Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna februarie in 8 zile: pomenirea Sfantului, slavitului marelui Mucenic Teodor Stratilat (+320).

 

 

         Acesta a trait pe vremea imparatului Licinius (308-321), tragandu-se cu neamul din Evhaita. Si, fiind un general viteaz – numele de Stratilat arata ca era un mare conducator de oaste –, imparatul ii incredintase carmuirea cetatii Heracleea, langa Marea Neagra. Si intrecea Sfantul pe multi, cu podoaba sufletului, cu frumusetea trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si Licinius imparatul dorea sa-l intalneasca, macar ca auzise ca era crestin. Auzind insa ca acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar dar se ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, si indeamna, pe toti, sa se lepede de inchinarea idolilor, imparatul hotara sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va intoarce, cu infricosatoare moarte sa-l piarda.

         A mers, deci, in Heracleea imparatul si, la cererea Sfantului Teodor, I-a dat acestuia ingaduinta sa ia idolii de aur acasa la el, spre a-I cinsti, dupa datina. Dar, ducandu-I acasa, Sfantul a sfaramat idolii in bucati si I-a impartit la saraci. Iar daca s-a facut ziua, Maxentiu sultasul a spus imparatului, ca a vazut capul de aur al zeitei celei mari, Artemida – zeita care fusese data in ajun Sfantului Teodor –, si ca acum era purtat de un sarac. Si acesta, fiind intrebat, a marturisit ca, de la Teodor Stratilat l-a primit. Si imparatul, auzind, de o fapta ca aceasta, a ramas mut de manie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfantul a fost prins si adus inaintea sa. Si, marturisind el ca toate cele spuse de sultas sunt adevarate, Sfantul a fost osandit la chinuri grele. Si a indurat Sfantul Teodor, cu credinta si cu barbatie, toate chinurile; si patimind, neincetat propovaduia credinta in Hristos. Deci, imparatul, vazand ca nu poate sa-l intoarca la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit sa I se taie capul si, astfel, s-a savarsit in ziua de 8 februarie. Iar sfintele lui moaste au fost ingropate in cetatea de nastere, Evhaita, care mai apoi s-a numit Theodoropol, in cinstea Sfantului.

         Peste multa vreme, in anul 1260, ele au fost duse la Venetia, unde se afla si astazi. Tot in Venetia se afla si o statuie a Sfantului Teodor, asezata pe un stalp, din vestita piata a Sfantului Marcu.


 

 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Prooroc Zaharia.

 

         Numele Zaharia insemneaza “pomenirea lui Dumnezeu”, iar Proorocul Zaharia era din neamul lui Israel, din tribul lui Levi, fiu al lui Varahia si s-a nascut in robie. Nu-I unul si acelasi om cu Zaharia Proorocul-mucenic, de care vorbeste Mantuitorul in Evanghelie (Matei 23, 35). El era preot cand a venit din Babilon, in Tara sfanta si a propovaduit, impreuna cu Proorocul Agheu, imbarbatand poporul la zidirea templului, pe vremea lui Darius I (520 i.Hr.) si a lui Zorobabel, la saptesprezece ani de la intreruperea lucrarilor.

         Cu acest gand de imbarbatare a poporului, a folosit Proorocul, in cuvantul sau, amintiri din trecut, fapte din vremea sa si povestiri din viitor. El a proorocit, astfel, ca Ierusalimul si templul vor fi cladite din nou si se vor umple de binecuvantari ceresti; ca Zorobabel, chemat sa zideasca templul, este o preinchipuire a lui Mesia, cel asteptat sa vie; ca Dumnezeu se va impaca cu Israel, numai daca aces popor va pazi dreptatea, primind un duh de mila si de rugaciune, iar neamurile pagane vor fi pedepsite si se vor intoarce la Dumnezeu, Care va fi singurul Dumnezeu peste tot pamantul; ca Mesia va intra in Ierusalim biruitor si smerit, pentru o vesnica domnie de pace, iar fericirea adusa de El va incepe de la Ierusalim.

         Cartea lui este cea mai lunga din scrierile proorocilor mici.

         Deci, proorocind el, inca, si multe altele, a adormit in Domnul cu pace, la adanci batraneti.


 

 

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre intoarcerea la credinta a unui pustnic eretic de catre patriarhul Efrem.

 

 

         Antiohia, fiind daramata cu totul, Justin imparatul a trimis pe dregatorul Efrem ca sa o faca la loc. Si, acest Efrem a fost un om cu viata sfanta si, mai tarziu, a fost hirotonit patriarh al Antiohiei, dupa proorocirea episcopului Pavel zidarul. Si, era atunci, in acele parti, un eretic din ceata lui Sever, care, in chipul Sfantului Simeon Stalpnicul, petrecea pe un stalp si, de acolo, prin inselatoarea sa sfintenie, amagea norodul, si pe multi I-a tras la eresul sau. Ca multimea mai mult cauta la viata decat la Scriptura. Si, patriarhul, vazand ca turma lui piere, mancata de acel eretic, a mers la dansul si l-a sfatuit sa se uneasca cu Biserica, si sa asculte de Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a raspuns: “Eu de Sinod nu vreau sa stiu.” A raspuns Sfantul: „Deci, atunci, pe unul ca tine cum sa te sfatuiesc, ca sa nu pieri impreuna cu poporul?” Iar stalpnicul, vrand a infricosa pe patriarh, a zis: „Preasfintite patriarh, sa aprindem un foc si cine, dintre noi, nu va arde, acela are credinta cea buna”. Si s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte si i-a zis lui: „Fiule, tie ti se cuvine ca sfatuirea parintelui tau sa o primesti. Dar ceea ce voiesti tu intrece a mea smerenie. Insa, pentru a ta mantuire si a poporului, nadajduind la mila lui Dumnezeu, voi face si aceasta.” Si a poruncit sa atate focul si cand s-au aprins lemnele si se inalta para focului, a zis catre stalpnicul: „Vino si sa intram in foc, precum insuti ai judecat.” Iar el, inspaimantandu-se de foc, nu voia sa se pogoare. Dar patriarhul, dezbracand omoforul sau, l-a aruncat pe el in foc, rugandu-se lui Dumnezeu si zicand: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu Te-ai intrupat, arata-ne noua adevarul”. Si trei ceasuri a fost omoforul in foc si nu s-a vatamat nicicum, ci intreg a ramas. Si, vazand aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever si eresul lui si, venindu-si intru cunostinta, s-a unit cu soborniceasca Biserica. Si din mainile dumnezeiescului Efrem a primit preacuratele Taine si a proslavit pe Dumnezeu. Intru acest fel este biruinta Bisericii noastre; ca intareste cuvantul prin minuni si nu invata numai cu cuvinte desarte, incurcate si goale. Dumnezeului nostru, slava! Amin.




  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE