Luna martie in 16 zile:
pomenirea Sfantului Mucenic Sabin Egipteanul (+287).
Patria
Sfantului Sabin a fost Egiptul si cetatea Ermopolis si era barbat slavit,
avand dregatorie mare in cetatea sa. Pe vremea imparatiei lui Diocletian
(284-305), tulburandu-se tot Egiptul, din pricina prigonirii celei cumplite
ce se pornise, multi crestini fiind prinsi, chinuiti si ucisi, Sabin si-a
lasat casa, averea si prietenii si, iesind pe ascuns din cetatea sa, s-a
adapostit intr-un sat indepartat, in care erau ascunsi si alti crestini.
Si, acolo, nestiut, intr-o casa mica si saracacioasa, petrecea in post
si rugaciune, ziua si noaptea. Dar, slujitorii de idoli il cautau neincetat
pe Sabin, cel de bun neam, din Ermopolis, ca sa-l prinda spre chinuire,
si negasindu-l, erau mahniti de multa vreme.
S-a gasit insa un vanzator care, ca
si Iuda s-a dus la slujitorii de idoli si a zis: "Ce-mi dati, ca sa va
arat unde este Sabin, pe care il cautati ?" Iar ei i-au dat doi galbeni.
Au mers, apoi, dupa dansul, pana in satul acela si, vazand casa, au inconjurat-o
si au batut in usa. Si erau cu Sfantul Sabin, in casa aceea, sase crestini
care, crezand ca a venit la dansii cineva din fratii credinciosi, pentru
vreo trebuinta, au deschis usa. Deci, slujitorii de idoli, intrand inlauntru,
cu mare ura, i-au prins si i-au legat pe toti, insa pe Sfantul Sabin l-au
legat deosebit, cu lanturi mai grele, si l-au dus la dregatorul locului
aceluia, care se numea Avian. Si, dus fiind la paganeasca judecata si,
silit sa jertfeasca idolilor, nu s-a lepadat de Hristos. Drept aceea, l-au
chinuit cumplit, cu unghii de fier zgaraindu-l si cu foc arzandu-l, iar,
mai pe urma, l-au inecat intr-un rau. Si asa s-a sfarsit nevointa muceniciei
si la Hristos s-a dus, ca sa-si ia cununa biruintei. Asemenea si ceilalti
sase crestini, prinsi impreuna cu dansul, chinuiti fiind, si-au dat duhul
castigand aceeasi slava, de la Hristos, in ceruri.
Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al Sfantului
Efrem Sirul pentru bogati.
Auziti,
bogatilor, si luati aminte, ascultati cei ce tineti case, sa nu va mandriti
intru averea voastra cea stricacioasa, laudandu-va. Ca numai Dumnezeu este
bogat, El care are bogatie nestricacioasa si din destul si da tuturor,
celor ce cer. Iar fiinta bogatiei noastre este praful. Si, pana ce este
liniste, va veseliti cu ea si o stapaniti, si vin la voi mici si mari,
slaviti si fara slava, bogati si saraci, aducandu-va voua cinste si daruri
si la picioare cazandu-va; si, de aceea, bine este sa multumiti lui Dumnezeu.
Dar sa va paziti, ca nu cumva, bogatia sa fie adunata cu pacat, cum ar
fi de pilda, sa iei mita de la vreunul care ar voi a birui pe vreun potrivnic
al sau si tu, atunci, cu nedreptate, sa osandesti pe omul cel facut dupa
chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos si-a varsat sangele.
Destul sa-ti fie tie si casei tale
ceea ce ti se cuvine, cu dreptate, iar nu intr-ascuns. Iar de vei lua pe
deasupra, atunci, iei ca o bautura tulbure si sa cunosti ca esti bolnav
cu sufletul. Pazeste-te cu intelepciune si-ti curata sufletul tau cu frica
lui Dumnezeu. Sa nu aduni lucruri spurcate si nedrepte in viata aceasta,
fiindca averea aceea naste in sufletul tau boala netamaduita. Deci, precum
mai inainte ti-am zis, strecoara-ti toate, ca sa nu fie in casa ta nedreptate,
nici spurcaciune, ci toate curate si drepte. Toate, ca si printr-o strecuratoare
sa le strecori, si sa le speli, cu dreptate si cu vrednicie, ca sa fie
curate si nespurcate de-a pururea, ca o apa curgatoare. Zis-a inteleptul
ca se cade sa ne spalam si sa ne curatim sufletul nostru de rusinea si
de insasi spurcaciunea lui, adica, sa-l pazim de bogatia cea nedreapta.
Sa primesti si sa aduci in casa ta pe cel strain si pe cel sarac si sa-i
hranesti si sa-i incalzesti, iar Dumnezeu iti va rasplati tie insutit,
pentru ca El insusi a fagaduit asa, si nemincinos este.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura
de Aur, ca pe cel, pe care il iubeste Domnul, il si cearta.
De
vei vedea pe vreun om nedrept si rau, intru indestulare petrecand si intru
sanatate, sa nu te minunezi de el, pentru ca a facut si el putin bine,
inaintea iui Dumnezeu, si, pentru aceasta, isi ia plata sa aici, iar acolo,
va auzi, ca si bogatul: "Tu ti-ai luat cele bune in viata ta, pentru acel
bine facut de tine". Iar de vei vedea pe cela ce in dreptate vietuieste,
suferind chiar multe primejdii si necazuri, sa-l fericesti pe el, si, ca
el, sa ravnesti a fi, pentru ca, aici unul ca acela, se curateste de pacate,
iar, acolo, la multa bucurie merge, ca, pe cel pe care il iubeste Dumnezeu,
il si cearta.
Pentru ce te tulburi, omule, vazand
pe sfinti, in viata, cu necazuri ? Ca acei ce rabda aici necazurile, aceia,
intru Cereasca Imparatie, se vor salasui, cu bucurie. Iar, pentru cei ce
sunt rai, lacomi, talhari, rapitori, clevetitori si intru indestulare petrec,
pentru unii ca aceia, vesnicile osande in foc li se gatesc; precum si bogatul
acela, care in vapaie fiind, ruga pe Avraam, iar Avraam i-a zis: "Tu, fiule,
ti-ai luat cele bune in viata ta, iar Lazar, pe cele rele: si pentru aceea,
el, aici se mangaie, iar tu te chinuiesti, in vapaie arzandu-te".
Ascultati, insa, ce fel de bine a luat
bogatul: bogatie, sanatate, hrana, bauturi multe, vin scump, stapanire,
slava si cinste de la toti. Dar Lazar, oare nu a gresit si el ceva ? Cu
adevarat, avea si el putine greseli. Asadar, cand bogatul si-a luat cele
bune in viata, pentru putinul bine pe care l-a facut, si Lazar asemenea,
si-a luat cele rele, pentru putinele lui greseli; de aceea, acum, se desfata,
iar bogatul se chinuieste. Drept aceea, fratilor, de veti vedea pe vreun
drept suferind, aici, boli si primejdii, sa-l fericiti pe unul ca acela,
pentru ca aici, de pacate slobozindu-se, va merge curat acolo, la Dumnezeu.
Si, chiar de i se vor si indelunga lui primejdiile, inca, mai mult, i se
va inmuiti lui rasplata dreptatii. Ca si dreptul Iov, care fara si prihana
a pazit poruncile lui Dumnezeu, cate chinuri n-a luat in trupul lui, aici
! Si pentru ce altceva patimea, fara numai ca, acolo, mai mare cinste sa
primeasca ? Iar la altii, rai fiind, chiar daca numai in sanatate ar petrece
si nici o primejdie nu le-ar veni, la unii ca acestia, fratilor, si la
slava lor de oameni pacatosi, nimeni sa nu ravneasca, ci mai mult, sa planga
pentru dansii, ca sabia judecatii se gateste asupra lor.
Drept aceea, nu cela ce incepe bine
si face rau pe urma este drept, ci, de va avea cineva sfarsit bun, acela
este drept. Ca unii gresesc la aratare, iar in taina mult se pocaiesc si
noua ni se pare ca sunt pacatosi, iar, la Dumnezeu, se afla dreptii. Pentru
aceea, nu se cade a osandi pe nimeni. Dumnezeului nostru slava, acum si
pururea !
