Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna mai in 18 zile: pomenirea Sfintilor Mucenici, Petru, Dionisie, Andrei, Pavel, Venedim, Paulin, Iraclie si Cristina fecioara.

    Pe vremea cand imparatea paganul imparat Decius, pustiind Biserica lui Hristos, a fost prins, dintre acesti mucenici, Sfantul Pavel, din orasul Lampsac, cetate din Elespont. Si era Sfantul acesta tanar si viteaz cu duhul in Sfanta credinta crestineasca. Deci, a fost adus la dregatorul Optimus si, fiind silit sa jertfeasca zeitei Afrodita tanarul Petru n-a vrut sa se supuna, ci, a marturisit ca nu poate sa se inchine unei zeite desfranate, ca este crestin, si se inchina lui Hristos Dumnezeu.

    Acestea auzind, dregatorul i-a zdrobit trupul cu legaturi, cu butuci si cu roti, si, neputandu-l desparti de Hristos, i-a taiat capul: si asa, Petru a luat de la Dumnezeu cununa nevointei.

    Despre Sfintii Pavel si Andrei se stie ca se trageau cu neamul din Mesopotamia si erau ostasi sub porunca aceluias Optimus, cu care, impreuna, s-au dus la Atena. Si erau acolo prinsi in temnita Dionisie si Cristina si au fost dati in seama lor, ca sa-i pazeasca. Si sileau ostasii Pe Sfanta Cristina, fecioara, fiind frumoasa si in varsta de nunta, ca sa se desfraneze. Iar ea nu se indupleca nicidecum; si s-a intamplat ca,  in loc sa o biruiasca, la cuvintele ei, ostasii si-au schimbat gandul si au marturisit pe Hristos. Drept aceea, si ei si Dionisie, au fost ucisi si ingropati de multimea pietrelor aruncate de popor asupra lor, ca hulitori de zei, iar Sfintei Cristina i s-a taiat capul.

    Despre Sfintii Iraclie, Paulin si Venedim stim ca erau din Atena si ca propovaduiau cuvantul Evangheliei, indemnand pe pagani sa se intoarca la Hristos, lasand desertaciunea idolilor. Deci, fiind prinsi pentru aceasta, l-au adus la dregator, care, dupa ce i-a batut cumplit si i-a pus si la alte chinuri, i-a aruncat intr-un cuptor aprins. Si, fiindca s-au pazit nevatamati, prin puterea lui Dumnezeu, a poruncit de li s-au taiat capetele si, asa, au luat fericitii cununa muceniciei.
 


Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre pocainta.

    A venit, odata, un locuitor din Teba, la ava Sisoe, vrand sa se calugareasca. Si l-a intrebat pe el batranul daca are pe cineva in lume. Si el a zis: "Am un fiu." Si i-a zis lui batranul: "Du-te, arunca-l pe el in rau si, numai atunci te poti face calugar." Deci, dupa ce s-a dus sa-l arunce, a trimis batranul pe un frate sa-l opreasca pe el. Pentru aceea, cand l-a ridicat sa-l arunce, i-a zis fratele: "Inceteaza, ce faci? Iar el a zis: "Ava mi-a zis sa-l arunc." I-a zis fratele: "Dar, apoi, a zis sa nu-l arunci." Si, lasand copilul, a venit la batran. Si s-a preaiscusit calugar, pentru ascultarea lui.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, ca se cade, cu tot dinadinsul, a citi Sfintele carti.

    Frate, cand va napadi asupra ta vreun gand viclean, sa-ti scoti sabia ta, adica, sa-ti aduci aminte de frica lui Dumnezei si vei taia toata puterea vrajmasului. Iar, in loc de trambite, sa ai dumnezeiestie Scripturi ca, precum trambita cheama pe ostas, asa si Sfintele Scripturi, strigandu-ne pe noi, ne aduna gandurile la frica lui Dumnezeu. Si iarasi, precum trambita ce suna in vreme de razboi, scoala si indeamna pe ostas, ca sa lupte cu potrivnicul, asa si dumenzeiestile carti ne indeamna sa avem silinta spre bunatatile duhovnicesti si ne intaresc impotriva patimilor. Drept aceea, frate al meu, sa te silesti, ca, adeseori, sa le citesti pe ele, ca sa-ti adune gandurile, pe care le risipeste vrajmasul, cu mestesugul sau cel rau. Trezeste-te iubitule, trezeste-te cu staruinta, sarguieste-te ca, de-a pururea, sa te silesti la citire, ca sa te invete cum sa scapi de cursele vrajmasului si sa gusti din vesnica viata. Ca citirea dumnezeiestilor carti ridica si intelepteste mintea cea inselata si-i daruieste ei intelegere dumnezeiasca. Pentru ca scris este: "Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu" (Ps. 45, 10).

    Sa stii frate al meu, ca dumnezeiasca intelegere va lua acela, care, cu adevarata inima, pazeste dumnezeiestile Scripturi. Drept aceea, iubitule, sa nu fii nebagator de seama pentru sufletul tau, ci sa te silesti la citire si la rugaciune, ca sa ti se lumineze sufletul tau si sa te faci desavarsit cu totul, intreg si sanatos. Ca Duhul Sfant este cel ce zice tie: Fii ca un cerb, insetand si dorind a veni la izvoarele apelor, spre dumnezeiestile Scripturi, ca, adica, sa bei din ele, ca sa-ti stinga tie setea, care te arde. Au, nu stiti, iubitii mei, ca, la nunta Fiului Sau, ne-a chemat pe noi Imparatul Imparatilor si Domnul Domnilor? Deci, pentru ce te lenevim si nu ne sarguim sa castigam haine curate, si faclii luminoase si undelemn in vasele noastre? Ca, gol, nimeni nu va intra acolo. Iar de va indrazni cineva sa intre, neavand haina de nunta, stiti ce va patimi unul ca acela; ca va porunci, adica Imparatul sa-i lege lui mainile si picioarele si, intru intunericul cel mai de afara, sa-l arunce, unde este plansul si scrasnirea dintilor.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre rugaciune, ca sa nu lungim rugaciunile, ci, in scurt, sa ne rugam, cu umilinta.

    Deci, se cade, celui ce se roaga, sa nu se intinda la cuvinte ci adeseori sa se roage, prin scurte si dese si mici alcatuiri: asa, si lui Pavel i-a poruncit Domnul sa faca rugaciunile. Ca, de te vei intinde la multe cuvinte, apoi, peste putin, lenevindu-te, mare loc vei da diavolului, in sufletul tau. Ca el se apropie, ca sa te impiedice pe tine si sa-ti scoata din minte cele graite in rugaciuni. Iar daca rugaciunile vor fi scurte, dar rugandu-te des, in toata vremea, atunci vei putea, cu inlesnire, sa fii, curat la minte, insa cu multa trezire si desteptare sa-ti faci rugaciunile.

    Si nimeni sa nu afle pricina, zicand ca nu este usor sa se roage cineva, ingrijindu-se de lucruri lumesti si neaflandu-se aproape de biserica, pentru ca, oriunde ai fi, poti sa-ti faci rugaciunile. Ca nicidecum nu te opreste locul, nici vremea, chiar daca nici genunchii nu ti-ai pleca, si nici in piept nu te vei bate, si nici mainile la cer nu-ti vei ridica, ci numai mintea calda sa o arati, si, astfel, toata rugaciunea ai implinit-o. Ca putin iti este tie, chiar si prin targ umbland si prin singuratate mergand, a face rugaciune cu osardie. Cu putinta este, si la vanzare stand, a se ruga, cu staruinta, ori cosand piei isi poate cineva inalta sufletul, catre Stapan cand nu poate sa intre in Biserica, nici n-are unde sa-si faca rugaciunile. Ca Dumnezeu nu se rusineaza de locuri, ci numai una doreste: sa ai minte fierbinte si suflet curat.

    Deci, ce sa zica cel ce se roaga? Numai ceea ce Cananeeanca a zis: "Miluieste-ma, Doamne, ca fiica mea rau se indraceste." Asa si tu sa zici: "Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu rau se indraceste." Asa si tu sa zici: "Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu rau se indraceste." Ca mare drac este pacatul.
 


Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.

    Zis-a un staret: "Cand vei vedea pe Dumnezeu ca te miluieste pe tine, si da sufletului tau umilinta, atunci, sa stii ca si satana iti aduce tie aminte de oarecare indatoriri ale vietii tale de chilie, zicandu-ti: Acest lucru este nevoie sa-l faci astazi, sau sa te duci la cutare, ca este bolnav. Si altele de acestea iti zice, insa, toate acestea le face, ca sa nu te lase sa te indeletnicesti cu dulceata plansului. Iar de va cunoaste omul inselaciunea satanei, si se va pazi pe sine, si, de se va ingriji de al sau suflet, ori de rugaciune, cu osardie, indata va putea, unul ca acela, sa faca zadarnica ispita, ori de la oameni, ori de la draci. Ca satana, atunci, lupta pe oameni cu inversunare, cand, si ei, fara de lenevire, se lupta cu el. Iar mania si iutimea, mai mult decat toate patimile, pierd umilinta, smerenia si plansul din suflet.

    Inca, uneori sezand tu, te impresoara pe tine gandurile dracesti ca albinele; deci, indata sa te scoli si sa te rogi si sa umbli putin si acelea se vor risipi de la tine." Zis-a iarasi: "De voiesti sa ai plansul, iubeste saracia, si smerenia si sa nu poftesti sa ai lucruri bune in chilia ta, de asemenea, cand va cauta sufletul tau ceva, si se va afla, atunci, suspina si se smereste si Dumnezeu il mangaie pe el si-i daruieste lui multa umilinta. Inca, si acestea iti spun tie, fiule, ca, de nu-si va ura omul patimile trupului sau, ca si pe niste vrajmasi ai sai, nefacandu-i placarea lui intru nimic, apoi, nu va putea sa se slobozeasca din cursele vrajmasului. Deci, cursa diavolului, la toti oamenii, iar, mai mult, la cei tineri, insusi trupul nostru este.

    Multi, trecand cu vederea aceste lucruri, ca pe niste lucruri mici si de nimic socotindu-le, au cazut in prapastii mari si au pierit; ca toata rautatea cea mare, din lucrurile mici incepe si, asa, se face mare. Cine ia aminte la acestea, pastreaza, adeseori, dulceata plansului si a umilintei. Iar, cel ce le trece cu vederea, ramane in afara de plans si de lacrimi. Deci, cel ce le are pe acestea, acela pe Dumnezeu, impreuna cu sine, Il are". A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE