi moarte muceniceasca pentru Hristos.
 

    Unui frate oarecare i s-a aratat, intr-o noapte, diavolul, in chip de inger luminat si i-a zis lui: "Eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine sa-ti aduc tie o veste buna." Iar fratele i-a raspuns lui: "Poate ca ai fost trimis la altii, ca eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad inger." Aceasta el zicand, vicleanul indata a pierit dinaintea lui si s-a facut nevazut. Drept aceia si graiesc batranii: "Chiar de s-ar arata cu adevarat, cuiva, ingerul, sa nu-l primeasca pe el, ci sa smereasca zicand: "Nu sunt vrednic a vedea inger, petrecand eu in pacate." Asemenea zicea si un oarecare staret despre sine: "Stand eu, in chilia mea si nevoindu-ma, am vazut aivea pe draci si nu-i bagam in seama pe ei." Iar diavolii, vazandu-se biruiti de staret, unul s-a apropiat, zicandu-i lui: "Eu sunt Hristos." Iar staretul, vazandu-l, si-a inchis ochii sai, zicand: "Eu nu sunt vrednic sa vad pe Hristos, ca El insusi a zis: "Multi hristosi mincinosi vor fi si vor insela pe multi". Iar diavolii, auzind aceasta, s-au stins si s-au facut nevazuti, iar staretul a laudat pe Dumnezeu.

    Deci, au zis batranii: "Sa nu doreasca nimeni sa vada pe Hristos sau pe vreun inger cu simturile, ca nu cumva sa-si piarda mintea sa desavarsit; ca va ramane fara de minte, primind lup in loc de pastor si inchinandu-se dracilor, vrajmasilor sai." Ca incepatura inselaciunii mintii este marirea desarta, de care omul fiind miscat, se ispiteste a cuprinde pe Dumnezeu in chipuri si asemanari. Dupa dreptate, este, insa, ca nicidecum sa nu te ispitesti tu de una ca aceasta. Ca, la unele vremi, dracii se impart intre ei si unii se arata in chip de ingeri, amagindu-ti mintea ta si zicand ca ar fi ei sfinti ingeri, dandu-ti ganduri de te infioara. Si, de voiesti sa ai ajutor, sa te rogi indata asupra lor si sa-i blestemi, cu numele lui Hristos. Atunci, chiar daca nu vor, se vor duce cei ce inseala pe tine, Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.