Luna februarie in 2 zile:
Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos, cand L-a primit pe El Dreptul
Simeon in bratele sale.
Astazi,
la 40 de zile de la mantuitoarea Intrupare, adica de la Nasterea Domnului
Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc
la templul din Ierusalim, de catre Preasfanta lui Maica si de catre Dreptul
Iosif, ascultand de porunca Legii vechi si implinind aceasta porunca.
Dar tot astazi, cinstim si ziua cand
batranul Simeon, miscat de Duhul Sfant, a venit, si el, la templu, unde
i s-a implinit, inainte de moarte, asteptarea de a-L vedea cu ochii pe
Mesia, precum i se fagaduise. Iar in pruncul cel adus la templu el a vazut,
cu ochi proorocesc, noua putere de mantuire, pe care Dumnezeu a daruit-o
lumii, puterea de mantuire fara margini a credintei in Hristos, putere
mai tare decat toata Legii vechi. Bucuros de aceasta descoperire, batranul
Simeon a venit in intampinarea pruncului Iisus, L-a binecuvantat si luandu-L
in brate, plin de recunostinta, si-a cantat minunata lui cantare de preamarire,
care ne arata ce a vazut el despre pruncul Iisus.
Pentru el, Hristos este puterea cea
mare de mantuire a lui Dumnezeu in lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor,
Hristos este slava lui Israel cel vechi si a lui Israel cel nou.
Astfel, astazi, prin glasul batranului
Simeon, se intalnesc, in templu, Legea veche a slovei, cu Legea cea noua
a Duhului Sfant. Si Mantuitorul implineste porunca Legii vechi, in numele
nostru al tuturor, ca sa ne faca pe toti liberi fata de Legea veche,
dar totodata ne cheama si sa primim Legea cea noua, putere de mantuire
a credintei in El, mai tare decat Legea veche, puterea de mantuire a tuturor
popoarelor lumii. Aceasta veste buna este darul cel mai de pret al intampinarii
Domnului de astazi, de catre Dreptul Simeon, la templu.
E ca si cand fiecare din noi ar lua
pe pruncul Iisus si ar zice, ca si Simeon: "Ochii mei Stapane, au vazut
mantuirea Ta, pe care ai gatit-o pentru toate neamurile". Iar rugaciunea
lui Simeon: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane", nu vrea sa spuna numai
ca acela care a primit pe Iisus poate muri in pace, ci ea insemneaza ca
si cel care a primit pe Iisus si puterea Lui de mantuire, are cu sine puterea
de a trai si viata de aici, impacat cu Dumnezeu, departe de robia pacatului
si liber de tirania celui rau.
Bucurosi si indatorati de aceasta tainica
veste buna, sa rostim, deci si noi, cu batranul Simeon, cantarea lui de
recunostinta, astazi: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul
Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea
fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava
poporului Tau Israel" (Luca 2, 29-32).Amin.
Intru aceasta zi, invatatura la Intampinarea Domnului.
Astazi,
cu adevarat fratilor, Datatorul Legii implineste Legea si, ca un prunc,
este adus la templul pamantescului Ierusalim. Astazi si dreptul Simeon,
indemnat de Duhul Sfant, spre intampinarea Domnului se sarguieste. Ca ii
era lui fagaduit, de la Duhul Sfant, sa nu vada moartea, pana ce, mai inainte
nu va vedea pe Hristosul Domnului in trup. Astazi, mainile cele prea-batrane
ale lui Simeon primesc pe Facatorul si Dumnezeul tuturor. Astazi, umplandu-se
de bucurie, batranul cel drept isi cere slobozenie cu milostivire, zicand:
"Acum slobozeste, pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace, ca
vazura ochii mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor".
Tot acum, mai propovaduieste si despre patimirea ce avea sa o aiba Maica
lui Dumnezeu, la vremea rastignirii Domnului, zicand: "Inca si prin sufletul
tau va trece sabia", adica cand Il va vedea pe El rastignit, sufletul sau,
cu durere cumplita si in mare intristare, ca si cu o sabie va fi strapuns.
Astazi, Ana proorocita marturiseste si multumeste lui Dumnezeu si lauda
Ii aduce Lui, vazandu-L imbracat in trup omenesc, spre mantuirea a toata
lumea, si zice: "Acesta plangerea noastra o va preface in bucurie. Acesta
va deschide iarasi, la toti credinciosii, usile Raiului, cele de demult
inchise, prin neascultarea stramosului Adam. Acesta va strica blestemul,
pe care ni l-a dobandit stramoasa noastra Eva". Drept aceea, nici nu se
departa ea de templu, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, cu post si
rugaciune.
Deci, si noi fratilor, acestei vaduve
sa-i urmam, ca Biserica este casa lui Dumnezeu. Biserica este scaparea
crestinilor si locul de rugaciune, primita de Dumnezeu. Biserica este scaparea
crestinilor si locul de rugaciune, primita de Dumnezeu. Biserica este curatitoarea
sufletului si a trupului, la Biserica, tot cel ce vine cu credinta, se
mantuieste. Intr-insa, se inalta cantare de rugaciune catre Dumnezeu, pentru
toata lumea. Intr-insa, sta inainte Sfanta Masa a lui Dumnezeu, cu duhovniceasca
si negraita mancare, adica Trupul si Sangele Mieluselului lui Dumnezeu
Care S-a junghiat de bunavoie pentru toata lumea si Si-a prefacut trupul
Sau intru duhovniceasca mancare si a zis: "Cel ce mananca trupul Meu si
bea sangele Meu, cu credinta, intru Mine petrece si Eu intru dansul". Drept
aceea, fratilor, sa cunoastem de cine ne apropiem si ce primim. Ca, dupa
pace intre noi, apoi, asa, cu frica si cu cutremur, sa ne apropiem de Sfantul
trup si sange al Domnului. Iar, dupa aceea, curati sa petrecem, pastrand
sfintenia aceea in trupurile noastre, iar nu sa ne pornim la betie si la
alte spurcaciuni, ci, ca niste robi ai lui Hristos si partasi ai tainelor
Lui, pace sa avem intre noi si dragoste nefatarnica.
Iubitori de saraci si primitori de
straini sa fim si pazitori ai Cuvantului lui Dumnezeu, iar nu numai ascultatori.
Sa ne silim a ne apropia de Dumnezeu prin viata curata, ca sa-l auzim zicandu-ne:
"Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita
voua de la intemeierea lumii. Ca pentru voi strain am fost si din cer pe
pamant m-am pogorat, ca pe voi cei instrainati de la Mine, iarasi sa va
imopac cu Parintele Meu si Dumnezeul vostru. Ca pentru voi, strain si insetat
am fost, ca sa dau desfatarea hranei Raiului, celor ce au dat milostenie.
Si, pentru o stricacioasa haina si imbracaminte ca aceasta, intru cele
nestricacioase sa va imbrac pe voi si nununa Imparatiei sa v-o dau". Drept
aceea, fratilor, cu tot sufletul si cu dreapta credinta sa slavim pe Preasfanta
Treime, Care in trei ipostasuri straluceste cu nedespartire, in Tatal si
in Fiul si in Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie,
papa al Romei, despre iesirea din trup a sufletului.
Vreau
sa va spun voua o mica povesire, pe care inimile voastre, cu frica, sa
o asculte. Parintele meu avea trei surori si, toate trei, curate au fost.
Deci numele lor era: Tarsila, Emiliana si Gordiana. Si intr-o zi, aprinzandu-se
cu un gand spre Dumnezeu, toate s-au imbracat in chipul monahicesc si intr-o
chilie de obste vietuiau, intr-o manastire de calugarite petreceau dupa
buna oranduiala. Insa, Tarsila si Emiliana, cu un gand doreau viata vesnica,
alegandu-si adevarata viata calugareasca cu post si rugaciune, iar Gordiana,
cu incetul, a inceput a se departa de viata monahiceasca si, cu iubire,
a se lipi de lumea aceasta, petrecand cu fetele cele din lume si fata ei
a inceput a se rumeni de mancare si de bautura. Insa Tarsila si Emiliana,
in fiecare zi, se ingrijeau sa o intoarca pe ea la Dumnezeu, dar n-au putut,
incat, mai pe urma, Gordiana s-a si maritat.
Iar intr-o noapte Tarsila, matusa mea,
rugandu-se lui Dumnezeu cu dese rugaciuni si lacrimi, i s-a aratat ei unchiul
meu Felix, episcopul Bisericii din Roma, zicandu-i: "Vino, ca intr-acest
locas al luminii te voi primi pe tine!" Atunci, boala frigurilor a apucat-o
pe ea si i se apropia moartea. Iar cand surorile toate sedeau de fata,
imprejurul patului ei, fiind si maica mea acolo, Tarsilia degraba uitandu-se
in sus, a vazut pe Iisus, venind, si a inceput a striga la cele ce stateau
de fata: "Iata, ca Iisus vine". Pe care vazandu-L, sfantul ei suflet s-a
despartit de trup, si s-a umplut casa aceea de buna mireasma. Iar cand
au spalat-o, au vazut ca pe mainile si pe genunchii ei, din pricina metaniilor,
i se scorojise carnea si era ca pielea de camila. Si s-a aratat dupa aceea,
surorii sale Emiliana, zicandu-i: "Vino ca fara de tine am praznuit Nasterea
Domnului, iar Sfanta dumnezeiasca Aratare (Boboteaza), iata, cu tine impreuna
o voi face". Deci, i-a zis Emiliana: "Dar cui voi lasa pe sora noastra
Gordiana?" Si i-a raspuns ei Tarsila: "Gordiana, iata, cu mirenii este
numarata". Deci, mai inainte de ziua Botezului Domnului, s-a mutat la vesnica
viata.
Iata, ca ati auzit viata tuturora,
cum toate trei surorile, mai inainte, cu fierbinteala inimii catre Dumnezeu
au vietuit, dar, apoi, nu au petrecut in aceeasi nevointa. Si s-a implinit
cu dansele cuvantul Domnului: "Multi sunt chemati, dar putini alesi". Pentru
ca cele doua au mostenit viata vesnica, iar cea de a treia, mai rau decat
mirenii pacatosi, in munca s-a sfarsit. Si am grait povestirea aceasta
ca sa ne infricosam de legamantul facut in fata lui Dumnezeu si de dragostea
Lui sa ne lipim cu toata inima, prin viata smerita, si ca niste fii ai
lui Dumnezeu sa fim, ca mila lui Dumnezeu peste noi sa ne odihneasca; Caruia
este slava in veci. Amin.
