Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


PROLOAGELE    Luna februarie in 15 zile:

 

 Viata si patimirea Sfantului Apostol Onisim, unul din cei saptezeci (+95).

 

 

 

         In cetatea Colose, din Frigia, era, pe vremea Sfintilor Apostoli, un barbat vestit si dregator de seama, cu numele Filimon. Si acesta, primind dreapta credinta chiar de la Sfantul Pavel, s-a numarat intre cei saptezeci de Apostoli ai Domnului, iar, mai pe urma, si de treapta de episcop s-a invrednicit.

 

         Deci, pe cand Filimon deprindea credinta cea noua, era in casa lui un rob, anume Onisim care, gresind cu ceva stapanului sau si temandu-se de pedeapsa, a fugit de la dansul si s-a dus la Roma. Si acolo, afland pe Sfantul Pavel in lanturi pentru credinta a auzit de la dansul cuvantul propovaduirii si, primind sfanta credinta, s-a botezat de Apostolul Pavel si a ramas, impreuna cu Tihic un alt tanar, in slujba Apostolului.

 

         Deci, a trimis Sfantul Apostol pe Tihic sa duca crestinilor din Colose o scrisoare, care se gaseste si astazi in Sfanta Scriptura. Si, impreuna cu Tihic, Apostolul a trimis si pe Onisim, cu o scrisoare catre Filimon, fostul sau stapan. In scrisoarea aceasta, Apostolul il roaga pe Filimon sa-l ierte pe Onisim de greseala lui si sa-l primeasca, nu ca pe un rob sau ca pe un frate iubit, ci ca pe Pavel insusi: „Te rog pe tine, scrie Apostolul, pentru fiul meu, pe care l-am nascut fiind in lanturi, Onisim, cel de altadata nu-ti era de folos, dar acum tie si mie ne este de folos, pe acesta ti l-am trimis, pe el insusi, adica, inima mea: primeste-l. Eu voiam sa-l tin la mine, ca, in locul tau, sa-mi slujeasca mie, care sunt in lanturi, in locul tau, pentru Evanghelie, dar n-am voit sa fac nimic fara de incuviintarea ta, pentru ca fapta ta, cea buna, sa nu fie silita, ci de buna voie. Ca, poate pentru aceea a fost despartit de tine, ca vesnic sa fie al tau, dar, nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar, cu atat mai vartos, pentru tine, si dupa trup si in Domnul. Deci, daca ma socotesti partas cu tine, primeste-l pe el, ca pe mine” (Filimon 10 – 17).

 

         Drept aceea, primind scrisoarea Filimon, l-a intampinat cu dragoste pe Onisim, ca pe un frate in Hristos, l-a iertat si l-a eliberat pe el din robie. Iar Onisim, liber, se intoarse la Roma si-l insotea pe Sfantul Pavel, oriunde acesta propovaduia Evanghelia, pana in Spania. Iar, dupa sfarsitul Apostolului, sfintit fiind episcop de Sfantul Pavel, Onisim nu inceta a propovadui Imparatia lui Hristos, mergand din cetate in cetate. Si a fost prins, pe vremea prigoanei lui Domitian (95). Deci, rabdand multe chinuri de la dregatorul Tertil si ramanand neplecat in credinta, i s-a taiat capul. Si asa, Sfantul Onisim s-a numarat cu barbatii apostolici ai Domnului.


Mai multe despre Viata si patimirea Sfantului Apostol Onisim se gasesc în Vietile Sfintilor.

 

 

 

 

 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre un calugar, care umbla din manastire in manastire si despre rabdare.

 

 

         Un frate oarecare petrecea intr-o manastire de obste, supunandu-se ascultarilor. Si-l iubeau cinci dintre frati, iar unul avea necaz pe el. De aceea, fratele a iesit din manastire. Deci, a mers la alta; si-l iubeau pe dansul opt frati, iar doi il urau pe el. Apoi si de acolo a iesit si a intrat, iarasi, in alta manastire; si-l iubeau sapte dintre frati, iar cinci nu-l iubeau. Insa, fugind si de acolo, s-a dus ca sa intre in alta manastire, dar mai inainte, pana a nu intra, sezand, si-a luat o hartie si cugeta intru sine: „Daca iti vei asculta gandurile tale, nici toata lumea nu-ti va ajunge tie, ca s-o umbli.” Apoi, s-a fagaduit in inima sa ca sa rabde si a scris pe hartie asa: „Ai iesit din alte manastiri, fiindca n-ai rabdat ocarile si mustrarile, iar, aici, te vor necaji pe tine si mai mult decat in celelalte. Sa-ti aduci, dar, aminte de toate pricinile, care te izgoneau pe tine si, pe toate acele pricini, le vei afla si aici, oare, vei rabda?” Si a scris: „Intru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu voi rabda.” Deci, strangand ravasul acela, l-a legat in braul sau si, rugandu-se, a intrat in manastire.

 

         Apoi, petrecand putina vreme, a inceput a auzi de la frati ocarile cele asupra sa, iar cand se necajea, apuca hartiuta aceea si citind-o, afla: „Intru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi rabda.” Si intru sine gandea: „Lui Dumnezeu te-ai fagaduit, de la Dansul sa-ti ceri ajutor.” Si asa, se mangaia. Iar vrajmasul, nesuferind rabdarea fratelui, a indemnat pe frati sa se instiinteze ca fratele se mangaia, citind acea hartie. Si, au inceput ei a zice ca este vrajitor si citind, nu se tulbura. Apoi, mergand la egumen, i-au spus: „Nu putem sa traim cu fratele acesta, ca vrajitor este si in braul lui sunt farmecele; si, daca voiesti sa ramai cu dansul, apoi, pe noi sa ne slobozesti sa ne ducem.” Iar egumenul, duhovnicesc fiind si stiind smerenia fratelui, a cunoscut ca din zavistia diavolului este ceea ce ziceau ei si a grait fratilor: „Iesiti de va rugati si ma voi ruga si eu; si, dupa trei zile, va voi raspunde voua.” Deci, cand dormea fratele, i-a dezlegat parintele braul lui, si, citindu-i hartiuta, indata a pus-o si a legat-o iarasi in braul fratelui.

 

         Iar dupa trei zile, au venit fratii la egumen, zicandu-i: „Spune-ne noua, ce vei face vrajitorului aceluia?” Si le-a zis: „Chemati-l pe el. Deci, venind acela, i-a zis egumenul: „Pentru ce smintesti pe fratele?” Iar fratele a zis: „Am gresit, iarta-ma si te roaga pentru mine.” Iar parintele a zis catre frati|: „Ce ati zis ca a facut fratele acesta?” Ei au zis: „Fermecator este si farmecele in braul lui sunt.” Si a zis egumenul: „Scoate-ti vraja ta.” Iar el a raspuns: „Am gresit, iarta-ma.” Deci, a zis egumenul: Scoateti voi farmecele lui.” Iar fratele nu-i lasa sa-i dezlege braul. Apoi a dezlegat el hartia si parintele a dat-o la un diacon si i-a poruncit lui ca sa stea la un loc inalt si sa citeasca hartia, zicand: „Sa se rusineze diavolul, cela ce invata pe oameni a vraji.” Si s-a citit hartia aceea mica, in care era scris asa: „Intru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi rabda.” Si s-au rusinat fratii si s-au inchinat egumenului pana la pamant, zicand: „Gresit-am, iarta-ne, te rugam.” Iar parintele a zis: „Dar, oare, mie se cade sa va inchinati” Inchinati-va lui Dumnezeu si fratelui acestuia sa-i faceti metanie pana la pamant.” Iar fratelui i-a zis: „Roaga-te pentru dansii, ca sa li se ierte lor pacatul.” Si s-a rugat fratele, lui Dumnezeu, pentru dansii. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

 

 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE