Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna iunie in 24 de zile: nasterea Sfantului, slavitului Prooroc, Inainte-Mergatorul si Botezatorul Domnului, Ioan.


        Vrand soarele cel nespus, Hristos Mantuitorul nostru, sa rasara lumii, plecand cerurile si pogorandu-Se in pantecele fecioresc, cel mai curat decat cerurile, se cadea ca, mai intai, sa iasa luceafarul  din cea stearpa, adica, Sfantul Ioan, Inainte-Mergatorul, ca un inainte vestitor, propovaduind  si zicand: "Vine dupa Mine Cel mai tare decat mine. "Deci, implinindu-se vremea Sfintei Elisabeta, ca sa nasca, a nascut fiu, la batranete, din pantece sterp, precum, de demult, Sara pe Isaac si minunea mergea inainte minunii. Mai inainte, adica, de a naste Fecioara pe Hristos, a nascut cea stearpa, in zilele sale, pe Mergatorul inainte al lui Hristos, pentru ca cei ce vor vedea nasterea cea peste fire, din cea batrana, sa creada si nasterea, cea mai presus de fire, care avea sa fie din Fecioara cea nenuntita, si sa zica, in sine lor: Puterea cea nebiruita a lui Dumnezeu, care a dezlegat nerodirea celei batrane, acea putere este in stare ca, si pe Fecioara, cea nestricata, sa o faca maica. Si a fost nasterea cea minunata a lui Ioan, Inainte-Mergatorul inaintea Nasterii lui Hristos, cea si mai minunata. Si aceasta minune, pregatea alta minune dupa maica cea stearpa, Maica cea pururea Fecioara; dupa nasterea cea minunata a Elisabetei, nasterea cea straina a Fecioarei. Pentru ca, intru amandoua maicile, randuiala nasterii covarseste randuielile firii, Dumnezeu voind asa. Caruia, ca unui Ziditor, toata firea Ii slujeste.

        Iar. dupa ce a nascut Elisabeta, au auzit vecinii, cei ce vietuiau imprejur, rudeniile si cunoscutii, si se bucurau impreuna cu ea, ca a facut cu dansa, Domnul, mila, ridicand de la ea ocara nerodirii. Si s-au implinit cuvintele Sfantului bine-vestitor Gavril, care a zis catre Zaharia: "Femeia ta va naste un fiu si multi se vor bucura de nasterea lui." Deci se bucurau, pe de o parte, rudeniile, iar pe de alta parte, se bucurau cei care erau cuprinsi, cu mare dorire, de Mesia cel asteptat, desi nu stiau ca a sosit, atunci, taina intruparii lui Hristos. Dar, in vremea nasterii, Inainte-Mergatorului lui Hristos, duhul lor se pornea spre bucurie, Duhul Sfant veselindu-se inimile lor, ca si cum le-ar fi dat o instiintare pentru implinirea asteptarii lor. Si, in ziua a opta, au venit preotii si prietenii in casa lui Zaharia, ca sa taie imprejur pruncul. Si voiau sa-l numeasca pe el Zaharia, cu numele tatalui sau, dar mama sa nu se invoia, pentru ca, sotie de prooroc fiind si nascatoare de prooroc, Sfanta Elisabeta era ea insasi plina de darul proorocesc. Si poruncea prooroceste ca, pe pruncul cel nascut al lor, sa-l numeasca cu acel nume, de care nu auzise de la barbatul sau, de vreme ce acesta s-a intors, de la templu, la casa sa, avand limba legata prin mutenie, si nu putea spune, sotiei sale, despre ingerul care binevestise zamislirea fiului si i-a zis: "Vei chema numele lui Ioan." Deci, povatuindu-se de Duhul Sfant, maica numea Ioan pe prunc, ca o proorocita, ea care a cunoscut, mai dinainte, prooroceste, venirea la dansa a Maicii lui Dumnezeu, cand a zis: "De unde mie, cinstea aceasta, ca sa vina Maica Domnului la mine?" Iar, cei ce voiau sa taie imprejur pruncul, faceau semne tatalui lui, cum ar voi sa-l numeasca pe el. Iar acela, cerand o tablita a scris: "Ioan sa fie numele lui!" Si, indata, s-a deschis gura lui Zaharia si limba lui s-a dezlegat din mutenie. Si graia, binecuvantand pe Dumnezeu. Si se minunau toti de atatea minuni mari, ca cea imbatranita a nascut, iar maica si tatal, cel mut, s-au oprit la acelasi nume, cu care sa-l numeasca pe fiul lor. Iar, dupa scrierea numelui, indata a grait mutul si ceea ce a scris cu mana, aceea a grait gura si s-a facut numele lui Ioan, ca o cheie a gurii parintilor, deschizand-o spre preamarirea lui Dumnezeu. Si a cazut peste toti cei dimprejur frica si mirare, pentru ca, toti cei ce auzeau aceasta, cu spaima se minunau si se povesteau toate cuvintele acestea, in toata partea muntelui Iudeii, adica, in hotarele Hebronului, cetatea cea preoteasca, unde era casa lui Zaharia, la care, de la Ierusalim, era cale de opt ceasuri. Si sta acea cetate de la Betleem, la un loc mai inalt si se numea cetatea muntelui, pentru muntii ei, iara hotarele ei se numeau partile muntelui, precum la Evanghelie se scrie, despre Nascatoarea de Dumnezeu: "Sculandu-se Maria din Nazaretul Galileii, a mers la munte cu grabire, in cetatea Iudeii, adica in Hebron, si a intrat in casa lui Zaharia si s-a inchinat Elisabetei."

        Deci, intru acea parte a muntelui, se minunau mult cei ce auzeau de maririle lui Dumnezeu, ce se faceau in casa lui Zaharia. Si graiau intre ei: "Ce va sa fie pruncul acesta?" Si mana lui Dumnezeu era cu pruncul si crestea intru el darul lui Dumnezeu. Si a petrecut in pustiu, pana la ziua aratarii lui, catre popor. Si asa, mana Domnului pazea si acoperea pe Sfantul Ioan, ca sa mearga inaintea fetei Domnului, cu duhul si cu puterea lui Ilie, ca sa gateasca Lui cale, Celui ce venea sa mantuiasca neamul omenesc. Iar pentru toate acestea slavit sa fie Hristos Dumnezeu, Mantuitorul nostru, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci, Amin.
 


 
 

Intru aceasta zi, invatatura la nasterea Sfantului si Inainte-Mergatorul si botezatorul Ioan.


        Se cuvine, fratilor, sa facem toata dreptatea, cu deamanuntul, si sa tinem cu cinste, praznicilor placutilor lui Dumnezeu, pentru ca, daca ne apropiem de ei, cu credinta curata si cu fapte bune, luam iertare de pacate si castigam vindecare de tot felul de boli. Pentru ca, despre dansii a zis Domnul nostru Iisus Hristos: "Pe cei morti, sa-i inviati, pe cei leprosi, sa-i curatiti, dracii sa-i izgoniti, precum in dar ati luat, in dar sa dati." Ca, luand un asemenea dar, ei, au si suferit, de la cei necredinciosi, multe chinuri si, nu numai atat, ci si sangele si-au varsat, pentru Dumnezeul lor si al vostru, dorind foarte mult a noastra mantuire. Precum si acest mare Prooroc si Mergator-Inainte al lui Hristos, Ioan Botezatorul, care minunata nastere avand, a avut si o viata mai presus decat toti oamenii. Ca, asa se cadea, sa rasara raza care avea sa propovaduiasca venirea lui Hristos, soarele dreptatii, adica, sa propovaduiasca insasi Nasterea lui Hristos, cea mai presus de minte si de puterea omeneasca, al caruia propovaduitor, Mergator-Inainte, a si fost. Cine a auzit, candva, sau cine a vazut ca o fecioara, fara de barbat, sa primeasca in pantec pe Facatorul oamenilor? Dar, de vreme ce ne-a vazut pe noi, ca eram intru rautatea diavolului, n-a suferit ca sa ne proveasca pe noi robiti de vrajmasul si, pentru aceea, a intrat intr-o smerenie ca aceasta. Insa, mai-marele, a trimis la Zaharia, preotul, pe Arhanghelul Gavriil, ca bine sa-i vesteasca lui bucurie, prin zamislirea lui Ioan si prin nasterea cea din pantece imbatranit si neroditor, precum ati auzit luminosul grai al Evanghelistului.

        Drept aceea, si noi, fratilor, sa ne indulcim de acest luminos praznic al mergatorului-Inainte al Domnului si, cu fapte bune impodobindu-ne, sa urmam acestui mare Prooroc Ioan, pe care l-a pus Dumnezeu drept chip, toturor celor ce vor sa se mantuiasca. Pentru ca Ioan nu vietuia in case cu multe slugi, ci in pustie vietuia, ca un inger, implinind proorocia, pana la Botezul Domnului si propovaduind Imparatia lui Dumnezeu, pe care, si noi, dorind-o, sa ne iubim unul pe altul, cearta calcand-o, mania lepadand-o, de la vorbirea de rau, intorcandu-ne, lenevirea izgonind-o, curatenia si milostenia iubindu-le. Si, daca cineva, pe toate acestea mai sus-zise, le va castiga, atunci, acela, fara de osteneala, va urca spre cer si fiu al lui Dumnezeu se va numi si la scaunul lui Dumnezeu inainte-statator va fi. Fiindca cu milostenia, ca si cu o apa, se sterg pacatele. Drept aceea, fratilor, curatia si milostenia sa le iubim, pentru ca, pe cei care fac milostenie, Dumnezeu ii fericeste, zicand: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui." Pentru ca, nu ni se cade noua, sa fim, numai prin cuvant crestini, ci si fapte bune sa castigam, ca sa ne aflam si sa ne aratam nerusinati la infricosatoarea Judecata, unde nu va ajuta sluga pe stapanul sau, nici tatal pe fiul sau, nici maica pe fiica sa, nici fratele pe fratele sau, decat numai faptele cele bune ne vor duce pe noi in viata cea vesnica, iar cele rele, cu rusine ne vor duce in osanda, de care sa ne izbaveasca pe noi Domnul Dumnezeul nostru. Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
 


 
 




Pagina de astronomie
More 170000 datasheet for semiconductors


  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE