Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna august in 25 de zile: aducerea cinstitelor moaste ale sfantului Apostol Vartolomeu, de la insulele Lipare,  la cetatea Venenda.

    Sfantul Apostol Vartolomeu, numit si Natanail, a fost unul din cei doisprezece Apostoli. El a propovaduit pe Hristos, o vreme, in Siria, impreuna cu Sfantul Apostol Filip si cu sora acestuia, Mariami, Fecioara, iar de la o vreme, a facut lucrul Domnului singur. Pe cand propovaduia in Asia Mica, suferind batai, temnita, loviri cu pietre, pentru Stapanul sau, Sfantul Vartolomeu a intalnit pe Sfantul Ioan, Apostolul cel iubit al Domnului, binevestind pe Hristos. Si a fost intalnirea aceasta, pentru dansul, o duhovniceasca mangaiere.

    S-a dus, apoi, in Frigia, si, intrand in cetatea Ierapolei, propovaduia neincetat pe Hristos in cetatea cea plina de idoli. Aici a deschis ochii cei trupesti ai orbului Stahie, iar, prin propovaduire si Sfantul Botez, i-a deschis ochii lui si ochii cei sufletesti. De aici, Apostolul Vartolomeu s-a dus in partile Indiei si a zabovit acolo multa vreme. Deci, luminand pe toti si facand biserici, le-a lasat Evanghelia Sfantului Matei, pe care o purta cu el, talmacind-o in graiul lor. Dupa ce Sfantul Vartolomeu a iesit din India, s-a dus in Armenia cea Mare si, tamaduind pe fiica imparatului de duhuri necurate, multi au crezut in Hristos, incat, pana si imparatul, cu toata casa lui, s-a botezat. Dar, uneltind, fratele imparatului l-a indemnat pe acesta sa piarda pe Vartolomeu, ca sa aiba pace cu paganii din cetate. Deci, gasind bun prilej, l-au prins pe Sfantul Apostol in cetatea Albana, din Armenia, l-au rastignit pe cruce, cu capul in jos, iar Sfantul pe cruce fiind, ii sfatuia sa cunoasca adevarul si sa se intoarca, de la intuneric, la lumina cea adevarata a lui Hristos. L-au osandit, pentru aceasta, sa-i jupoaie pielea de pe el, iar el rabda ca, intr-un trup strain, binecuvantand neincetat pe Dumnezeu. La sfarsit, dregatorul a poruncit sa i se taie capul.

    Dupa sfarsitul mucenicesc al Sfantului Apostol Vartolomeu, cinstitul sau trup a fost luat de credinciosi, care l-au pus intr-o racla de plumb si l-au dus in cetatea Albana, din Armenia cea Mare, in care Sfantul lucrase. Acolo, sfintele lui moaste, dand tamaduiri bolnavilor, multi nccredinciosi se intorceau la Hristos. Deci, slujitorii diavolesti, vazand minunile acelea, se maniau pe cinstitele moaste ale Apostolului. Deci, s-au adunat cu vrajmasie si, luand racla de plumb, cu moastele, le-au aruncat in mare, socotind ca se vor duce in adanc si li se va pierde urma. Si au mai aruncat inca si alte patru racle, cu moastele altor Sfinti Mucenici. Si in loc sa se afunde, raclele s-au facut ca niste luntrii, plutind pe apa, mai presus de fire. Iar, prin purtareade grija a lui Dumnezeu, racla cu moastele Sfantului Apostol Vartolomeu a ajuns in insulele Lipare.

    Toate acestea, descoperindu-se lui Agaton, episcopul insulelor Lipare, acesta a mers, cu clerul si cu poporul, la malul marii, Si, afland racla cu moastele Apostolului, s-au umplut toti de mare bucurie, graind: "Bine ai venit la noi, Apostole al lui Dumnezeu." Deci, luand racla cu moastele, in laude si in cantari, au dus-o la biserica. Si se faceau vindecari bolnavilor, cu mirul ce curgea din cinstitele moaste. Si au petrecut sfantele moaste, in insula aceea, multi ani, pana pe vremea lui Teofil, luptatorul impotriva icoanelor, cand saracinii au pradat insulele Lipare. Atunci, un om bogat, Sicard, din cetatea Venenda, pornindu-se din credinta lui fierbinte in Sfantul Apostol, a tocmit niste corabieri din cetatea Amalfi, sa ia sfintele moaste si sa le aduca la dansul, platind cu indestulare pentru aceasta.

    Deci, corabierii aceia au luat din insula acea dorita bogatie duhovniceasca si s-au intors la ai lor. Iar, cand Sicard a vazut, pe mare, apropiindu-se, moastele Apostolului, a iesit in corabii cu episcopul si cu poporul, in intampinarea lor, primind cu bucurie pe Apostolul lui Hristos. Si, ducandu-le in cetatea Venenda, le-au pus in biserica cea mare, alcaduindu-le praznic luminat. Si, din acea vreme, s-a asezat praznuirea cinstitelor moaste ale acestui Apostol, la 25 de zile ale lui august, zi in care aceste sfinte moaste s-au adus in Venenda.









  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE