Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita dect heruvimii si mai marita fara de asemanare dect serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna iunie in 16 zile: pomenirea celui dintre Sfinti, Parintelui nostru Tihon, facatorul de minuni, episcopul Amathundei (+424).

   Sfantul Tihon se tragea din Amathunda, oras din insula Cipru, si s-a nascut din parinti binecredinciosi si iubitori de Hristos, fiind fagaduit de ei lui Dumnezeu, din tinerete. Si, invatand el carte si deprinzandu-se cu citirea Sfintelor Scripturi, s-a numarat in clerul Bisericii si a fost randuit, mai intai, sa citeasca poporului dumnezeiestile cuvinte, in biserica. Apoi, pentru curatia vietii lui, a fost sfintit diacon, de episcopul Memnom, iar, cand acesta s-a mutat catre Domnul, a fost ridicat prin alegere, la scaunul de episcop. Si a fost sfintit arhiereu de marele Epifanie, arhiepiscopul Ciprului (315-403).

   Si era in acea vreme, in Cipru, o multime de popor necredincios, care tinea inca paganeasca inchinare la idoli. Deci, multa osteneala si-a dat arhiereul lui Hristos, intorcand pe oamenii, care piereau in paganatate, aducandu-i in sanul Bisericii celei sobornicesti si facand, din capre, oi ale lui Hristos. Si, vietuind multi ani, a carmuit bine Biserica, cea incredintata lui, si multe minuni a facut, in viata si dupa moartea sa, ca iubea pe saraci si se straduia pentru folosul oamenilor, ca un bineplacut al lui Dumnezeu, ce era.

   Deci, zidind biserici si sfintindu-le si cu multe daruri impodobindu-le, s-a mutat catre Domnul, la 16 iunie.

   Iata, mai jos, una din multele lui minuni: Cand era inca tanar, petrecand langa parinti, in casa sa, l-a pus tatal sau sa vanda paine, aceasta fiind meseria lui, ca, din vanzarea painii, sa-si hraneasca casa. Iar fericitul tanar dadea paine la saraci, fara de plata. Si, daca a aflat de aceasta, tatal sau a inceput a se necaji si a se mania asupra lui, si-l certa pe el, iar tanarul, fiind insuflet de Dumnezeu, ii zicea: "De ce te mahnesti, tata, ca si cand ai fi suferit vreo paguba? Painile le-am dat imprumut lui Dumnezeu si am cuvantul Lui, cel nemincinos, care zice, in sfintele carti, ca cel ce da lui Dumnezeu, va primi insutit, iar, de nu crezi cele graite, sa mergem la hambar si vei vedea acolo cum Dumnezeu da datoria Sa, celor ce i-au dat Lui cu imprumut." Aceasta zicand, a mers cu tatal la hambar si, cand a deschis usa, a aflat camara, care era, mai inainte, desarta, plina de grau curat. Tatal sau s-a mirat si, cazand, s-a inchinat lui Dumnezeu, cu mare spaima.

   Dintr-acea vreme, tatal nu mai oprea pe fiul sau sa imparta paini la saraci, cate va voi. Dumnezeului nostru, slava!

   


 
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric..

   Venit-a odata Macarie Egipteanul, din pustia Schitului, la muntele Nitriei, la pomenirea lui ava Pamvo. Si i-au zis lui batranii: "Parinte, spune un cuvant fratilor: "Iar el le-a zis: Eu, inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari. Ca, sezand eu odata in chilie, la Schit, ma suparau gandurile, si-mi ziceau: Du-te la pustie si vezi ce vei afla acolo. Deci, am ramas, luptandu-ma cu gandul, cinci ani, zicand: Nu cumva, de la diavolul sa fie aceasta. Si, daca a staruit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un iaz cu apa si o insula in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa din el. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si m-am inspaimantat, au grait catre mine: Nu te teme, si noi suntem oameni. Si am zis lor: De unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta? Iar ei au raspuns: De la viata de obstime suntem; ca, ne-am socotit intre noi, si am iesit, aici. Si, iata, acum avem patruzeci de ani. Si unul din noi este egiptean, iar, celalalt, este libian. Si m-au intrebat ei, zicand: Ce mai este prin lume? Si, daca vine ploaia la vremea sa si daca are lumea indestulare? Si am zis lor: Da. Si eu i-am intrebat pe ei: Cum pot sa ma fac calugar? Si ei mi-au raspuns: De nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor: Eu sunt slab si nu pot fi ca voi. Dar ei mi-au zis: Daca nu poti sa fi ca noi, stai in chilia ta si plange-ti pacatele tale. Si i-am intrebat: Cand se face iarna, nu raciti? Iar cand se face arsita, nu se ard trupurile voastre? Iar ei mi-au zis: Dumnezeu ne-a facut noua randuiala aceasta, ca nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru aceasta v-am zis voua, ca nu m-am facut calugari, ci am vazut calugari. Iertati-ma fratilor!

   


 
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, pentru cei ce spun ca nu este osanda pentru cei pacatosi..

   De cate feluri de pedepse nu sunt vrednici cei ce zic, fara socotinta, ca nu este pedeapsa pentru pacatosi, ca Dumnezeu este iubitor de oameni si nu va pedepsi pe cei ce gresesc. Deci, daca n-ar pedepsi, apoi, dupa a ta socotire, ar fi iubitor de oameni. Spune-mi tu mie, oare, nu dupa dreptate, vei lua pedeapsa, daca vei gresi si nu te vei pocai? Pentru ca, ce nu ne-a facut noua Dumnezeu, ca sa pazim poruncile Lui si sa ne mantuim? Oare, n-a certat, oare n-a facut, pentru a noastra mantuire, multime de minuni si de pedepse? Si, daca cei rai nu se vor pedepsi, apoi, cum sa zicem, ca cei buni se vor incununa? Spune-mi mie, au nu pentru Imparatia cerurilor s-au ostenit sfintii in lumea aceasta? Apoi, unde este judecata cea dreapta a lui Dumnezeu? Deci, sa nu va inselati, voi, oamenilor, ascultand pe diavolul; pentru ca, ale lui, sunt unele ca acestea, socotiri si cuvinte. Am auzit pe un oarecare iubitor de pacate, zicand ca, numai pentru frica, ii ingrozeste Dumnezeu pe oameni cu pedepse. Macar ca iubitor de oameni este Dumnezeu, insa, pedepseste pe cei ce gresesc si, mai mult, pe cei ce Il cunosc pe El, ii pedepseste. Spuneti-mi, dar, cei ce numiti pe Dumnezeu amagitor, voi, care ziceti ca nu pedepseste pe cei pacatosi, cine a inecat toata lumea, pe vremea lui Noe, si cumplita primejdie a adus peste tot neamul omenesc? Sau cine a trimis deasupra pamantului sadomitilor pietre cu pucioasa si vapaia de foc? Cine pe egipteni, in mare i-a inecat? Cine pe israiliteni, in pustie i-a hranit? Cine a ars adunarea lui Aviron? Cine, in vremea lui Core si Datan, a poruncit pamantului, ca sa se deschida si de vii sa-i inghita? Cine a pierdut saptezeci de mii de oameni, pe vremea lui David? Cine a omorat o suta optzeci si cinci de mii de oameni, intr-o noapte, pe vremea lui Isaia? Si acum, in toate zilele, suferim primejdii, daca gresim. Cum, dar, vorbesti tu ca, pe unii, ii pedepseste, iar, pe altii, nu-i pedepseste? Hristos Insusi ingrozeste cu pedeapsa: cum poti tu grai acest cuvant, ca nu va fi pedeapsa? Ci, sa ne sarguim ca sa ne facem poruncile, pentru ca Dumnezeu, pe cei ce gresesc si nu se pocaiesc, ii pedepseste, aici sau dincolo, iar pe cei ce vietuiesc cu dreptate, ii incununeaza. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE