Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna martie in 24 zile: inainte-praznuirea Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.
 
    Bine este cuvantat Dumnezeu Tatal, Domnul Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului si al tuturor celor vazute si nevazute; Bine este cuvantat Unul-nascut Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel fara de inceput si fara de ani, din Tatal Sau Nascut: Dumnezeu din Dumnezeu, Intelepciunea cea ipostatica si Puterea cea stapanitoare. Care pe toate le-a facut; bine este cuvantat Mangaietorul, Sfantul de viata facatorul de Duh, Cel ce din Tatal purcede si prin Fiul S-a aratat oamenilor; bine este cuvantata Sfanta Treime cea, in trei Ipostasuri, impreuna de o fiinta. Care prin Cuvantul a facut toata faptura. Acelasi Cuvant si pe cel dintai om pe pamant l-a zidit, dupa al Sau chip l-a facut pe el si cu slava l-a incununat. Si a zidit Raiul la rasarit si l-a asezat pe om intr-insul, punandu-l pe el, imparat a toata faptura. Si cu vote libera l-a cinstit pe el si o porunca i-a poruncit sa tina, ca, de o va pazi, sa fie in veci viu, slavind pe Dumnezeu impreuna cu ingerii, iar de o va calca, mortii si stricaciunii sa o dea.

    Iar sfatuitorul a tot raul, diavolul, si uratorul a tot binele, pizmuindu-l pe el, cu a sa salbaticie, l-a invatat pe el, ca sa calce porunca lui Dumnezeu. Deci, pentru aceasta, l-a izgonit pe el Dumnezeu din Rai, zicandu-i lui: "Sa lucrezi pamantul si, intru sudoarea fetei tale, sa-ti mananci painea ta; si cu moarte vei muri, pentru ca pamant esti si in pamant iarasi vei merge". Deci, de atunci, fratilor, a intrat in noi suferinta si moartea. Si, pentru aceasta, S-a pogorat la noi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, trupul nostru asupra Sa luandu-l, vrand sa innoiasca chipul Lui cel ranit cu calcarea poruncii, si ne-a aratat noua calea cea dintai, pe care mergand, vom intra in acelasi Rai.

    Si aceasta este calea ce ne-a aratat-o noua: curatia, bladetea, smerenia, dragostea, dreptatea, credinta, ascultarea, milostenia, infranarea, pocainta si postirea. Ca, prin pocainta, prin postire si prin milostenie se curata toate pacatele. Iar, de trebuinta este sa stim si aceasta: Astazi este Inainte-praznuirea Buneivestiri catre Stapana noastra si pururea Fecioara Maria, Bunavestirea Arhanghelului, ca, in sfatul Lui cel tainic, Facatorul lumii a ales-o pe ea, Fecioara Maria, sa fie mama lui Dumnezeu, Care S-a facut om, Mantuitorul lumii, Cel de-a pururi bine cuvantat, Dumnezeu si omul, Domnul nostru Iisus Hristos. Sa va adunati, deci, in biserica si sa va sarguiti la fapte bune si la rugaciune, inca si mai mult in aceste sfinte zile. Ca acestea sunt zile de Dumnezeu asezate, spre curatirea sufletelor si a trupurilor si nu se cade ca sa Ie cheltuim pe ele in lenevire si in fapte rele. Ca aurul de-l va pierde omul, sau orice alt lucru, apoi va putea afla, iarasi, ceva asemenea, de vremea aceasta pierzand-o, alta nu vom mai afla, pentru ca este trecatoare. Drept, aceea, sa nu o petrecem pe ea cu inima impietrita, ci, cu sarguinta sa ne nevoim si pe toti sa-i indemnam la rugaciune. Lenea sa o scuturam, poftele sa Ie omoram, invidia sa o calcam, mania sa o lepadam, iar pacea sa o luam Ca si noua sa ne zica iubitorul de oameni, Domnul: "Dupa credinta voastra, sa va fie voua". Si toate cererile cele bune le vom primi, rugandu-ne lui Hristos, Dumnezeului nostru.
 


 


Intru aceasta zi, pomenirea celui dintai dintre Sfintii, Parintele nostru Artemon, episcopul Seleuciei, din Pisidia.

    Fericitul Artemon a avut patrie Seleucia, cetate din Pisidia, intru care fiind nascut si crescut, viata cinstita petrecea, in zilele Sfintilor Apostoli ale celor ce luminau lumea cu bunavestirea lui Hristos. Mergand in cetatea aceea, Sfantul Apostol Pavel l-a aflat pe Artemon, ca pe un luminator stralucind cu fapte bune, intre toti cetatenii, si care nu se cadea sa stea ascuns sub obroc. Deci, Sfantul Apostol aflandu-l pe acesta intarit in credinta lui Hristos si plin de dumnezeiasca intelepciune, l-a pus pastor si invatator al poporului, hirotonindu-l pe el, ca intaiul episcop in Seleucia Pisidiei. Iar el, bine pastorind turma incredintata lui, a fost tuturor liman de mantuire, vaduvelor si saracilor purtatori de grija, sufletelor si trupurilor doctor, facator de minuni. Si asa, toate zilele vietii sale intru buna placere dumnezeiasca petrecandu-si, si-a sfarsit viata la adanci batraneti.
 



 


Intru aceasta zi, cuvant despre neiertarea pacatelor fara canon.

    Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus noua un lucru, in acest fel zicand: "O femeie se indeletnicea cu descantece si vraji si o rugase cineva ca sa-i faca lui o vraja pentru altul, ca sa-l traga pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea, ce se indeletnicea cu rautati, a trimis indata la dansul doi demoni, vrand sa-i faca pe voie. Dar acei spurcati demoni, ducandu-se s-au intors fara de nici o isprava. Si, intrebandu-i cea care ii trimisese spre acea rautate, demonii i-au spus ei pricina, zicand: Noi, aflandu-l pe acela sub canon, n-am indraznit nici a ne apropia de el. Ca se marturisise acela, la preotul cel mai sus-zis, si, de la dansul, canon luase, precum poruncesc dumnezeiestile randuieli.

    Dupa aceea, i-a intrebat pe dansii femeia: Oare cu toti cei ce au canon vi se intampla voua asa ? Iar ei au zis catre dansa: Ba nu, ci numai cu aceia carora le da canon un preot, care ii invata pe ei din Legea lui Dumnezeu si din Scripturi si, din acestea le da porunci. Si pentru aceasta nu indraznim sa ne apropiem, fiindca ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care invata si dau canoane de la sine, de unii ca aceia, nu ne temem si nu fugim, nicidecum. Deci, femeia, acestea auzindu-le, de la dracii cei necurati, nadajduind in buna invatatura a preotului, degraba alergand, s-a apropiat de dansul si, pe toate ale sale marturisindu-le, cerea canon. Insa preotul, crutand-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cadeau dupa pravila. Iar ea se ruga, zicand: "Nu ma cruta pe mine nicidecum, ci dupa Legea lui Dumnezeu si cu dumnezeiestile Scripturi sa ma judeci pe mine, pentru ca de acestea au marturisit dracii ca se tem. Deci, i-a dat ei preotul porunca si canon. Si, de atunci, s-a inteleptit femeia, cu darul lui Hristos".

    Acestea le-a spus acel preot, care, insusi, aflase unele ca acestea. si, de atunci, preotul mai cu paza inca, invata si poruncea din dumnezeiestile Scripturi, iar nu dupa a lui voie. Aceasta intamplare se aseamana cu cea scrisa in Pateric, despre batranul ce a avut tata un slujitor la idoli si a auzit, de la demoni si chiar de la insusi domnul lor, despre inaltimea vietii calugaresti si, de atunci, a inceput, nadajduindu-se, sa se apropie de viata calugarilor.
 


Intru aceasta zi, cuvat al Sfatului Ioan Damaschin, despre impartasirea cu Trupul lui Hristos.

    Pe multi ii vedem primind Trupul lui Hristos fara pregatire, din obicei, iar nu asa precum se cade, dupa lege, a-L primi, in Sfantul post si in ziua de Pasti, cu gandul si cu mintea curata. Ca se cade sa pazim Sfantul post intru nevinovatie si sa ne curatim cugetul, si asa, sa ne impartasim. Pentru ca, cel necurat nu este vrednic sa primeasca, de pe Sfanta Masa, Trupul lui Hristos. Sa intelegi, dar, ca, cei de demult, care se impartaseau Jertfelor, de multa frica aveau trebuinta si se curateau mai intai. Iar tu primesti, cu spurcate maini si buze, fara de nici o frica, Trupul si Singele lui Hristos, pe Cel de Care ingerii se cutremura. Vremea o astepti, dar osteneala o treci cu vederea. Pe imparatul cel pamantesc nu indraznesti sa-l saruti cu buze necurate, pentru ca de ocara ii este lui acest lucru. Apoi, lenesule, oare, cum poti sa saruti, asa, pe Imparatul Ceresc ? Au nu auzi, pe propovaduitorul Ceresc, zicand: "Cei chemati, iesiti si cei care sunt intru nepocainta, sa nu indrazneasca !"

    Drept aceea, multi primesc aceasta dumnezeiasca Jertfa, o data pe an, iar unii de doua ori, iar altii, de multe ori. Dar cuvantul nostru nu este numai catre acestia din urma, ci si catre cei ce stau in pustie, fiindca acestia o data pe an se impartasesc, iar, de multe ori, si dupa doi ani. Atunci, dar, in care chip sa se primeasca sfanta Jertfa ? Oare, ca cei care, o data pe an sau mai rar, se impartasesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul si Sangele lui Hristos ? Ci, asa sa stiti, ca aceia ce au cugetul curat si dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sa se apropie. Iar, de nu sunt asa, atunci, niciodata sa nu se impartaseasca. Dar, oare, pentru ce ? Pentru ca, spre Judecata lor, o primesc, si spre osanda si spre pedeapsa si chin. Caci cela ce va manca Painea aceasta si va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul si de Sangele Domnului. Pentru aceea, si preotul, mai inainte rosteste: "Sfintele sfintilor, de este, adica cineva dezlegat de pacate, sa se apropie, cu frica de Dumnezeu, cu credinta, cu nadejde si cu dragoste". Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecilor ! Amin.



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE