Sfantul Apostol Filip, diaconul, s-a nascut in Cezareea Palestinei si a trait pe vremea Apostolilor Domnului. Era casatorit si avea patru fiice proorocite. A fost casatorit si avea patru fiice proorocite. A fost unul din cei dintai sapte diaconi ai crestinatatii, fiind ales si sfintit diacon de Sfintii Apostoli, si, dimpreuna cu Sfantul Arhidiacon Stefan, se ingrijea cu toata osardia de saraci si de vaduve, la impartirea hranei, in obstea crestinilor din Ierusalim. Dupa mucenicia Sfantului Stefan, diaconul Filip a propovaduit Evanghelia in Samaria unde, botezand pe Simon vrajitorul, s-a dovedit ca acesta umbla cu gand viclean, incercand sa cumpere de la Apostoli, harul, cu bani. Rapit de ingerul Domnului, Sfantul diacon Filip a primit porunca sa mearga, apoi, pe calea ce coboara de la Ierusalim spre Gaza si, mergand, a aflat pe un barbat etiopian, famenul dregator al Candachiei, imparateasa Etiopiei; acesta dupa ce se inchinase in Ierusalim, se intorcea acum acasa si, sezand in carul sau, citea, fara sa inteleaga, cartea Proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a invatat si l-a botezat in credinta Domnului nostru Iisus Hristos, facand din el cel dintai propovaduitor al credintei in Etiopia.
        In sfarsit, traditia crestina stie ca Sfantul diacon Filip, mergand din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfintii Apostoli si trimis in Tralla cea din Asia, in care, invatand, facand minuni si intemeind biserici, cu pace s-a dus catre Domnul.
 

        Acestia, avand parinti binecredinciosi ce locuiau in Palestina, aveau nevointa si grija iubirii de oaspeti si, cu sarguinta parintilor, au invatat toata filosofia cea sfanta si cea elineasca si au luat viata cea monahiceasca si au fost hirotoniti preoti. Deci, tulburandu-se paganul Teofil (829-842) asupra icoanelor si oprind a li se da inchinaciune, acesti preaintelepti au fost trimisi de cel ce era atunci patriarh al Ierusalimului, catre acel hulitor de Hristos imparat, pentru pricina aceasta. Si, stand ei de fata inaintea lui si mustrandu-l ca pe un luptator impotriva lui Dumnezeu, au fost inchisi in temnita amandoi, multa vreme. Dupa aceea, spurcatul, chemand pe fericitul Teodor din temnita catre dansul si batandu-l rau si arzandu-i obrazul, l-a trimis iarasi in temnita. Iar pe Sfantul Teofan, patimind si el asemenea, l-a trimis in Tesalonic la inchisoare.
        Acesta, dupa moartea paganului Teofil, a fost chemat de Mihail si Teodora, drept-credinciosii imparati, si a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de catre patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.

        In cetatea Beirut traia un crestin intr-o casa aproape de scoala evreilor si avea o icoana pe care era zugravit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, dupa firea lui omeneasca. Iar dupa o vreme, crestinul si-a cumparat o alta casa si s-a dus din casa aceea, luandu-si ale sale, si a ramas acolo numai icoana Domnului, dar si aceasta s-a facut dupa randuiala lui Dumnezeu. Iar in casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a asezat un necredincios si, aducandu-si ale sale, traia intr-insa si n-a vazut ca icoana sta acolo. Deci, dupa o vreme, chemand la ospat pe un alt necredincios, prieten al sau, si, ospatandu-se ei, pritenul cel chemat a cautat spre peretele casei si a vazut icoana Domnului stand, si a zis celui ce il chemase pe el; "Cum tu, pagan fiind, tii in casa ta aceasta icoana?" Iar cel ce vietuia acolo a inceput a se jura si a se blestema, zicand ca, pana acum, nici n-a vazut-o. Si, plecand, cel chemat a vorbit de rau pe prietenul sau la capetenii, zicand: "Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul in casa sa." Si se umplura toti de manie, dar atunci au tacut, de vreme ce era seara. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascali si batrani si au mers la casa unde era icoana Domnului si sarind in casa, au aflat icoana Domnului si o scoasera afara si au pus-o in mijlocul adunarii lor, zicand: "Precum parintii nostri, l-au batjocorit pe El, asa si noi sa facem icoanei acesteia." Si au inceput a scuipa pe icoana si a bate chipul fetii lui Iisus Hristos pe o parte si pe alta. Si dupa aceasta au zis: "Am auzit ca parintii nostri de lemn L-au rastignit, deci, sa facem si noi tot asa icoanei lui". Si, luand piroane, le-au batut  in chipul mainilor si picioarelor Lui si, punand intr-o trestie un burete cu otet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. Dupa aceasta, adusera o sulita si au poruncit unuia sa loveasca in coasta chipului Domnului. Si cum a lovit acela in icoana cu sulita, indata a curs sange si apa si s-a facut frica mare peste toti cei ce au vazut aceasta minune slavita si au umplut un vas de sangele si apa ce a curs. Si au facut sfat, zicand asa: "Sa aducem niste orbi si schiopi si indraciti si sa-i ungem pe ei cu sangele acesta si de se vor vindeca, toti vom crede in Cel rastignit, ca frica ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta."
        Si adusera pe un olog din nastere si cum l-au uns pe el cu sangele cel curs din icoana lui Hristos, indata a sarit ologul si s-a facut cu totul sanatos. Dupa aceasta, adusera niste orbi si aceia, ungandu-se au vazut si multime fara de numar de cei indraciti, prin ungere cu sangele acela, s-au curatit. Si s-a instiintat de aceasta toata cetatea si toti alergau la acea negraita minune, aducand pe bolnavii lor, pe cei slabanogi, stricati, uscati si pe cei ce se tarau; si toti luau tamaduire. Atunci tot poporul care traia acolo a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos si, cazand inaintea chipului icoanei Domnului, toti strigau, zicand cu lacrimi: "Slava Tie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa faci niste minuni ca acestea. Slava Tie, pe Care parintii nostri Te-au rastignit, ca noi credem in Tine, primeste-ne pe noi cei ce cadem acum la Tine, Stapane." Si toti oamenii din cetatea aceea, barbatii si femeile si copiii, au mers la episcop si l-au rugat pe el ca sa le dea lor Sfantul Botez. Si i-au aratat lui icoana Domnului si sangele si apa care cunoscusera dintr-insa si toate batjocurile pe care ei le facusera sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul vazandu-i pe ei pocaindu-se cu adevarat, i-a primit cu bucurie. Si in multe zile, invatandu-i pe ei sfanta credinta, i-a botezat cu femeile si cu copiii.
        Atunci s-a facut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputinciosii cei tamaduiti, ci si pentru necredinciosii care s-au botezat, ca au primit sfanta credinta, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Caruia, impreuna cu Dumnezeu Tatal si cu Sfantul Duh, sa-I fie de la toti inchinaciune, in vecii vecilor. Amin.