CUVÂNT
LA VENIREA DOMNULUI
Sfârsitul lumii și venirea lui Antihrist

  Cum voi putea eu, Efrem cel prea mic și păcătos și plin de greșeli, să spun cele mai presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciunea și pe credincioșii cei de pretutindeni i-a luminat, și pe a noastră limbă o va lumina cu îndestulare spre folosul și zidirea, și a mea, a celui ce zic, și a tuturor ascultătorilor. Și voi grăi întru dureri, și voi spune întru suspine, pentru sfârșitul lumii acesteia de acum și pentru cel prea fără de rușine și cumplit balaur, cel ce va să tulbure pe toate cele de sub cer, și să bage temere, și împuținare, și cumplită necredință în inimile oamenilor, și să facă arătări, și semne, și înfricoșări, încât, de ar putea, să amăgească și pe cei aleși și pe toți să-i înșele cu mincinoase semne și cu năluciri de arătări, care se vor face de către dânsul (Mate 24, 25).

  După îngăduința Sfântului Dumnezeu, va lua stăpânire ca să înșele lumea, fiindcă s-a înmulțit păgânătatea lumii și pretutindeni tot felul de lucrări rele se lucrează. Și pentru aceasta, Preacuratul Stăpân va slobozi duhul înșelăciunii ca să ispitească lumea pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii au voit a se depărta de Dumnezeu și a iubi pe vicleanul (II Tesaloniceni 2, 11).

  Fraților, mare nevoință va fi în vremurile acelea, mai ales celor credincioși, când se vor săvârși semne și minuni de însuși balaurul cu multă stăpânire. Când se va arăta pe sine ca un dumnezeu, cu năluciri înfricoșate, zburând în vazduh, și toți dracii, ca îngerii, în vazduh înălțându-se înaintea tiranului (II Tesaloniceni 2, 4). Că vor striga cu tărie, schimbându-și chipurile, înfricoșând fără de măsură pe toți oamenii. Atunci, fraților, oare cine se va afla îngrădit și petrecând neclintit, având în sufletul său semnul Unuia-Născut, Fiului Dumnezeului nostru, adică Sfânta Lui Cruce? Când va vedea necazul acela nemăngâiat, făcut pretutindeni, peste tot sufletul, care nu va avea nicăieri mângâiere, nici iarăși slăbire, pe pământ și pe mare. Când va vedea toată lumea tulburată și va fugi fiecare să se ascundă în munți, unii, adică murind de foame, iară alții topindu-se ca ceara de sete cumplită, și nu va fi cine să-i miluiască pe ei. Când va vedea toate fețele lăcrimând și cu dorire întrebând, dacă nu cumva se află vreun cuvânt al lui Dumnezeu pe pământ. Și nu va auzi nicăieri.

  Cine oare va suferi zilele acelea? Și cine va răbda necazul cel nesuferit, când va veni amestecarea popoarelor, ce vor veni de la marginile pământului pentru vederea tiranului, și mulți, închinându-se înaintea tiranului, strigând cu cutremur: „Tu ești mântuitorul nostru?” Marea se va tulbura și pământul se va usca, cerurile nu vor ploua, sadurile se vor veșteji și toți cei ce vor fi pe pământul răsăriturilor, către apusuri vor fugi cu multa frica. Și iarăși cei ce vor fi la apusurile soarelui către răsărituri vor fugi cu cutremur. Atunci, luând obraznicul stăpânire, va trimite draci în toate marginile ca să propovăduiasca cu indraznire: „Imparat mare s-a arătat cu slava. Veniti de îl vedeti pe el”.

  Cine oare va avea suflet de diamant, încât sa sufere vitejeste toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om, precum am mai zis, ca toți îngerii să-l fericeasca pe el? Ca eu, fraților, iubitori de Hristos și desăvârșiti, m-am înfricosat numai din pomenirea numelui balaurului, cugetand în mine necazul ce va fi oamenilor în vremurile acelea și în ce fel se va arata acest balaur pângărit și aspru neamului omenesc. Iar mult mai amar se va arata Sfinților, celor ce vor putea birui nălucirile lui. Ca atunci vor fi mulți cei ce se vor afla bine plăcuti lui Dumnezeu și se vor putea mântui, în munți, și în dealuri, și în locuri puștii, cu multe rugăciuni și plângeri nesuferite.

  Ca Sfântul Dumnezeu, văzându-i pe dânșii așa, intru plângere nemăngâiata, și intru credința curata, se va milostivi spre ei, ca un Părinte, iubitor de fii, și îi va pazi pe ei, unde se vor ascunde. Ca prea pângăritul nu va inceta căutând pe sfinți pe pământ și pe mare, socotind ca a împăratit de acum înainte pe pământ și pe toți îi va supune. Și va socoti, ticălosul, sa stea împotriva în ceasul acela înfricosat, când va veni Domnul din ceruri, neștiind, ticălosul, a sa neputința și mândrie, pentru care a și căzut. Cu toate acestea va tulbura pământul, va înfricosa pe toate cu mincinoasele semne vrăjitorești. Și nu va fi în vremea aceea, când va veni balaurul, slabire pe pământ, ci necaz mare, tulburare și amestecare, morti și infometati, intru toate marginile. Ca Însuși Domnul nostru cu dumnezeiasca Sa gura a zis: Ca unele ca acestea nu s-au arătat din începutul zidirii (Matei 24, 21).

  Iara noi, păcătoșii, cum vom asemana nevoia cea peste masura a ei, încă și netalcuita, dacă Dumnezeu așa a numit-o pe dansa? Insa să-și puna fiecare mintea sa cu dinadinsul intru sfintele cuvinte ale Domnului și Mântuitorului nostru, cum ca pentru nevoia și necazul cel prea mare, va scurta zilele necazului aceluia, prin a Sa milostivire, sfătuindu-ne pe noi și zicând: Rugați-vă va să nu fie fuga voastră iarna, nici sambata (Matei 24, 20). Și iarăși: Privegheați totdeauna, adeseori rugându-va ca să vă faceți vrednici a scapa de necaz și a sta înaintea lui Dumnezeu, ca vremea este aproape (Luca 20, 36). Și intru aceasta rautate stam toți, și nu credem, dar să ne rugăm necontenit cu lacrimi și cu rugăciuni, noaptea și ziua, caznad la Dumnezeu, ca să ne mântuim noi, păcătoșii.

  De are cineva lacrimi și umilinta, să se roage Domnului, ca să ne izbăvim de necazul ce va fi pe pământ; ca să nu vadă nicidecum, nici pe fiara, nici să audă înfricosarile ei. Ca va fi pe alocuri foamete, cutremure și morti, de multe feluri, pe pământ. Suflet viteaz va avea cel care va putea să-și tina viața sa în mijlocul smintelilor. Ca, dacă puțin se va imputina omul, lesne se va incinjura și se va robi de semnele balaurului celui rau și viclean. Și unul ca acesta se va afla neiertat la Judecata. Ca însuși vanzatorului se va asemana, ca a crezut tiranului de buna voie. De multe rugăciuni și lacrimi avem trebuința, o, iubitilor, ca să se afle cineva dintre noi întărit intru ispite. Fiindca multe vor fi nălucirile fiarei, cele ce se vor face. Ca fiind împotriva lui Dumnezeu, pe toți va voi să-i piarda.

  Auziti, frații mei, iubitori de Hristos, ca a făcut israielitenilor în pustie, când ieseau din Egipt, cum i-a amagit pe ei, ticălosul și preaspurcatul, ca să facă toți, acel păcat prea cumplit, ca a învățat pe Valaam ca să dea lui Valac, împăratul madianitilor, sfat rau și pe popor să-l amageasca spre desfrânare, cu totul deodata să-i piarda pe ei, după ce toți se vor desfrana cu muierile ca niste dobitoace. Și au pus femei cu ochi nerușinati și mese pline de stropiri și de jertfe, înaintea portilor, pe toți tragandu-i spre moarte, ca cel ce va vrea să se desfraneze cu spurcatele acelea, mai înainte să facă jertfa și apoi sa intre la dânsele. Ca femeile nu luau plata de la popor, ca să jertfeasca îi sileau pe toți cei ce veneau la dânsele. Și au pus boierilor pe fiicele boierilor. Asijderea încă și bogatilor pe fiicele bogatilor. Iara pe cele mai multe din femei, de obște, la tot poporul cel de jos, vrând pe toți deodata să-i vaneze spre moarte, ca nici bogatul să se ingretoseze de cei săraci, nici boierii de fiica cea săraca a celui de jos.

  Vazut-ai lucrare a nedreptății și vicleana meștesugire, cum tuturor le-a sapat gropi spre moarte? Vazut-a cineva dintre voi candva vreun lucru ca acesta fără de rușine? Pe desfrânare ținand, ca sabia cea cu doua ascutisuri, caci, cu doua morti cumplite secerau femeile pe cei ce intrau la dânsele: și ca să jertfeasca, și să se desfraneze. Ca acest fel de chip va face tiranul, ca toți sa poarte pecetea fiarei, când va veni în vremea sa, la plinirea vremurilor, sa amageasca cu semne pe toți și apoi așa, sa cumpere bucate, și tot felul de trebuința și povatuitori de popor să pună ca să savarseasca porunca lui.

  Luati aminte, frații mei, covarsirea fiarei și meșteșugirile vicleniei, cum de la pântece își incepe lucrarea, ca, după ce se va stramtora cineva, plictisandu-se de bucate, sa fie silit a primi pecetea aceluia, păgânescul chip, dar nu peste toate madularile trupului, ci pe mana dreapta, asijderea și pe frunte, ca să nu aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sfintei Cruci, nici iarăși pe frunte, nicidecum a se însemna cu Sfântul Nume al Domnului, nici cu Preaslavita și Cinstita Cruce a lui Hristos și a Mântuitorului nostru. Ca stie ticălosul, ca Crucea Domnului, dacă se va pecetlui, risipeste toată puterea lui și pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este aceea care pecetluieste toate madularele noastre. Asemenea și fruntea, ca un sfesnic, poarta faclia luminii, adică pe semnul Mântuitorului nostru, pe fata.

  Deci, frații mei, înfricosata nevoința va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, ca pana la ceasul morții să nu se teama, nici sa stea cu molesire, când va inchipui balaurul pecetea sa în locul Crucii Mântuitorului. Ca acest fel de chip va face, ca de tot Numele Domnului și Mântuitorului nostru nicidecum să se numeasca în vremile acestuia. Și aceasta o va face, fiindcă se teme și se cutremura de Sfanta putere a Mântuitorului nostru, neputinciosul. Ca de nu se va pecetlui cineva cu pecetea celuia, nu se va face robit de nălucirile lui, nici iarăși Domnul nu se va departa de la unii ca aceștia, ci îi va lumina și îi va trage către Sine.

  Se cade sa înțelegem noi, fraților, cu tot dinadinsul nălucirile vrăjmașului, că sunt nemilostive și fără de omenie. Iar Domnul nostru cu liniște va veni la noi, la toți, ca să goneasca de la noi meșteșugirile fiarei. Deci, noi, ținand neabătuta credința lui Hristos cu usurinta vom birui puterea tiranului. Gand neschimbat se ne castigam și buna statornicie și se va departa de la noi neputinciosul, neavând ce sa faca.

  Eu, prea micul, fraților, va rog pe voi, iubitorilor de Hristos să nu ne molesim, ci, mai vârtos, să ne facem puternici cu puterea Crucii. Netrecuta nevoința este lângă usi. Platosa credinței sa o luam toti. Sa scoatem cu dragoste din Izvorul cel Dumnezeiesc nadejdile mântuirii sufletelor noastre. Pe nezidita, zic, iubitilor frați, Treimea cea de o fiinta, Care este izvor ce izvoraste viața. Daca se va ingradi cu acest fel de arme, sufletul nostru, nu va fi calcat de balaur. Cu toate acestea, se cade nouta a ne ruga ca să nu venim în ispita, nici să fugim iarna.

  Deci, fiti gata, ca niste robi credincioși, neprimind pe altul. Furul și pierzatorul și cel fără de omenie, mai întâi, va veni intru ale sale vremuri ca să fure și sa junghie și sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos, Adevaratul Pastor. Ca va lua asupra sa chipul Adevaratului Pastor, ca să insele oile turmei. Insa cei ce vor cunoaște arătat glasul cel sfant al Adevaratului Pastor, îndată îl vor cunoaște. Ca glasul pierzatorului nu se aseamana cu al Adevaratului Pastor, fiindcă este ranitor. Glasul fiind plin de chipul furului, îndată se cunoaște în ce fel este acesta.

  Deci, să ne învățam, o, prieteni, cu ce fel de chip va veni pe pământ sarpele cel fără de rușine. Fiindca Mantuitorul, vrând sa mântuiasca neamul omenesc, S-a născut din Fecioara și prin chipul omului a amagit pe vrăjmașul cu Sfanta Putere a Dumnezeirii Lui. Și bland, și smerit a fost pe pământ, ca pe noi să ne înalte de la pământ la cer. Căci, cu incredințare și cu adevărat, Dumnezeu Cel ce S-a zămislit, Acelasi, intrupandu-Se, Acelasi, nascandu-Se din Sfanta Fecioara cu trupul nostru, prin patima Crucii a mântuit tot neamul omenesc, dând porunci. Și iarăși va să vină în ziua cea mai de pe urma, sa judece vii și morții și sa rasplateasca tuturor după faptele lor, drepților și necredincioșilor, ca un drept Judecator. Aceasta cunoscand-o vrăjmașul, ca iarăși va să vină din cer Domnul cu Slava Dumnezeirii, a socotit și aceasta să ia asupra sa chipul venirii Lui și să ne insele pe noi.

  Iar Domnul nostru pe nori luminosi, ca un fulger înfricosat, va veni pe pământ (Matei 24, 27-28). Dar vrăjmașul nu va veni așa, că este viclean. Se va naște cu adevărat dintr-o fecioara spurcata care va fi unealta lui. Și nu el însuși se va intrupa, ci cu acest fel de chip va veni prea pângăritul, ca un fur, ca să insele pe toti: smerit, liniștit, urand, zice, cele nedrepte, dinspre idoli întorcandu-se, evlavia mai mult cinstind-o, bun, iubitor de săraci, peste masura de frumos, prea cu buna așteptare, bland către toți, cinstind cu buna cuviinta neamul iudeilor, fiindcă ei asteapta venirea aceluia. Și pe lângă toate aceste semne va face arătări, și înfricosari cu multa stăpânire. Se va fățarnici cu viclesug, sa placa tuturor, ca degrab sa fie iubit de către multi. Daruri nu va lua, cu manie nu va grai, mahnit nu se va arata și cu chipul bunei randuieli va amagi lumea, pana ce se va face împărat.

  Ca, după ce vor vedea noroade multe și gloate, niste fapte bune ca acestea și puteri, toți cu o înțelegere se vor face și cu bucurie mare îl vor propovadui pe el ca împărat, zicând unii către alții: „Au doară se mai afla vreun om bun și drept ca acesta?”. Și mai mult poporul cel ucigas al iudeilor îl vor cinsti și se vor bucura de împărăția lui. Pentru aceea, ca unul ce va cinsti mai mult locul și biserica iudaiceasca, va arata lor ca are purtare de grija pentru dânșii.

  Când va imaprati balaurul pe pământ, cu mare sârguința popoarele i se vor face ajutatoare. Edom și Moab, încă și fiii lui Amon, ca unui adevărat împărat i se vor inchina cu bucurie și ei, cei întâi aparatori ai lui i se vor face. Se va intari îndată împărăția aceasta și va bate cu manie pe trei împărati mari. Apoi se va înalta inima lui și va varsa balaurul amaraciunea sa, punand înaintea celor din Sion veninul morții. Tulburand lumea, va clinti marginile, va necaji toate, va pangari suflete. Caci nu se va mai arata ca un cucernic, ci cu totul intru toate aspru, fără de omenie, iute, manios, cumplit, nestatornic, înfricosat, slut, uracios, gretos, sălbatic, pierzator, obraznic și sârguindu-se a arunca în groapa paganatatii, intru a sa nebunie tot neamul omenesc. Va inmulti cu minciuni, semne în mulțime. Și stand înainte multe alte popoare și laudându-l pe el, pentru năluciri, va striga cu glas mare, încât se va cinsti și locul, intru care popoarele vor sta înaintea lui, și va grai cu indraznire:

  „Cunoașteti toate popoarele puterea și stăpânirea mea. Iată, înaintea voastră a tuturor poruncesc acestui munte ce este de cealalta parte, ca acum să se mute aici, de aceasta parte de mare, prin cuvântul meu”. Și va zice spurcatul: „Tie iti poruncesc: Muta-te dincoace de mare!”. Și va alerga, adică, muntele în ochii privitorilor, nicidecum claținandu-se din temeliile sale. Ca cele ce Dumnezeu Cel Preaînalt dintru începutul zidirii le-a întărit și le-a înălțat, asupra acestora prea spurcatul stăpânire nu are, ci va amagi lumea cu năluciri vrăjitorești. Și iarăși altui munte ce va sta în adancul marii celei mari, fiind ostrov foarte mare, îi va porunci să se duca și pe uscat sa stea în tarmuri veselitoare spre veselia privitorilor, ostrovul nicidecum din mare miscandu-se. Iar balaurul își va intinde mâinile sale și va adunca mulțime de taratoare și de pasari. Asisderea însă va pasi pe deasupra adancului și ca pe uscat va umbla peste dânsul și va naluci pe toate. Și mulți vor crede și îl vor slavi pe el, ca pe un dumnezeu tare. Iara cei ce vor avea pe Dumnezeu intru ei, se vor lumina ichii inimii lor și cu de-amanuntul vor privi prin credința curata și îl vor cunoaște pe el.

  După aceasta se va sui pe apa marii și ca pe uscat, așa va umbla pe apa. Și așa va naluci și va insela lumea, și mulți vor crede lui și îl vor slavi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iara câți vor avea frica lui Dumnezeu intru dânșii și ochii inimii luminati, vor cunoaște cu adevărat ca nici muntele nu s-a mișcat din locul sau, nici ostrovul nu s-a mutat din mare pe pământ. Și toate acestea intru numele sau le va savarsi Antihtist. Ca nu va primi sa numeasca pe Curatul Nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, caci este luptător de Dumnezeu și fiul pierzarii.

  Acestea așa făcându-se și popoarele inchinandu-se lui și ca pe un dumnezeu laudându-l, din zi în zi se va mania Cel Preaînalt din ceruri, Isi va întoarce fata Sa dinspre el și se vor face ciume cumplite, foamete necurmata, cutremure neîncetate, foamete și strâmtorare pretutindeni, necaz mare, morti necontenite, temere înfricosata și tremur nepovestit. Atunci cerurile nu vor ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor lipsi, raurile vor seca, iarba nu va mai odrasli, verdeata nu va mai rasari, copacii din radacina se vor usca și nu vor mai rodi, peștii marii și chitii într-însa vor muri. Și așa, marea va trimite putoare pierzătoare și sunet înfricosat, încât vor slabi și vor muri oamenii de frica.

  Atunci va plânge cumplit tot sufletul și va suspina; atunci toți vor vedea necaz nemăngâiat, cuprinzadu-i pe dânșii noaptea și ziua și nicaieri nu vor afla să se sature de bucate. Ca povatuitori aspri de popoare se vor pune în tot locul. Și dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului, pe frunte sau pe mana dreapta, va cumpara putine bucate din cele ce se vor afla. Atunci vor muri prunci la sanul maicii lor, va muri și maica deasupra pruncului ei și vor muri tatal împreuna cu muierea și cu fiii în ulite și nu va fi cine să-i ingroape și să-i stranga în morminte. Din mortaciunile cele multe ce vor fi aruncate în ulite se va face rea putoare pretutindeni, care va necaji tare pe toți cei vii. Dimineata toți vor zice cu durere și cu suspinuri: „Când se va face seara ca să dobândim odihna?”. Venind seara iarăși cu lacrimi prea amare vor grai intru dânșii: „Oare când se va lumina, ca să scapam de necazul ce ne sta deasupra?”. Și nu va fi unde sa fuga sau să se ascunda. Ca se vor tulbura toate, marea și uscatul. Pentru aceasta ne-a zis noua Domnul: Privegeati deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru (Matei 24, 42).

  In mare și pe pământ va fi rea putoare, foamete, cutremure, în mare tulburare, pe pământ tulburare; înfricosari în mare, înfricosari pe pământ. Aurul mult și argintul și hainele cele de matase, nimic nu vor folosi pe cineva intru necazul acela. Ci toți oamenii îi vor ferici pe morții cei îngropati, mai înainte de a veni necazul acela mare pe pământ. Ca atunci va fi aruncat și aurul, și argintul în ulite și nu va fi nimeni cine să-l ia, fiindcă vor fi urate toate. Ci toți se vor sargui a fugi și a se ascunde și nicaieri nu va fi cu putința să se ascunda de necaz. Ci împreuna cu foamea și cu necazul și cu frica se vor afla fiare și taratoare de trupuri mâncatoare, muscandu-i.

  Dînlăuntru frica și dinafară cutremur. Și noaptea și ziua pe ulite vor fi mortaciuni. In ulite putoare, în case putoare; în ulite foame și sete, în case foame și sete; în ulite glas de plângere, în case glas de plângere; în ulite galcevi, în case galcevi; în ulite amar, în case amar. Unul pe altul cu plângere îl va întâmpina: tatal pe fiu și fiul pe tata; mama pe fiica; prieteni pe prieteni în ulite, imbratisandu-se vor lesina; și frati cu frați, imbratisandu-se vor muri. Se va veºteji frumusețea fetii la tot trupul și se vor face fetele lor ca de mort. Va fi gretioasa și urata chiar frumusețea muierilor. Se va veºteji tot trupul și pofta oamenilor.

  Și toți cei ce s-au plecat cumplitei fiare și au luat pecetea aceea, adică păgânescul chip al spurcăciunii, alergând către dansul, vor zice lui cu durere: „Da-ne noua sa mancam și sa bem, ca toți murim de foame, sugrumandu-ne, și gonește de la noi fiarele cele inveninate”. Și neavând, ticălosul, va răspunde cu multa asprime, zicând: „De unde să vă dau eu voua, o, oamenilor, sa mâncati și sa beti? Cerul nu voiește sa dea pământului ploaie și pământul iarăși nicidecum nu a dat seminte sau roade”.

  Auzind acestea, popoarele vor plânge și se vor tangui, neavând de necaz mângâiere, ci necaz peste necaz va fi lor nemăngâiat, caci de buna voie au crezut tiranului. Ca acela, ticălosul, nu va putea nici luisi să-și ajute, și cum pe dânșii îi va milui? In acele zile va fi nevoie mare din necazul cel mult al balaurului, și din frica, și din cutremur, și din vuietul marii, și din foame, și din sete, și din muscarile fiarelor. Și toți cei ce vor lua pecetea lui Antihrist și se vor inchina lui, ca lui Dumnezeu Celui Bun, nu vor avea nici o parte intru împărăția lui Hristos, ci împreuna cu balaurul se vor arata în gheena.

  Fericit va fi acela ce se va afla prea sfant și prea credincios și va avea inima lui fără de indoiala către Dumnezeu, ca fără de frica va lepada toate întrebarile lui, defăimandu-i și muncile și nălucirile (Apocalipsa 11, 3-4).

  Iar mai înainte de a se face acestea, va trimite Domnul pe Ilie Tezviteanul și pe Enoh, ca un Milostiv, ca să facă cunoscuta dreapta credință neamului omenesc și sa propovăduiasca cu indraznire cunoștința de Dumnezeu tuturor, ca să nu creada tiranului de frica, care vor striga și vor zice: „Inselator este, o, oamenilor! Nimeni să nu creada lui, nicidecum, sau sa îl asculte pe luptătorul de Dumnezeu. Nimeni din voi să nu se înfricoseze ca se va surpa degrab. Iată, Dumnul Cel Sfant, vine din cer, sa judece pe toți cei ce s-au plecat semnelor lui”.

  Insa puțini vor fi atunci cei ce vor vrea sa asculte și sa creada propovaduirii Proorocilor. Iar aceasta o va face Mantuitorul ca să Isi arate negraita Sa iubire de oameni, ca niciodată El nu voiește moartea păcătosului, ci voiește ca toți să se mântuiasca. Ca nici în vremea aceea nu va lasa neamul omenesc fără de propovaduire, ca fără de răspuns sa fie toți la judecata.

  Deci, mulți din Sfinti, câți se vor afla atunci la venirea spurcatului, vor varsa rauri de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeu Cel Sfânt ca să se izbăvească de balaurul și cu mare sârguința vor fugi în pustietăți, și în munți, și în peșteri cu frica se vor ascunde. Și vor presara pământ și țărâna pe capetele lor, rugându-se ziua și noaptea cu multa smerenie. Și li se va darui lor aceasta de la Dumnezeu Cel Sfânt și îi va povatui pe dânșii în locuri hotărâte și se vor mântui, fiind ascunsi în gauri și în peșteri, nevăzând semnele și înfricosarile lui Antihrist. Ca celor ce au cunoștința, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea acestuia, iar celor ce-si au mintea de-a purureaU intru lucruri lumești și ubesc cele pământești, nu le va fi lesne arătata aceasta. Ca cel ce de-a pururi este legat de lucruri lumești, măcar de ar și auzi, nu crede și uraste cele ce i se spun. Pentru aceasta, Sfinții se imputernicesc a scapa, ca toată invaluirea și grija vieții acesteia au lepădat-o.

  Atunci va plânge tot pământeanul împreuna și dobitoacele cele sălbatice cu păsările cerului. Vor plânge munții, și dealurile, și lemnele campului. Vor plânge încă și luminatorii cerului cu stelele pentru neamul omenesc, ca toți s-au abătut de la Dumnezeu Cel Sfant, Ziditorul tuturor, și înșelătorului au crezut, primind chipul spurcatului și de Dumnezeu luptătorului în locul facatoarei de viața Crucii Mântuitorului. Va plânge pământul și marea, ca de naprasna cu totul va inceta glasul psalmului și al rugăciunii din gura omului. Vor plânge Bisericile lui Hristos, toate, cu plângere mare ca nu se va sluji Sfintirea și Prinosul.

  Iar după ce se vor implini trei vremi și jumătate ale stăpânirii spurcatului și ale faptelor lui și după ce se vor implini toate smintelile a tot pământul, după cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul, Mantuitorul nostru, ca un fulger, stralucind din cer, Cel Sfânt și Precurat, și înfricosat, și Preaslavit, Dumnezeul nostru și Imparatul și Mirele Cel fără de moarte, pe nori cu slava neasemanata, alergând înaintea slavei Lui randuielile Ingerilor, ale Arhanghelilor, toți fiind vapai de foc și rau plin de foc, cu inficosat urlet. Heruvimii având ochii în jos și Serafimii zburand, și fetele și picioarele ascunzandu-si intru aripile lor cele de foc, strigând cu groaza și zicând unul către altul: „Intreit Sfant, intreit Sfant, intreit Sfant, Domnul” și glas de trâmbiță grăind cu frica: „Sculati-va cei ce dormiti! Iata a venit Mirele”.

  Atunci se vor deschide mormintele și va auzi țărâna putrezita acea mare și înfricosata venire a Mântuitorului și ca într-o clipeala de ochi se vor scula toate semințiile și vor cauta la frumusețea cea sfanta a Mirelui. Și milioane de milioane și mii de mii de Ingeri și Arhangheli și nenumărate osti, se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfinții și Dreptii și toți care nu vor fi luat pecetea balaurului celui pagan se vor bucura. Și se va aduce tiranul legat de îngeri împreuna cu toți dracii înaintea Divanului. Și cei ce au luat pecetea lui, și toți păgânii, și păcătoșii legati. Și împăratul va da asupra lor hotararea cea aspra a osandirii celei veșnice în focul cel neștins. Și toți cei ce nu au luat pecetea lui Antihrist, și toți cei din peșteri, se vor bucura împreuna cu Mirele, cu bucurie negraita, în camara cea veșnica și cereasca, împreuna cu toți Sfinții intru netrecutii veci ai vecilor. Amin.