Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Clement, episcop Ancirei si a Sfantului Mucenic Agatanghel

    Fericitul si minunatul Clement era din Ancira Galatiei, din tata pagan si din mama binecredincioasa, Sofia cu numele, nascut catre anul 280, de la Hristos. A intrat in manastire la varsta de 12 ani, iar, pentru viata lui inteleapta a fost facut arhiereu, la 20 de ani. Si se nevoia cu propovaduirea dreptei credinte, pe timpul domniei paganilor imparati, Diocletian (284-305) si Maximian (286-305), amandoi aprigi prigonitori ai crestinilor. Iar fericitul Agatanghel era roman de neam si a fost botezat de insusi Clement, care atunci se afia la Roma, propovaduind credinta si intarind pe cei prigoniti de urgia imparateasca.

    Deci, prinsi fiind ei si aruncati in temnita, impreuna cu alti crestini, a fost hotarat ca fiecare sa fie trimis la locul sau de nastere, ca sa fie judecat acolo. Si Agatanghel s-a ascuns in corabia care avea sa duca pe Sfantul Clement, ca, nevrand el sa se desparta de dansul, l-a insotit pana la Ancira. Si au fost dati acolo in seama guvernatorului Luchie, ca impreuna cu alti crestini sa fie osanditi.

    Si, fericitii Clement si Agatanghel, stand in fata guvernatorului Luchie si marturisind cu tarie credinta lor in Hristos, au fost dati la tot felul de chinuri; batuti cu toiege, spanzurati, arsi pe coaste cu faclii aprinse, aruncati in cusca cu fiare, bagati cate doua zile in varnita cu var, intinsi pe paturi de fier inrosite, aruncati in cuptor fierbinte, asvarliti peste tepi taioase si altele asemenea, cat se minunau prigonitorii de taria rabdarii lor. Deci, nevrand ei sa se lepede de credinta, a poruncit dregatorul sa li se taie capetele, dimpreuna cu alti barbati, femei si copii, care crezusera in Hristos. Si asa s-au mutat fericiti in cerestile locasuri. Si se face pomenirea lor la 23 ianuarie.
 


Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, episcopul din Nola (+431), care, impartindu-si averea sa in milostenii, s-a vandut pe sine la pagani (din Patericul Sfantului Grigorie Dialogul).

    Sa cunoastem si sa stim, cum cei dintai crestini pazeau cu adeverire si cu tot dinadinsul poruncile lui Dumnezeu, caci, pentru aproapele lor, isi puneau sufletele, dupa cuvantul Celui ce a zis : "Mai mare dragoste de cat aceasta nu este, ca, adica, sa-si puna cineva sufletul sau pentru prietenii sai." Si aceasta a facut-o omul lui Dumnezeu Paulin, caci toata averea, cata avea a dat-o pentru eliberarea din robie a celor pe care vandalii ii robisera din pamantul Traciei. Si, pana intr-atata isi impartise averea, incat nu-si lasase pentru sine, in chilie, nimic. Si a venit dupa aceasta la dansul o vaduva, fiind fiul ei robit de ginerele lui Riga si dus la vandali. Si vaduva aceea cerea pretul fiului ei, de la omul lui Dumnezeu, Paulin, iar el, rob al lui Dumnezeu fiind, a cautat la sine si n-a aflat ce sa-i dea, fara numai pe sine singur. Si i-a zis ei: "Altceva nu am ce sa-ti dau tie, fara numai pe mine insumi rob ma dau, ca, adica, pe fiul tau sa-l scoti, iar pe mine insumi sa ma vinzi rob, in locul lui."

    Insa ea, auzind aceasta, i se parea cuvantul lui mai mult o batjocura, decat o mila. Iar acel barbat intelept, alinand durerea vaduvei, ii adeverea si o incredinta pe dansa ca sa creada cu dinadinsul cele ce graise catre dansa, si, pentru al sau fiu, sa nu se inspaimanteze a vinde in robie pe episcop. Deci, s-au dus amandoi in Tracia si l-au gasit pe ginerele lui Riga, conducatorul vandalilor, care avea pe fiul vaduvei si a cazut ea inaintea lui, rugandu-se ca sa-i elibereze pe fiul ei. Iar barbarul acela, mandrindu-se, nu numai ca nu a vrut sa i-l dea, dar nici macar sa o auda. Atunci, vaduva i-a zis, aratand la episcop : "Pe acest om il am sa ti-l dau in schimb pentru dansul, ca sa faci mila cu mine, ca unul nascut imi este fiul meu." Iar acela, vazand pe om cu fata lina, i-a zis lui: "Ce fel de mestesug stii ?" Iar Paulin a raspuns :"Nu stiu nici un mestesug, ci numai la gradina stiu bine a lucra." Deci, aceasta auzind-o barbarul, a dat inapoi vaduvei pe fiul ei, iar ea, luandu-l pe el, s-a intors la pamantul sau.

    Dupa aceea Paulin, luand grija gradinii, o lucra bine. Iar ginerele lui Riga adeseori, venea la dansul in gradina si cu al sau gradinar discuta, si, foarte intelept vazandu-l pe acesta, vorbea de toate impreuna cu el si-l intreba pe el de multe lucruri. Iar Paulin, in fiecare zi, aducea la masa lui pepeni, ridichi si alte verdeturi bine mirositoare si asa, luandu-si painea, iesea la ostenelile sale si, in acest fel, multa vreme a petrecut. Dar, intr-o zi, vorbind stapanul lui cu dansul, Paulin, in taina, i-a zis lui: "Vezi, poate voiesti sa te duci undeva ? Ci, se cade tie sa te ingrijesti de imparatia vandalului, pentru ca iata, Riga degraba o sa moara. Deci, de te vei duce, altul va apuca imparatia ta." Iar, acesta auzind-o de la gradinarul sau, nicidecum nu a tacut. Ci, ducandu-se, a spus-o, pentru ca, mai mult decat toti, era iubit de Riga. Apoi i-a zis Riga ginerelui sau: "Vreau sa vad si eu pe omul acesta, de care imi spui." Iar ginerele i-a zis: "Acum ii voi porunci aceluia ca, la vremea mesei, sa-ti aduca tie salata din gradina, ca sa-l vezi pe el, ca acela mi-a spus." Iar cand a sezut la masa Riga, a intrat Paulin, aducand, din ostenelile sale, verdeturi binemirositoare. Si indata ce l-a vazut pe el Riga, s-a cutremurat si, chemand aproape pe ginerele sau, in taina i-a spus lui, zicand : "Adevarate sunt acelea ce le-ai auzit de la dansul, pentru ca in noaptea aceasta am vazut in vis pe dregatori stand la judecata, impreuna cu mine, si, mai sus decat toti, sta acesta si cu judecata lor, stapanirea pe care o aveam dintai, mi s-a luat de la mine. Deci, sa-l intrebi pe el cine este, pentru ca eu pe acest om nu-l socotesc a fi un simplu om, ci in mare dregatorie l-am vazut pe el".

    Atunci, ginerele lui Riga, luand pe Paulin deoparte, il intreba, si omul lui Dumnezeu i-a raspuns, zicand : "Robul tau sunt eu, pe care l-ai luat in locul fiului vaduvei." Dar el mai cu dinadinsul il intreba, zicand : "Dar, in tara ta, ce ai fost ?" Iar Paulin, fiind indelung suparat si juramintele ce se faceau neputand sa le calce, s-a descoperit pe sine ca este episcop. Aceasta auzind, ginerele s-a temut si cu toata smerenia i s-a plecat lui, zicandu-i: "Cere de la mine orice vei voi, ca sa te intorci, cu mari daruri, in pamantul tau." Drept care, omul lui Dumnezeu, Paulin, a zis : "Un dar bun poftesc de la tine, ca, adica, pe toti cei robiti din cetatea mea sa mi-i eliberezi." Deci, atunci, cerand pe toti crestinii cei robiti din tara Frigiei si aducandu-i, i-au dat lui Paulin si impreuna cu averi si cu bucate, si pe el insusi, cu cinste impreuna cu dansii i-a eliberat si cu bucurie au venit in pamantul lor. Iar, nu dupa multa vreme Riga a murit, precum Paulin proorocise.

    Si asa, acesta, care s-a vandut in robie pe sine insusi, si, cu multime de robiti impreuna, s-au intors la libertate, asemanandu-se Aceluia ce a luat chip de rob si pe toti oamenii din robia diavolului i-a slobozit. Drept aceea, si noi sa nu fim robii pacatului, pentru ca ne-a slobozit pe noi Hristos, ai Carui pasi urmandu-i, Paulin s-a facut minunat in tot pamantul si la ceruri s-a proslavit si Imparatia lui Hristos a mostenit. A Caruia este slava in veci ! Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE