Luna septembrie in 10 zile:
pomenirea Sfintelor Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora, fecioare
si surori (304).
Aceste
Sfinte Mucenite au fost pe vremea paganului imparat Maximian, fiind dupa
legea firii surori si vietuind in singuratate la o departare ca la doua
stadii de apele calde ce ieseau pe atunci la Pitia. Si au fost intrebate
de dregatorul acelor parti, Fronton, de numele lor si cum cred. Deci, nevoind
ele sa se lepede de credinta, cea mai mare sora, Monodora, a fost batuta
crunt cu toiege, si, sfaramandui-se fluierele picioarele, a murit rugandu-se
lui Dumnezeu. Si a poruncit stapanitorul ca, spre infricosarea surorilor,
sa arunce trupul ei inaintea lor si, chemandu-le, le silea pe ele sa se
lepede de Hristos. Si, neascultandu-l, a poruncit dregatorul slujitorilor
sa le ucida si pe ele. Si, luand slugile uneltele cele de fier, le-au sfaramat
toate madularele lor. Si asa, sfarsindu-se ele, si-au dat sufletele in
mainile lui Dumnezeu. Si s-au ingropat langa apele cele calde, iar deasupra
lor, pe vremea marelui imparat Constantin, s-a zidit o biserica, din care
multa vreme au curs rauri de tamaduiri, intru slava lui Dumnezeu si spre
folosul celor ce veneau acolo cu credinta.
Intru aceasta zi, pomenirea sfintelor trei femei
ce s-au aflat in munte, dupa Pavel, episcopul Monembaziei.
Pavel,
episcopul Monembaziei, ne-a spus: Fiind eu mirean, trimis am fost la rasarit,
ca sa adun dajda imparateasca. Si mi s-a intamplat mie in cale o manastire
pustniceasca si am voit sa intru intr-insa, iar egumenul si calugarii au
iesit intru intampinarea mea si, sarutandu-ne unul pe altul, am sezut afara.
Deci, era acolo o gradina de pomi, avand roade si am vazut pasarile zburand
si rupand ramuri cu poame si ducandu-se degraba. Si am intrebat pe egumen:
"De ce, oare, pasarile acestea nu mananca aici poamele, ci, rupand ramurile,
le duc?" Si mi-a zis mie egumenul: "Iata, unsprezece ani sunt de cand pasarile
acestea totdeauna fac asa". Iar eu, ca indemnat de Dumnezeu, am zis: "Sunt,
undeva, in munti, de buna seama, niste Sfinti barbati sau femei, petrecand
in Dumnezeu, si pasarile acestea, dupa a lui Dumnezeu porunca, le duc lor
acele poame". Acestea graindu-le, iata a zburat un corb si a rupt o ramura
cu rod. Si am zis egumenului: "Sa mergem dupa el"; si asa, am mers, iar
corbul zbura inaintea noastra cu rodul. Si, zburand pe un deal, s-a oprit,
punand ramura jos. Iar noi, suindu-ne la el, indata a luat corbul ramura
si a zburat intr-o vale adanca, ca o prapastie. Si lasand acolo ramura,
a zburat. Apropiindu-ne de prapastia aceea, am aruncat o piatra in jos
si am auzit un glas de acolo zicand: "De sunteti crestini, nu ne ucideti
pe noi". Iar noi am zis: "Dar voi cine sunteti?" Iar ele au zis: "De voiti
sa ne vedeti, aruncati-ne noua trei haine, ca suntem femei goale, si, mergand
pe sub munte, veti afla o cararuie ingusta si pe aceea veti putea veni
la noi".
Acestea daca le-am auzit noi, indata
trei calugari au dezbracat de pe ei hainele lor, si, invelind intr-insele
niste pietre, le-au aruncat la dansele jos. Si ne-am pogorat din munte
si am aflat o cale mica si stramta, precum spusesera ele si abia puteam
sa mergem pe ea si am ajuns la ceea pestera de munte intru care petreceau
Sfintele. Si, am aflat trei femei, iar ele, vazandu-ne pe noi, s-au inchinat
noua pana la pamant si, facand rugaciune, am stat. Deci, una dintre dansele
s-a asezat, iar doua ii stateau dinainte. Atunci egumenul a zis catre ceea
ce sedea: "De unde esti stapana si maica si cum ai venit aici?" Raspuns-a
aceea, zicand: Eu, parinte din Constantinopol sunt si am avut barbat cu
rand imparatesc, care, murind tanar, am ramas eu, putin mai mult de douazeci
de ani avand de la nastere si petreceam, plangand de doua ori lucruri:
de vaduvie si de nerodire. Iar dupa cateva zile, oarecare dregator, auzind
de mine, a trimis slugile sale, vrand sa ma rapeasca la sine, cu sila,
si nu ma slabeau trimisii, vrand sa ma duca la stapanul lor. Deci, m-am
rugat Domnului meu Iisus Hristos sa ma izbaveasca de acel om silnic, care
voia sa-mi spurce si sufletul si trupul. Si am zis catre slujitori: "Stapanii
mei, au doara nu voiesc eu sa merg cu bucurie la stapanul vostru cel slavit?
Dar acum eu am o neputinta. Deci, ingaduiti-ma pe mine, pana ce ma voi
tamadui si ma voi curati de neputinta si atunci voi merge la dansul cu
veselie." Aceasta auzind-o, slugile se dusera, zicand: "Te va astepta pe
tine stapanul nostru pana la patruzeci de zile".
Iar dupa plecarea acelora, pe toate
slugile mele si slujnicele le-am slobozit, dandu-le lor aur, si am lasat
numai pe acestea doua, pe care le vedeti acum. Dupa aceasta, chemand pe
un om iubitor de Hristos, din neamul meu, cu juraminte infricosatoare l-am
jurat pe el sa vanda mosiile mele si casa si aurul sa-l imparta saracilor.
Apoi, sculandu-ma noaptea, am luat pe aceste doua slujnice, acum surori
ale mele, si am intrat cu dansele in corabie si, fiind povatuite de Dumnezeu,
am venit la locul acesta. Si, iata, unsprezece ani sunt, de cand om n-am
vazut, fara numai pe voi, astazi. Iar hainele noastre, dupa un an, s-au
rupt." Si a zis catre dansa egumenul: "De unde, stapana mea, aveti voi
hrana?" Iar ea a zis: "Bunul, iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel
ce a hranit poporul Sau in pustie patruzeci de ani, Acela si noua, necredincioaselor
roabelor sale, ne trimite hrana. Ca peste tot anul, cu purtarea Lui de
grija cea dumnezeiasca, pasarile ne aduc noua tot felul de poame, nu numai
de trebuinta noastra, ci si de prisosinta, si ne acopera si ne incalzeste
Domnul cu darul Sau, incat nici iarna nu ne temem de ger, nici vara de
zaduf si petrecem salasuindu-ne ca in Rai, slavind totdeauna Sfanta Treime."
Acestea auzindu-le noi si minunandu-ne,
a zis catre dansa egumenul: "De vei porunci, stapana, trimit un frate la
manstire, ca sa aduca bucate si sa mancam cu voi". Iar ea a raspuns: "De
vei voi, parinte, sa faci aceasta, apoi, sa poruncesti sa vie si un preot
sa savarseasca aici sfanta slujba, ca sa ne impartasim cu preacuratele
Taine ale lui Hristos, ca de cand ne-am despartit de cetate, nu ne-am mai
invrednicit sa primim sfintirea acestora." Si indata egumenul a trimis
un calugar in manastire, ca sa cheme un preot si sa aduca si bucate. Deci,
venind, preotul a savarsit Sfanta Liturghie si s-a impartasit intai ea
singura, apoi si slujnicele ei, cu preacuratele Taine, si au mancat acolo
cu noi si a zis stapana catre egumen: "Rogu-ma sfintiei tale, parinte,
sa petreci aici trei zile". Si a fagaduit egumenul. Apoi, sculandu-se,
fericita aceasta s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul si a murit. Iar noi,
cu lacrimi, cantand deasupra gropii cantari, am ingropat-o pe ea. Iar dimineata,
s-a rugat si cea de a doua si a murit in pace, asemenea si cea de a treia,
a treia zi. Si, ingropandu-le pe ele, ne-am intors, slavind pe Hristos
Dumnezeul nostru, Cel ce face minuni preaslavite cu sfintii Sai, Caruia
se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci. Amin.
