Luna
februarie in 24 de zile: Intaia si a doua aflare a cinstitului cap al Sfantului
Prooroc, Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan.
Stim din Evanghelia de la 29 august, cand se praznuieste taierea capului
Sfantului Ioan Botezatorul, cum s-a infaptuit uciderea acestuia, din porunca
lui Irod si, cum, cinstitul cap al Botezatorului a ajuns pe tipsie in mainile
Ierodiadei, in ziua ospatului, pentru ziua nasterii lui Irod.
Multa vreme a stat cinstitul cap ingropat in loc ascuns de Ierodiada, la
castelul din Maherus, unde se savarsise uciderea. Si stia despre aceasta
si Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, de care pomeneste, in Evanghelia
sa, Sfantul Luca. Dupa traditie, ea este aceea care l-a luat de acolo in
taina si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de
lut. Si s-a pastrat stirea aceasta intre crestini, din neam in neam. Aceasta
e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.
Deci, a stat acolo, pana pe vremea Sfintilor imparati Constantin si Elena,
cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un
olar. O vreme, cinstitul cap a trecut acolo, din loc in loc, in mainile
credinciosilor, pana in anul 453, cand episcopul Uranie al Emesei, aflandu-l,
l-a asezat in biserica din aceasta cetate, unde da tamaduire multor bolnavi.
Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.
Dupa multi ani, cinstitul cap a fost dus cu slava la locul numit Evdomon,
in Constantinopol, iar pe vremea luptei impotriva Sfintelor icoane, a fost
ascuns tocmai la Comane, la hotarul imparatiei cu Armenia si ingropat acolo,
de unde a fost adus, din nou, in Constantinopol, pe vremea imparatului
Mihail, de catre Sfantul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860).
Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.
In timpul cruciadelor, intrand latinii in Constantinopol, la anul 1204,
acestia au luat o parte din capul Sfantului si l-au dus in Franta, asezandu-l
intr-o biserica din Amiens, unde se afla si astazi. Intru pomenirea acestor
fapte din traditie, Sfanta Biserica a randuit praznicul de astazi si cel
de la 25 mai, proslavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, in veci,
Amin.
Intru aceasta
zi, cuvant din apostolicele hotarari, despre cum se cuvine a vietui.
Asezatorul de Lege al israilitenilor, Moise, a zis, ca din partea lui Dumnezeu:
"Iata, am dat inaintea fetei voastre, calea vietii si calea mortii; deci,
sa-ti alegi tie viata, ca sa fii viu". Dar noi, urmand mai ales Invatatorului
Hristos zicem: "Doua cai sunt: una a vietii, iar alta a mortii". Dci, intai
este calea vietii, care pune lege asa: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul
tau, din tot sufletul tau si pe aproapele tau, ca pe tine insututi si,
pe scurt, ceea ce nu voiesti pentru tine insuti, aceea nici altuia sa nu
faci".
Sa binecuvantezi pe cei ce te blestema pe tine; roaga-te pentru cei ce
te manie pe tine. Sa iubesti pe vrajmasii tai. Ca ce folos va este voua,
zice, daca iubiti pe cei ce va iubesc pe voi, ca si paganii asa fac. Lasa-te
de poftele tineresti. De te va lovi cineva peste un obraz, sa-i intorci
lui si pe celalalt. De te va lua pe tine cineva cu sila o stadie de loc,
mergi cu dansul doua. Celuia ce vrea sa se judece cu tine, ca sa-ti ia
haina ta, sa-i lasi lui si camasa. Si, de la cel ce-ti ia ale tale, sa
nu le ceri. Celui ce cere, da-i, si, pe cel ce voieste sa se imprumute
de la tine, sa nu il respingi. Sa te sarguiesti a da tuturor ceea ce este
drept si din ostenelile tale cele drepte. Sa cinstesti pe sfinti. Sa nu
ucizi. Sa nu desfranezi. Fereste-te de pacatul sodomiei, pentru ca blestemat
este tot cel ce face unele ca acestea, ca de nu va fi, intre fiii lui Israel,
cel ce se desfraneaza. Sa nu furi, pentru ca Acan, furand in Ierihon, ucis
cu pietre a plecat din viata, iar Ghiezi, mintind pentru furtisag, a mostenit
lepra lui Neeman. Iuda, furand bogatia cea pentru saraci, a vandut si pe
Domnul si, caindu-se, s-a spanzurat. Iar Anania si Safira, furand din ale
lor si ispitind pe Duhul Domnului, indata au murit, dupa cuvantul lui Petru,
Apostolul.
Sa nu vrajesti, sa nu otravesti, sa nu faci farmece, pentru ca fermecatorul
zice, nu face vii, ci ucide pe prunci in pantece; toata zidirea care a
primit suflet de la Dumnezeu, fiind ucisa cu nedreptate, se va razbuna.
Sa nu poftesti tarina aproapelui, nici femeia lui, nici boul, nici calul
lui. Sa nu-l asupresti pe el cu juraminte, ca s-a zis: "Sa nu juri stramb".
Sa nu clevetesti, ca cel ce cleveteste manie pe Cel ce l-a facut pe el.
Sa nu fii pomenitor de rau, ca osanda pomenitorilor de rau este moartea.
Sa nu fii limbut, ca omul limbut nu se va indrepta pe pamant, si curse
tari ii sunt omului buzele lui. Fereste-te sa nu-ti fie cuvantul tau desert.
Pentru tot cuvantul zadarnic, vei da raspuns si din cuvintele tale sau
te vei indrepta, sau te vei osandi.
Sa
nu minti, ca va pierde Domnul pe toti cei ce graiesc minciuna. Sa nu jefuiesti
pe fratele tau. Sa nu fi fatarnic, ca sa nu-ti fie partea ta randuita cu
fatarnicii. Sa nu te mandresti, ca Domnul sta impotriva celor mandri. Sa
nu te rusinezi de cei de fata, la judecata, ca a Domnului este judecata.
Sa nu urasti pe fratele tau in inima ta. Cu mustrare sa mustri pe fratele
tau, zice, ca sa nu ai pacat pentru dansul. Sa fugi de tot raul si sa nu
te temi. Sa nu fii manios, nici maret, nici iute, nici indraznet, ca sa
nu iei rasplatirea lui Cain, a lui Saul si a lui Ioab. Ca, cel dintai,
adica, a ucis pe Abel, fratele sau, pentru ca s-a aflat el mai bun la Dumnezeu,
iar Saul prigonea pe David, cel ce a biruit pe Goliat, fiindca a pizmuit
laudele cele frumoase, pe care dantuitoarele i le aduceau lui David. Iar
Ioab a ucis doi viteji conducatori de oaste, pe Avenir si pe Amesis, tot
din pizma.
Sa nu faci farmece, nici descantece, nici sa te deprinzi la invatatura
rea, ca toate acestea strica Legea. Sa nu graiesti vorbe de rusine, nici
sa faci cu ochiul, nici sa fii betiv, ca, dintru acestea, se ajunge la
desfranare si la adulter. Sa nu te increzi in vise, ca vrajitorie faci,
ca sa nu te amagesti pe tine si pe altii. Sa nu iubesti aurul, ca nu, in
locul lui Dumnezeu, sa slujesti lui Mamona. Sa nu fii maret, ca un fariseu,
ca, cel ce se inalta, se va smeri. Si cel maret, intre oameni, urat este
inaintea lui Dumnezeu. Sa nu fii aspru, nici grabnic, ca amandoua duc la
desfranare. Ci, fi rabdator si bland, intru intelepciune, pentru ca cei
blanzi vor mosteni pamantul celor vii. Sa nu fii indraznet, ca omul indraznet
cade in rele. Sa nu certi pe slujitorul tau, intru mania sufletului tau,
ca nu cumva sa suspine din pricina ta, caci, atunci, va fi asupra ta mania
lui Dumnezeu. Sa nu faci nedreptate, zice, nici unui om, ca sa nu te blesteme
pe tine. Ca pe cel ce te blestema, intru mania sufletului sau, il va auzi
Facatorul lui.
Pe frati si pe cei de aproape ai tai sa nu-i treci cu vederea, ca pe ai
tai, zice, pe cei de o semintie, sa nu-i urasti. Sa nu intri la rugaciune
in ziua viclesugului tau, mai inainte de a imblanzi mania ta. Patimirile
cele ce ti se intampla tie, sa le primesti cu liniste, iar ispitele, fara
de necaz, stiind ca plata, de la Dumnezeu, ti se va da tie, precum lui
Iov si lui lazar. pe cei ce-ti graiesc tie cuvantul lui Dumnezeu, proslaveste-i
si sa-ti aduci aminte de ei, ziua si noaptea, sa-i cinstesti pe ei, ca
pe niste mijlocitori buni ai tai, ca unde este invatatura lui Dumnezeu,
acolo si Dumnezeu este. Sa cauti in toate zilele la fetele sfintilor barbati,
ca sa le cinstesti cuvintele lor si ca sa nu intri in vrajba cu dansii
aducandu-ti aminte de Core, Datan si Aviron, care au suparat pe Moise si
i-a inghitit pamantul. Aceasta cale este calea vietii, despre care am vorbit
pana acum.
Iara calea mortii este aceea ce se lucreaza prin instrainarea de cunostinta
lui Dumnezeu, adica prin faptele cele rele vazute, precum sunt: desfranarile,
uciderile, si celelalte. Iar de voim sa ne izbavim de toate rautatile acestea
ce zac asupra noastra, apoi, sa iubim infranarea de la mancare si bautura,
precum a zis Apostolul: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti,
toate intru slava lui Dumnezeu sa le faceti". Iar celor lacomi le zice:
"Pantecele lor este Dumnezeul lor si rusinea lor este slava lor". Si iarasi,
prin Proorocul zice Domnul: "Fiti sfinti, precum si Eu sfant sunt". Aceluia
sa-I inaltam slava, nu numai cu cuvintele, ci si cu faptele noastre cele
bune, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava, acum
si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre Melchisedec.
Spunea ava Daniil, despre un oarecare batran, care se nevoia in partile
cele de jos ale Egiptului, ca, dupa credinta lui, zicea, ca Melchisedec
este fiul lui Dumnezeu, si s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul
Alexandriei, despre dansul. Dar fericitul Chiril, stiind ca batranul este
facator de minuni si ca, ori ce cere el de la Dumnezeu, i se descopere
lui si, dupa credinta lui, a zis cuvantul acesta, a folosit acest fel de
intelepciune, trimitand pe oricine la dansul, ca sa-i zica: "Ava, rogu-te,
fiindca gandul imi zice ca Melchisedec este fiul lui Dumnezeu, iar alt
gand imi zice ca nu, ci ca este om si arhiereu al lui Dumnezeu, deci, fiindca
ma indoiesc de aceasta, am trimis la tine ca sa te rogi lui Dumnezeu, sa-ti
descopere si sa cunoastem adevarul". Iar batranul, intemeindu-se pe petrecerea
sa, a zis cu indrazneala: "Da-mi trei zile si eu voi intreba pe Dumnezeu,
despre aceasta, si iti voi vesti ce este".
Deci, mergand, se ruga lui Dumnezeu pentru cuvantul acesta si, venind dupa
trei zile, spuse fericitului Chiril, ca om este Melchisedec. Si ii zise
lui arhiepiscopul: "Cum stii aceasta ava?" Iar el a zis: "Dumnezeu mi-a
descoperit pe toti patriarhii, trecand asa cate unul dinaintea mea, de
la Adam si pana la Melchisedec. Si ingerul mi-a zis: Acesta este Melchisedec
si crede ca asa este". Deci, ducandu-se la chilia sa, el insusi propovaduia
ca om este Melchisedec. Si mult s-a bucurat fericitul Chiril, ca fratele
acela a castigat mantuire.
