Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna octombrie în 14 zile: Cuvioasa maica noastră Parascheva cea nouă.

        Aceasta s-a nascut in satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, si a trait pe vremea despartirii Bisericii de la Roma de Biserica soborniceasca ortodoxa (1054). A fost crescuta de parintii ei in teama de Dumnezeu si in deprinderea faptelor bune crestinesti, dar mai cu osebire in deprinderea rugaciunii, a postului si a milosteniei. Nu odata s-a dezbracat de hainele sale cele bune si le-a dat saracilor, imbracand hainele proaste ale acelora, ceea ce i-a adus mustrarea si uneori bataie din partea parintilor. Dar fecioara a aratat hotarare in folosirea averii sale si dupa moartea parintilor ei. Ca una ce nutrea dorinta de a se retrage din lume si de a trai in singuratate, aproape de Domnul, auzind odata, la biserica, cuvintele Evangheliei: "Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34) Sfanta a inteles ca, pentru ea, a venit vremea sa lase toate si sa urmeze pe Mantuitorul. Mostenind o mare avere de la parinti, impreuna cu fratele ei Eftimie, care avea sa fie mai tarziu episcop la Madita, tanara Parascheva si-a daruit saracilor partea ei de mostenire si s-a retras la o manastire de fecioare langa Constantinopol, ducand o viata aspra, la anii tineretii ei, dupa randuiala monahilor.
        Ca, aprinzandu-se de dumnezeiasca dorire, cine va putea spune izvorul lacrimilor si suspinurile ei cele multe si neincetate, neavand alta grija decat intampinarea Mirelui, zicand: "Pe Tine, Mirele meu, Te caut." Ca se sarguia vrajmasul sa o duca la deznadejde, infricosand-o prin naluciri si aratari. Dar a biruit pe diavolul, precum David pe Goliat, ferindu-si sufletul si trupul de pacat si de necuratie si facandu-se mireasa iubita a lui Hristos.
        Deci, a venit ingerul Domnului si i-a zis: "Sa lasi pustiul si sa te intorci in patria ta, ca acolo ti se cuvine sa-ti dai trupul pamantului." Si, intelegand Cuvioasa ca porunca este de la Dumnezeu si ca viata ei este scurta, a lasat fara voie pustiul si, venind in imparateasca cetate, a intrat in Biserica cea prea frumoasa, in Sfanta Sofia si in biserica Vlahernii, a Nascatoarei de Dumnezeu, si a dat lauda lui Dumnezeu, ca i-a ajutat sa-L slujeasca cu credinta, si a plecat, apoi, la Ierusalim sa se inchine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului. Deci, ajungand la tinta calatoriei sale pe pamant si vazand, cu mare multumire sufleteasca, acele sfinte locuri calcate de picioarele Mantuitorului, a zburat ca o pasare prin pustia Iordanului si, afland o manastire de fecioare, a intrat intr-insa si canta necontenit laude lui Dumnezeu, varsand rauri de lacrimi, ca o stapanea o nesfarsita dragoste de Mirele Hristos si i se daruise cea mai inalta bunatate pustniceasca, smerita cugetare. Deci, asa nevoindu-se a ajuns pana la 25 de ani. Cuvioasa Parascheva s-a intors in patria sa, la Epivat. Si, petrecand acolo inca doi ani, rugandu-se pentru sine si pentru toata lumea, si-a dat obstescul sfarsit in mainile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost ingropat langa biserica.
        Si, trecand vreme de multi ani, Dumnezeu a descoperit moastele ei, prin vedenii, si le-a proslavit cu faceri de minuni. Ca bolnavii si indracitii dobandeau tamaduire, atingandu-se de sfintele ei moaste. Deci, moastele Sfintei au fost luate de imparatul Asan al romanilor si bulgarilor si au fost asezate, mai intai, la Tarnovo, au fost stramutate, apoi, la Belgrad pe vremea sultanului Selim al II-lea, si, in sfarsit, au fost aduse la Constantinopol, la biserica patriarhiei. Aceste moaste, mai pe urma, maria sa Vasile voievod le-a adus din Constantinopol la Moldova, in orasul Iasi, la manastirea Sfintilor Trei Ierarhi, la 14 octombrie, in anul 1641 de la Hristos, si au fost asezate in minunata lui ctitorie. Dimitrie Cantemir, luminatul domn al Molodovei, descrie astfel aducerea acestor sfinte moaste la Iasi: "Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasile, sa stramute sfintele moaste din biserica patriarhiceasca a Constantinopolei si le-a castigat acestora pentru cele inalte si multe binefaceri si slujbe facute Bisericii celei mari, ca a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste. Iar toata stramutarea este zugravita pe peretele de miaza-zi al Bisericii Trei Ierarhi."
        Astazi, moastele Sfintei Parascheva se afla in biserica sfintei Mitropolii din Iasi. Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
 



 
 
 

Întru această zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Nazarie, Protasie, Ghervasie si Chelsie.

        Dintre acesti Mucenici, Sfintii Ghervasie si Protasie erau frati si, dupa marturisirea Sfantului Ambrozie, sunt cei dintai Mucenici ai Bisericii din Milano. Eu au patimit in zilele lui Nero (54-68), dupa sfarsitul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
        Despre Sfantul Nazarie se stie ca era de bun neam din Roma si ca pe parintii lui i-a povatuit la credinta Sfantul Apostol Petru insusi, iar el a fost botezat de Sfantul Lin, episcopul Romei, la 20 de ani. Aprins de ravna pentru mantuirea sufletelor, a parasit cetatea sa, Roma si a propovaduit in mai multe locuri din Italia, ca un vrednic urmas al Apostolilor. Ajungand la Milano, paganii l-au prins, impreuna cu un tanar, Chelsie, care-l insotea ca ajutor in calatoriile sale, si amandoi au fost aruncati in temnita. Acolo au intalnit pe Sfintii Ghervasie si Protasie si au fost osanditi toti patru la taierea capului.
 



 
 
 

Întru aceeasi zi, cuvânt al Sfantului Antioh, despre asteptarea viitoarelor bunătati.


        Asteptarea bunatatilor viitoare este in lupta cu bunatatile cele de acum. Pentru viata ce va sa fie, toata viata, aceasta trece ca o umbra si ca o panza de paianjen si, pentru nadejdea si bucuria cea asteptata, oamenii se sarguiesc a vietui acolo unde-si au nadejdea, caci cei a caror dorire este in ceruri, aceia, au trebuinta de iesirea lor din trup, inainte de a trece la vesnicile si viitoarele bunatati, pe care mintea omeneasca nu poate sa le ajunga. Pentru aceea, cu toata paza sa ne pazim inima noastra, asteptand sa ne veselim in casa stapanului Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce a saracit pentru noi si patimi in locul nostru a luat ca sa ne faca pe noi partasi Imparatiei Lui si de slava Lui, cea viitoare, sa ne indestulam. Pe El iubindu-L, vom intra in locasul cel gatit dreptilor si vom vedea lumina cea neinserata si ne vom bucura cu bucurie negraita, unde este Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Ca de aceasta, si Pavel scriind romanilor zice: "Va indemn deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceasca. Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit? (Rom. 12, 1-2) Si iarasi a zis: "Noua ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfant, ca Duhul toate le cearca si adancurile lui Dumnezeu. Ca cine din oameni stie cele ce sunt in om? Asa si tainele lui Dumnezeu nimeni nu le cunoaste, fara numai Duhul lui Dumnezeu." Si iarasi: "Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si nu se va atinge de ele osanda, ca chiar de sunt in lumea aceasta, nadejdea lor este plina de nemurire." Putin fiind pedepsiti aici, mari bunatati vor primi acolo. Ca Dumnezeu i-a incercat pe ei aici, si i-a aflat vrednici de El. Ca pe niste jertfe intregi i-a primit pe ei si in ziua cercetarii le va straluci soarele. Ca de aceasta a zis David: "Seara se va salasui, lui plangere, iar dimineata, bucuria" (Ps. 29, 5) Iar Apostolul: "Iar daca ati inviat cu Hristos, cele de sus cautati, unde este Hristos, sezand de-a dreapta Tatalui, cele de sus cautati, iar nu cele de pe pamant." Si iarasi: "Izbaviti fiind de pacat, robi facandu-va lui Dumnezeu, aveti rodul vostru spre sfintenie, iar sfarsitul, viata vesnica" (Rom. 6, 22). Si Domnul a zis: "Sa fie mijloacele voastre incinse si facliile voastre aprinse. Si voi fiti asemenea oamenilor care asteapta pe Stapanul lor, cand se va intoarce de la nunta, ca, venind si batand, indata sa-i deschida. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stapanul le va afla veghind. Adevarat zic voua ca se va incinge si le va pune-le masa, si, apropiindu-se, le va sluji". (Luca 12, 35) Dumnezeului nostru, slava!
 



 
 
 

Întru aceeasi zi, cuvânt al aceluiasi Antioh, despre lăcomie.


        Zis-a Domnul: "Nimeni nu poate sluji la doi domni, ca ori de unul nu va griji, iar de altul se va tine, sau pe unul va ura si pe celalalt il va iubi, nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona", adica bogatiei si a va slobozi de pacat, ca sa va faceti robi ai dreptatii. De va trece bogatia alaturi, nu va lipiti inima de ea. Ca amar este pacatosului celui ce umbla pe doua cai. De vreme ce, dupa Lege, de va fi o parte stricata si o parte curata, apoi necurat este tot. Asemenea si lacomul nu are satiu, macar de are multe averi. Cand multe castiga, iarasi mai multe pofteste si niciodata nu inceteaza din aceasta desarta poftire.
        Unul ca acesta nu asteapta sfarsitul vietii, nici nu stie ca este ca un strain in aceasta viata. Drept aceea, si el, cu cei fara de lege, se va randui. Ca este partas bogatului caruia i-a rodit tarina. Si, bine zic cartile de unii ca acestia: "Ca, precum iadul si pierzarea nu se satura, asemenea si ochii omului nesatiosi sunt." Iar Apostolul, vrand sa tamaduiasca o boala ca aceasta a lacomiei, ii cheama pe bogati, zicandu-le: "Veniti acum, voi, bogatilor, plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile" (Iacob 5, 1-2). Iar David, pentru unii ca acestia, zice: "Ca un chip trece omul, dar in zadar se tulbura. Strange comori si nu stie cui le aduna pe ele (Ps. 38, 9-10). Ca de-a pururea aduna, si dupa aceea, altii le afla si aceia toti ucenici ai diavolului se fac, ca in stricaciune si in pierzare au cazut. Si Apostolul, iar ii invata, zicand: "Fugiti de lacomie, care este a doua slujire la idoli, pentru care vine mania peste fiii neascultatori."
        Deci, bine este a nu se griji de nebuna lauda ce vine din bogatie, ci a dori slava cea din Evanghelia lui Dumnezeu Ca cel ce-si elibereaza gandul de lacomie poate sa vada mestesugirile vrajmasului. Ca s-a zis si in Proverbe: "Nu ajuta celor fara de minte bogatia, iar dreptatea izbaveste de la moarte. Ca mai bun este lor numele cel bun, decat bogatia cea multa. Si pe cel ce vinde graul scump il blesteama poporul, iar peste capul celui ce daruieste sta binecuvantarea. Ca, cel ce nadajduieste in bogatie, degraba va cadea, iar cel ce sprijineste pe cei nevoiasi, acela va inflori." Iar Domnul a zis despre cel ce voia sa-si strice jitnitele sale si mai mari sa le zideasca: "Nebunule, intru aceasta noapte ingerii vor sa-ti ceara sufletul de la tine, deci cele ce ai gatit ale cui vor fi?"
        Asa este cu tot omul cel ce aduna mult, iar in Dumnezeu nu se imbogateste, va pieri. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
 



 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE