Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna decembrie in 30 de zile: pomenirea Sfintei Mucenite Anisia, fecioara, din Tesalonic (+298).

    Aceasta a trait in zilele nelegiuitului imparat Maximian si era din Tesalonic, avand parinti cinsititori de Dumnezeu, de bun neam si instariti. Si, savarsindu-se ei, Sfanta a vandut toate avutiile sale si cerceta pe cei saraci. Si celor legati in temnite, pentru credinta, le da cele de trebuinta si, spalandu-le ranile, ca si celor bolnavi le slujea. Si, impartind toate, si-a tocmit o casa si lucra cu mainile, castigandu-si hrana si cele de trebuinta, intru sudoarea fetei sale. Si asa, petrecea in osteneli si nevointe, in post si privegheri, fiind ea, cu viata si cu fapta, placuta lui Dumnezeu. Deci, mergand ea la biserica, dupa obicei, iata unul din ostasii imparatesti, inchinatori la idoli, i-a iesit inainte si, apucand-o, o tragea spre capistea idolilor, unde se serba praznicul soarelui, si o silea sa jertfeasca dracilor. Si, marturisind ea pe Hristos, ostasul a dat sa-i smulga acoperamantul de pe cap, iar ea, impotrivindu-se cu barbatie, il scuipa in obraz. Si, maniindu-se, ostasul scoase sabia si o infipse in coastele ei, strapungand-o. Si asa fericita Mucenita si-a primit slavitul sfarsit.
 


    Intru aceasta zi, povestire din Limonar, despre un batran milostiv.

    Intr-o oarecare lavra a Perghiei, era un oarecare staret, sfant, neagonisitor si milostiv foarte si neavand nimic, fara numai o paine. Si, intr-una din zile, a venit un sarac la chilia lui, cerand milostenie, iar el, neavand nimic, afara de paine, pe aceea scotand-o, a dat-o saracului. Si saracul i-a grait lui: "Nu voiesc paine, ci hrana." Si staretul, vrand sa-i fie de folos, luandu-l de mana, l-a dus in chilia sa. Iar saracul nimic alt n-a aflat, fara numai hainele cu care staretul era imbracat. De o bunatate ca aceasta a staretului umilindu-se, saracul a deslegat saculetul sau si toate cate le avea le-a varsat in mijlocul chiliei si a zis: "Primeste acestea, bunule batran, ca eu de aiurea voi cere pentru mine, cele de trebuinta."
 


 

Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al lui Eusebiu Pamfil, despre pocainta lui David.

    Natan acela, Proorocul, a vorbit in pilde cu David, din care invata si arata ca, dupa o mare cadere, i s-a intamplat lui David gresala aceea. Si cuvantul mai arata ca nu inaintea a tot norodul l-a mustrat pe el, cu, dupa ce a intrat, zice, fata cu dansul, iar nu de fata cu alti martori i-a grait. Iar David, nu numai ca si-a marturisit gresala sa, ci, s-a marturisit si oamenilor, celor de dupa dansul, scriind acel psalm cunoscut, cand a intrat el la Betseba, femeia lui Urie. Deci, intrand la dansul, Natan Proorocul i-a spus pentru care pricina a fost el lasat sa cada intr-o fapta rea ca aceea. Si anume, pentru cuvantul acela, pe care l-a zis intru sine asa: "Eu am zis, intru indestularea mea: Nu ma voi clinti in veac". (Ps. 29,5). Iar, dar, ca, inaltandu-se cu mintea, a grait un cuvant ca acesta, ca, adica, nu se va prabusi niciodata si va petrece neschimbat si fara de patima, intru indestularea lui. Greu cuvant si mandrie afara din cale. Pentru ca: "De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc" (Ps. 126,1). Deci, acestea si Apostolul, stiindu-le, n-a indraznit sa zica: "Nu ma voi clati in veac", ci se ingrijea, zicand: "Nu cumva, altora propovaduind, eu singur sa fiu nepriceput si nelamurit." Si ne invata: "Nimeni sa nu se laude, la oameni, ci cel ce se lauda intru Domnul sa se laude; Si celui ce i se pare ca sta, sa se pazeasca pe sine, ca sa nu cada."

    Sa intelegem dar, fratilor, cum David numai cu un cuvant, laudandu-se, a gresit. Pentru aceea si diavolul i-a intins lui cursa, ca, adica, sa greseasca cu Betseba. Dar, inaltandu-se, s-a smerit si a postit. Cu atat mai mult ni se cade noua, fratilor, sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu si sa nu ne intaltam cu marire desarta. Sa ne aducem aminte de cei flamanzi, care umbla in saracie, cum se zbuciuma, cum se chinuiesc cu gerul, cu viforul, cu foamea si se lupta cu golatatea, uneori nici acoperamant avand, iar de noi sunt trecuti cu vederea. Deci, de voim sa ne facem noua insine pe Dumnezeu, milostiv, sa aducem in casele noastre pe unii ca acestia, sa aratam spre dansii dragoste mare si sa nu-i desnadajduim de a lor mantuire, ca, printr-insii, sa castigam si noi mila in ziua judecatii Domnului nostru Iisus Hristos. Caruia se cuvine slava acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE