Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna decembrie in 29 de zile:  pomenirea celor patrusprezece mii de Mucenici, care au fost ucisi de Irod, in Betleem.

    Irod, vazand ca a fost batjocorit de magi, s-a maniat foarte. Dar asupra cui s-a maniat? Asupra magilor care l-au batjocorit pe el, iar apoi, asupra Imparatului iudeilor, Cel de curand nascut. Se mania asupra magilor, ca nu s-au intors pe la dansul, nici nu l-au vestit despre prunc. Iar asupra lui Hristos se mania, temandu-se ca nu cumva sa-i ia de la dansul imparatia, ca socotea ca Hristos avea sa imparateasca cu imparatie pamanteasca, nestiind el ca Imparatia lui Hristos nu-i din lumea aceasta.

    Deci, ce a facut ticalosul Irod? Neputand nici pe filosofi sa se razbune, pentru ca ei plecasera, nici pe Hristos sa-L ucida, pentru ca nu-L afla, mania sa a varsat-o asupra nevinovatilor prunci, ca o fiara cumplita, cand este ranita de cineva, care nu ia seama numai la acela de care a fost ranita, ci pe oricine i se intampla inaintea ochilor ei, pe acela il rapeste, la el se repede, il rupe ca pe insusi acela care a ranit-o. Asa si Irod, ranit fiind, de manie si neafland pe aceia de care a fost ranit, a omorat pe pruncii, care cu nimic nu-l vatamasera pe el. Si, trimitand ostasi inarmati, ca spre razboi, a ucis pe toti pruncii cei ce erau in Betleem si intru toate hotarele lui, de la doi ani si mai in jos, dupa vremea ce aflase de la magi. Pe Iisus nu l-a putut ucide insa. El se gasea departe de locul macelului, in Egipt.

    Si facem astazi praznuirea acestor 14000 de prunci nevinovati, ucisi de Irod, cautand sa ucida pe Hristos, ca a unora ca acestora este Imparatia lui Dumnezeu.

    Dar uciderea pruncilor nu e straina nici de viata noastra de taina.

    Duhovniceste, si noi putem avea pe mainile noastre sange de prunci nevinovati. Ori de cate ori am mintit un suflet, ori de cate ori am fost pentru altul o pricina de pacat, duhovniceste am ucis, ca si Irod, un suflet nevinovat. Si, in taina, Dumnezeu ne intreaba, ca si pe cel dintai ucigas: "Cain, unde este fratele tau?" Si ne mustra: "Vai de acela prin care vine sminteala. Ar fi mai de folos pentru el sa i se lege de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mare, decat sa faca pe unul din acestia mici sa pacatuiasca."

    Si mai este si o alta ucidere de prunci nevinovati, ori de cate ori inabusim bunele indemnuri pe care Dumnezeu le seamana in sufletele noastre, ori de cate ori nu le lasam sa aduca roada lor binecuvantata, e ca si cum am ucide niste prunci in leagan. Si auzim atunci sufletul, ca si Rahila, plangand acesti copii, care nu mai sunt. Dumnezeului nostru slava!
 


Intru aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Marcel, egumenul manastirii neadormitilor (+485).

    Acest Preacuvios, Parintele nostru Marcel, era din cetatea Apameia, din Siria, din neam slavit si luminat. Parintii sai, murind, i-au lasat multa avere. Si, macar ca era in floarea varstei, nu s-a lasat furat de ispitele lumii, ci isi impartea timpul intre invatatura cartii si nevointele duhovnicesti. Cugetand la legea Domnului, s-a aprins de dragostea celor ceresti. Si, lasandu-si mosia sa, s-a dus la Efes, unde a fost primit  de niste crestini evlaviosi. Dornic de nevointe, a mers de a aflat pe Sfantul Alexandru, la manastirea neadormitilor, cunoscand dumnezeiasca si inalta lui petrecere. Deci, petrecand el la acea manastire si alergand cu ravna de necrezut, pe calea nevointelor si la fapta cea buna, dupa moartea lui Alexandru si a lui Ioan urmasul sau, i s-a dat pastoria manastirii. Si a carmuit manastirea cu multa intelepciune si cu puteri facatoare de minuni. A fost partas la Sinodul din Calcedon si a osandit pe Eutihie si eresurile lui, dimpreuna cu parintii Sinodului. Si, adormind intru a sa manastire, s-a mutat catre Domnul.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului, Parintelui nostru Nifon, cum putem, la suflarea cea mai de pe urma, cu pocainta, cu lacrimi, si milostenie, sa placem lui Dumnezeu.

    A vazut Cuviosul Nifon doi ingeri inaltand un suflet la cer. Iar dupa ce s-au apropiat de vama desfranarii si de alte vami ale pacatelor, au inceput cei mai mari draci de la vama sa se manieze si sa se tulbure, zicand: "Cum de indrazniti voi sa treceti sufletul acesta pe langa noi, fiindca al nostru este?" Grait-au ingerii catre dansii: "Cum sa fie al vostru si ce semn aveti pe el, spuneti-ne noua." Zisu-le-au lor aceia: "Pana la moarte, rautatile toate le-a facut. Si, iata, sufletul acesta este robit de patimi si a murit fara de pocainta si nu s-a lasat de pacate nicidecum, pana ce a murit, rob fiind pacatului, si lucrator al nostru a fost pana acum."

    Deci, atunci, a grait unul din ingeri lui Dumnezeu: "Intru adevar, noi nu va credem nici pe voi, nici pe tatal vostru, diavolul, ca de toata minciuna sunteti plini, viclenilor. Sa se cheme aici ingerul caruia la Sfantul Botez, i s-a dat lui spre pazire; si acela va spune adevarul." Iar dupa ce-l chemara acolo, l-au intrebat pe el ingerii: "Sa ne spui noua, sufletul acesta caitu-s-a de faradelegile sale, sau intru pacate a murit?" Raspuns-a ingerul si a zis: "Eu nu sunt om, nici duh viclean si nu voiesc sa spun minciuna, ca toti acesti draci. Ci, intru slava Domnului nostru Iisus Hristos, va spun voua, ca, din ceasul cand a inceput a se imbolnavi, de atunci a inceput a lacrima, marturisindu-si pacatele sale. Si, intinzandu-si mainile sale la cer, se ruga lui Dumnezeu si, pentru ca l-a iertat, Dumnezeu il stapaneste. Slava judecatii Lui celei drepte." Si, auzind ingerii cei purtatori de lumina isi radeau de diavolul si de dracii lui.

    Apoi, dracii au raspuns, zicand catre ingeri: "Daca se cade sa fie mantuit acesta, apoi toata lumea va primi mantuire si toti pacatosii; si in zadar ne ostenim noi." Atunci, iarasi le-au zis lor Sfintii Ingeri: "Luati aminte ticalosilor, ca oricati ar fi cei care, din tinerete, au gresit, dar pe urma s-au marturisit si s-au pocait, apoi sa stiti ca de toate acele pacate, pe toti i-a iertat Dumnezeu. Si macar ca de au mai si cazut in oarecare rautati, dar indata lacrimand, pocaindu-se, suspinand, si facand milostenie la saraci, acestia, degraba au primit iertaciune. Deci, ce vi se pare voua, ticaloase fiare cumplite, oare se cade sa castige mantuire sufletul acesta, sau nu? Insa sa stiti ca Dumnezeu le este judecator acelora care, prin pocainte, isi arunca nadejdea catre Dansul. Si acestea ne-au  iesit noua la lumina prin pocainta. Si tot ce se arata in Dumnezeu, lumina este. Drept aceea, cati oameni isi marturisesc cu lacrimi pacatele lor inaintea lui Dumnezeu, cu smerenie multa si cu suspinuri si se caiesc de lucrurile rele, primesc de la Milostivul Dumnezeu iertarea pacatelor lor. Iar cei care intru faradelegi vor muri, tainuindu-le fata de Dumnezeu si nemarturisindu-le, acelora Dumnezeu le este judecator si-i va mustra in vecii cei nesfarsiti."

    Acestea zicandu-le, ingerii au rusinat duhurile cele viclene. Si asa s-au dus spre portile ceresti si s-a mantuit sufletul acela. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE